Radu al II-lea Prasnaglava – “Prostul” din capul statului

Voievozi si porecle

Bogdan cel Chior şi Radu cel Mare intr-un tablou al lui Constantin Lecca

De-a lungul istoriei tarilor romane, mai toti voievozii nostri au primit, din partea cronicarilor, diverse porecle; si asta din mai multe motive. In primul rand pentru a-i deosebi intre ei, intrucat multi purtau acelasi nume. Asa avem de pilda, un Radu cel Mare si un Radu de la Afumati, un Mircea cel Batran si un Mircea Ciobanul. Cronicarului ii era mai usor sa se faca inteles daca ii adauga numelui si o particula definitorie pentru caracterul si faptele domnitorului. In alte cazuri porecla avea si un iz rautacios semn ca cel care o scrisese era dintr-o tabara potrivnica voievodului. Asa avem in istorie un Petru Schiopul sau un Bogdan Orbul sau cel Chior, cu referire directa la un handicap fizic, dar si un Mihnea Turcitul, care arata dispretul cronicarului pentru cel ce se lepadase de credinta adevarata, trecand la islam. Insa, cel mai lovit dintre toti si poate ca pe nedrept este Radu al II-lea Prasnaglava.

Ce inseamna Prasnaglava? 

C. C. Giurescu, ca si majoritatea istoricilor, este de parere ca prasnaglava se poate traduce drept gol, cu sensul de chel, span sau plesuv. Radu cel Plesuv sau Radu Cheliosul trebuie sa fi fost porecla domnului Muntean

Este stiut insa, ca in secolul al XV-lea limba de cancelarie folosita in tarile romane este slavona, la fel cum in apusul Europei, latina a jucat multa vreme acest rol. Cronicile, documentele oficiale, ori scrierile bisericesti redactate, in slavona pot capata deseori un sens eronat atunci cand sunt traduse in romaneste, daca nu sunt interpretate corect. De la aceasta premisa pleaca si Neagu Djuvara: “Cred ca e o eroare de traducere datorata faptului ca în româna “gol” înseamna si descoperit pe din afara (capul gol) si desert înauntru (o oala goala). Or, în limbile slave, pentru cap gol pe din afara exista termeni înruditi cu termenii români plesuv sau plesu,dar prasno înseamna numai gol pe dinauntru! In sârba exista chiar termenul prasnoglavac pentru a vorbi de… prostul satului! Deci porecla Prasnoglava data domnitorului nostru n-ar fi însemnat nicidecum Radu cel Plesuv, ci Radu Prostul!”

Cine a fost  Radu al II-lea Prasnaglava?

Radu al II-lea Prasnaglava a domnit in patru randuri in Ţara Româneasca între august 1420 – 1422; vara lui 1423; toamna lui 1424; ianuarie – primăvara lui 1427. Era un fiu nelegitim al lui Mircea cel Bătrân, fiind probabil si ultimul stapanitor al Dobrogei inainte ca aceasta sa intre sub stapanire otomana vreme de patru veacuri si jumatate. Titulatura sa oficială asa cum reiese dintr-un act din 1 iunie 1421 il arata stapan peste aceleasi teritorii detinute si de tatal sau: “[…]Io Radu mare voievod şi domn, din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu, stăpânind şi domnind peste toată Ţara Ungrovlahiei şi al părţilor de peste munţi, încă şi de către Părţile Tătărăşti şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg şi domn al Banatului Severinului şi al Podunaviei, până la Marea cea Mare.”.
Un vechi document, din 19 iunie 1421, prin care voievodul Radu Prasnaglava intareste Manastirilor Cozia si Cotmeana toate daniile facute de tatal sau Mircea: sate, balti, mori, vii, vami si tigani, demonstreaza ca acesta incerca sa duca o politica similara aceleia a tatalui sau. Din dorinta de a se afla in relatii bune cu vecinii acceptase suzeranitatea otomana a caror imparatie ajunsese la Dunare iar lui Alexandru cel Bun ii cedeaza Chilia.

Radu al II-lea Prasnaglava avea insa o mare problema. Dupa moartea lui Mircea cel Batran, in Tara Romaneasca au inceput luptele pentru tron. Fiii lui Mircea numiti si Draculestii (de la numele unuia dintre ei, Vlad Dracul, tatal lui Vlad Tepes) se vor lupta cu fiii si urmasii lui Dan I, (care era fratele lui Mircea cel Batran) porecliti Danestii. Cele doua tabere vor apela de multe ori la ajutor strain, scump platit, pentru a-si impune vointa. Radu al II-lea Prasnaglava va veni in fiecare dintre domniile sale cu sprijin turcesc de la sud de Dunare in timp ce rivalul sau, Dan al II-lea care il alunga de fiecare data, se alege in folclorul balcanic cu porecla de Dan cel Viteaz. Ultima menţionare a lui Radu este din primăvara lui 1427, când Dan al II-lea revine cu armată din Transilvania, isi reia tronul şi, probabil, il ucide.

In ceea ce-l priveste pe Radu al II-lea Prasnaglava sau Radu cel Prost, porecla i-a ramas datorita boierilor aliati cu partida Danestilor.

Bibliografie

Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu; Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri si pana astazi; Editura Albatros

Neagu Djuvara O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri Humanitas, Bucureşti 2002

Related Post

CercetasiiCercetasii

In 1914, se constitue legal Asociaţia Cercetaşilor României Prin aceasta s-a consacrat denumirea de cercetaş pentru  aceea de boy-scout. Primii cercetasi apar în 1907 în Anglia, ca o încercare de a