Despre statutele “Reuniunii meseriasilor romani din Orastie”

Vreme de mai multe sute de ani, Orastia a fost un oras inchis pentru romani. Cu toate ca la venirea sasilor in regiune, la inceputul secolului al XIII-lea, aici traia o importanta comunitate formata din vlahi si pecenegi , intre zidurile orasului nu se puteau stabili. Aceasta stare a persistat pana la sfarsitul secolului al XVIII cand reformele lui Iosif al II-lea au inceput  sa ingradeasca privilegiile sasilor, existente si reinnoite periodic inca de la inceputul secolului al XIII-lea. Sistemul breslelor a fost de asemenea unul destul de restrictiv in ceea ce-i priveste pe romani, dintre acestia aparand mesteri priceputi destul de tarziu. Privilegiile acestor bresle si a companiilor comerciale se restrang in 1852, iar in 1860 are loc stergerea lor prin “Legea industriala”. Breslele dispar definitiv abia in 1872. Pentru romani efectele au fost, in general pozitive. Multi locuitori ai comunelor din jur se vor indrepta spre comert si negustorie domenii in care accesul le fusese multa vreme restrans.

La jumatatea secolului al XIX-lea, Orastia avea o insemnata populatie romaneasca. Desteptarea sentimentului national si inraurirea ideilor propagate de revolutia de la 1848, a facut ca si aici sa apara mai multe societati, reuniuni si asociatii ale romanilor cu modalitati si forme diverse de organizare si functionare in scopul solidarizarii, culturalizarii si emanciparii comunitatii romanesti. Printre acestea merita mentionate Societatea de vanatoare (1856), Societatea contra incendiilor Victoria (1864) din care faceau parte atat etnici maghiari cat si germani, Societatea de lectura (1864), constituita din elevi si studenti, Reuniunea meseriasilor cismari din Orastie (1878), Asociatia tabacarilor din Orastie dar si o filiala a cunoscutei asociatii ASTRA (1868), Casina Romana (1883), s.a. Asadar, febra constituirii de corporatii, cooperative, asociatii si tovarasii cuprinsese toate paturile sociale romanesti orastiene, fie ca era vorba de meseriasi, de tarani, de elevi, ori de intelectuali.

In 1899 la sediul Scolii romane din Orastie se constituie Reuniunea meseriasilor. Din Revista Orastiei, nr. 24 din 1899 aflam ca unul dintre scopurile asociatiei este acela de a pregati productiuni pentru public. In cuvantul de deschidere, tipograful P. P. Baritiu spune: “Mesar si bardas, pantofer si cojocar, zidar si rotar, toti suntem una si nu este nici o deosebire intre noi cand e vorba sa savarsim fapte marete pentru noi si neam”. Reuniunea isi propunea sa organizeze serate literare, productii declamatorice, muzicale si teatrale, infiintarea unui cor vocal si instrumental, conferinte si reuniuni in scopul popularizarii cunostintelor profesionale. Infiintarea unei biblioteci si a unui cabinet de lectura in folosul meseriasilor, se mai numarau printre ambitiile celor 72 de membri inscrisi la infiintare. In scurta vreme cu sprijinul membrilor cotizanti al caror numar a variat de-a lungul anilor intre 80 si 90 de oameni, Reuniunea si-a inchiriat o sala potrivita activitatilor sale si si-a constituit o biblioteca cu lucrari de profil. A urmat o bogata activitate culturala, cu spectacole de teatru, seri literare, concerte muzical corale, puse in scena chiar de meseriasi. Au fost si o serie de conferinte pe teme literare, social-economice si politice. In unele cazuri, meseriasii sunt sprijiniti moral si material si indemnati sa se asocieze pentru a face fata concurentei.

