Sabia de onoare

Povestea unui act unic in analele armatei romane

 

Ati auzit vreodata de Ioan Tarnovski? Sigur ca nu… Pentru ca noi romanii avem darul de a nu ne recunoaste valorile, de a nu le respecta, de a nu le pastra in memorie. Ni se potriveste de minune zicala “Nimeni nu e profet in tara lui.” Asta, pentru ca valorile noastre se afirma in afara si sunt certificate ca valori doar de catre straini. Noi avem in schimb cultul non valorii. Ne inchinam la idoli falsi, ne glorificam trecutul modelat de imaginatiile noastre fara sa ne cunoastem adevaratii eroi.

Asa se face ca despre oameni precum colonelul Ioan Tarnovski nu o sa gasiti mai nimic nicaieri. Este numele unui mare erou al razboiului pentru reintregire nationala cazut in uitare.

 

Cine a fost Ioan Tarnovski

Ioan Tarnovski fiul lui Nicolae si al Irinei, s-a nascut la Larguta, judetul Cahul la 19 iunie 1852. Este mai intai soldat in Regimentul 7 linie in aprilie 1874, parcurge toate treptele ierarhiei militare  si este avansat pana la rangul de colonel in 25 iunie 1906. Participa activ la intregul razboi de independenta din 1877-1878 distingandu-se la Plevna si Belogradcik. Faptele sale de arme il recomanda rapid si este trecut in randul ofiterilor, lucru destul de neobisnuit pentru cineva provenit din randul trupelor in armatele moderne. Insusi regele Carol I ii prinde in piept Virtutea Militara si Steaua Romaniei. Avea sa ramana in cadrul armatei pana la 1 aprilie 1910 cand, colonelul Ioan Tarnovski era trecut in rezerva.

 

Pe frontul primului razboi mondial

 

August von Mackensen

Romania declara razboi Puterilor Centrale si trece la mobilizarea rezervistilor. Ioan Tarnovski avea 64 de ani cand este pus in fruntea Brigazii 40 infanterie din cadrul Diviviziei a 9-a aflata in Dobrogea. Dupa cum se stie lucrurile nu au mers tocmai bine pentru armata romana. Germanii i-au sprijinit pe austro-ungari si ne-au respins la vest de Carpati, in timp ce la sud de Dunare nemtii si bulgarii ne-au provocat pierderi grele. In perioada 6-9 octombrie in Dobrogea are loc o puternica ofensiva germana condusa chiar de generalul Mackensen, poreclit si “Spargatorul de fronturi”. Obiectivul urmarit de nemti este capturarea liniei defensive ce leaga Cernavoda de Constanta. Atacul principal este dat in zona localitatii Topraisar. In fata germanilor se afla trupe romano-ruse dar si unitatea colonelului Ioan Tarnovski. Presiunea inamica il determina sa se retraga pana la sud de satul Musurat. In 7 octombrie profitand de configuratia terenului si de faptul ca oamenii sai sunt ingramaditi intr-un spatiu ingust, Tarnovski reuseste sa se faca auzit. Ii imbarbateaza si ii determina sa plece la contratac. Germanii, care se credeau deja invingatori sunt pusi pe fuga de salvele romanilor si de atacul vijelios al acestora. Tarnovski si oamenii sai recupereaza pana la caderea noptii tot ce se pierduse la inceputul ofensivei germane. Doar lipsa munitiilor si slaba coordonare a unitatilor noastre neopresc si fac necesara replierea pe pozitiile de la Musurat. Mackensen reuseste abia in 8 octombrie sa reia atacul, dar Tarnovski ajutat de o companie din regimentul 9 Vanatori trece din nou la contratac. Nemtii sunt din nou pusi pe fuga. Situatia pe toata linia frontului era insa grava pentru noi. Frontul este rupt dar brigada colonelului Tarnovski se incapataneaza sa reziste. Mai mult, parca impotriva oricaror reguli ale razboiului, romanii contrataca. Sub focul artileriei germane vine ordinul de retragere. Colonelul incearca sa opreasca debandada din liniile noastre si sa organizeze o retragere ordonata. Reuseste sa incropeasca o linie defensiva cu ajutorul careia castiga timp pana la lasarea intunericului, cand trupele noastre reusesc sa se desprinda fara pierderi semnificative. Pe 9 octombrie, coloanele inamice ocupa dealul Topraisar si coboara spre Hasiduluc unde unitatea lui Tarnovski impreuna cu regimentul 38 Infanterie acopera retragerea Diviziei. In timp ce se deplasa de la o unitate la alta este doborat de un obuz asfixiant, colonelul pierzandu-si cunostinta.

 

In captivitate

 

Cand isi vine in fire colonelul Tarnovski fusese deja facut prizonier. Adus la cartierul generalului Liebeskind,  acesta l-a intrebat dupa care regula tactica a contraatacat de doua ori cu aceiasi oameni obositi si fara sa aiba rezerve. Colonelul roman a replicat ca singura regula a fost sa impiedice taierea retragerii trupelor noastre si implicit distrugerea lor. Generalul german a dat un telefon, apoi a facut un gest incredibil. I-a restituit colonelului roman sabia in numele generalului feldmaresal Mackensen. Mackensen aflat pe inaltimile de la sud de Muratan urmarise pe viu in zilele anterioare toata inclestarea dintre romani si germani fiind impresionat de cele vazute. Colonelul reusise sa-si salveze oamenii contraatacand si castigand astfel un timp pretios in care unitatile romanesti au putut sa ocupe noi aliniamente defensive. Regulile razboiului nu permiteau, desigur, decorarea pentru vitejie a unui ofiter din armata inamica, dar Mackensen a vrut sa-si arate inalta sa consideratie pentru eroul roman. Gestul germanilor fata de colonelul Ioan Tarnovski ramane unic in istoria armatei romane. Datorita respectului de care se bucura, a fost bine tratat in timpul celor 19 luni de detentie petrecute in Germania. Dupa eliberare a fost decorat cu ordinul national Mihai Viteazul clasa a III-a.

 

 

de Voicu Hetel

Related Post