Toate aceste planuri ambitioase ale romanilor nu aveau cum sa fie privite cu ochi buni de autoritatile austro-ungare. Se incercase si in trecut infiintarea unei Reuniuni a meseriasilor, numai ca statutele nu eau aprobate. Portita de scapare a fost afilierea Reuniunii meseriasilor la Reuniunea economica romana din Orastie. Cum acest organism avea statutele aprobate inca din 1898, meseriasii s-au afiliat ca sectie industriala, avand denumirea de Sectia industriala a Reuniunii economice romane din Orastie. Primul presedinte a fost Vasile Domsa, urmat la scurta vreme de C. Baicu, care va detine aceasta functie pana in 1912.

In preajma primului razboi, asociatia isi reduce simtitor activitatea pentru a reincepe in forta, dupa Marea Unire, in anii ’20. Din statutele meseriasilor incheiate in noiembrie 1925 si aprobate de Tribunalul Hunedoara in 1928 vedem ca scopurile si mijloacele organizatiei nu se schimbasera prea mult. Printre prioritati se numarau studierea si popularizarea cunostintelor profesionale prin conferinte si discutii sustinute de specialisti, expozitii ce urmau sa intruneasca rezultatul muncii membrilor sai dar si a unor produse din tara, sprijin moral si cultural membrilor, sustinerea unui cor vocal-instrumental, serate literare, muzicale si teatrale, ursuri de dans etc. Ramaneau de asemenea pe ordinea de zi finantarea bibliotecii si a salii de lectura. Elevii silitori urmau sa fie sprijiniti pentru a se specializa in diverse domenii, scolile si asezamintele culturale ale meseriasilor urmau sa fie finantate sau chiar infiintate acolo unde era nevoie in timp ce ucenicii din Orastie urmau sa primeasca imbracaminte si rechizite.

Reuniunea meseriasilor romani din Orastie era compusa din adunarea generala a membrilor si un comitet. Din comitet faceau parte presedintele, vice-presedintele, secretarul, un cassar (probabil casier) 3 controlori, un econom, precum si 12 membri ordinari si 6 supleanti alesi de adunarea generala pentru un mandat de 3 ani.

Reuniunea meseriasilor romani din Orastie ramane pana astazi cea mai importanta institutie cu caracter social, economic, cultural si educational din secolul XX. Dupa decembrie 89, a fost din nou pusa pe picioare de un grup de inimosi, in anul 1996, si functioneaza si astazi fara a mai avea insa, din pacate efervescenta de la inceputul veacului trecut.

de Voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2012

2 thoughts on “Despre statutele “Reuniunii meseriasilor romani din Orastie””

  1. Voicu says:

    Completarile aduse sunt binevenite, Pablo. O sa postez fotografii cu sediul doar in conditiile in care gasesc ceva nou. Si era sa uit. Acest articol este si in memoria unui fost membru al Reuniunii Meseriasilor, dl. Molotiu. Imi amintesc ca atunci cand eram copil ii zugravea casa bunicii mele. Era un om inteligent, cu mult bun simt care mai scria si versuri. L-am cunoscut si pe fiul sau, medicul Nicolae Molotiu, plecat de multi ani in Canada si pe nepotul sau Razvan Molotiu. Razvan, daca citesti cumva aceste randuri, lasa-mi un mesaj. Acum aproape 20 de ani ne-am intalnit la Orastie si am jucat baschet.

  2. Adrian says:

    Aici era sediul Reuniunii Meseriasilor Romani din Orastie:
    http://www.orastieinfo.ro/imagini/fotografii_orastia_veche/orastia_veche_29.jpg
    http://www.orastieinfo.ro/imagini/fotografii_orastia_veche/orastia_veche_29_new.jpg

    Mai am niste informatii foarte utile despre subiect. Vezi aici:
    http://www.orastieinfo.ro/index.php?mode=istoric
    si vezi anul 1883.
    Este o statistica privind numarul de meseriasi romani vs. straini, pana la 1848 si pana la 1883, luat pe fiecare meserie in parte. Sursa este: TRANSILVANI’A. Foi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. nr. 23-24, Sibiiu 1-15 Decemvre 1883, Anulu XIV, pag. 168. Daca vrei iti pot trimite ziarul in format pdf.

    Ar fi frumos sa completezi articolul, macar cu fotografiile.

Comments are closed.

Related Post