Colosul din Rhodos a fost o statuie uriaşă din bronz aflată după toate probabilităţile la intrarea în portul Rhodos, insula ce aparţine Greciei din 1947. A fost ridicată între anii 292-280 i. Hr. de locuitori pentru a celebra o mare victorie.
Insula Rhodos, al cărei nume se traduce din greceşte rhodon – trandafir, a fost supranumită şi Insula Soarelui sau Insula Cavalerilor şi se află în Marea Egee în apropiere de Asia Mică (circa 25 km). Ea are o formă ovală, măsoară doar 1404 kmp şi dimensiunile maxime sunt de 30×70 km. Statuia considerată de către antici una dintre cele 7 minuni ale lumii îl înfăţişa pe zeul grec al Soarelui, Helios, protectorul insulei. Opera din care nu ni s-a mai păstrat nimic, îi aparţinea sculptorului Chares din Lindos, originar chiar din Rhodos.
Unde era amplasată statuia zeului Helios?
Referiri la statuie avem din izvoarele antice, în schimb nu s-a aflat niciodată locul exact al amplasării acesteia.
Cei mai mulţi istorici sunt de părere că statuia zeului soarelui se afla, fie la intrarea în portul Mandraki, fie în apropierea acestuia. Putea însă la fel de bine să se afle în oricare dintre cele patru porturi ale oraşului dat fiind faptul că ruine din epoca elenistică s-au descoperit în mai multe locaţii. Navele ce soseau în Rhodos treceau probabil printre picioarele lui Helios că în imagine. Mai trebuie totuşi spus că nu ni s-a păstrat nici o reprezentare a colosului aşa că toate reprezentările sale sunt simple supoziţii. Nu ştim nici măcar dacă statuia îl înfăţişa pe zeu în picioare. Alţii cred că zeul avea picioarele apropiate.
După alte surse însă statuia s-ar fi aflat în apropiere de Castelul cavalerilor şi nicidecum în port.
Colosul din Rhodos – date tehnice
Uriaşa statuie se afla pe un piedestal de 18 m realizat din stânci de marmură. Statuia măsura peste 35,2 m, cam cât un bloc de 10 etaje (datele diferă de la o lucrare consultată la altă). Opera a fost realizată într-un interval de 12 ani între 292 şi 280 i. Hr..
La construcţie s-a folosit bronz, fier şi marmură. Cronicile descriu statuia lu Helios că fiind realizată pe o structura din bare groase de fier. Cea mai mare parte a materialului necesar a fost obţinut după topirea prăzii de război obţinute de locuitorii insulei după distrugerea armatei lui Demetrius Poliorcetes, de către Ptolemeu I Soter.
În privinţa modului în care s-a realizat construcţia efectivă monumentului, părerile sunt împărţite. Pornind de la detaliile oferite de Plinius, se crede că pentru a ridica o construcţie de peste 30 m înălţime a fost necesară realizarea unei rampe uriaşe din pământ. În alte lucrări, se apreciază că grecii ar fi construit schele uriaşe. Poate că adevărul e că de obicei, undeva la mijloc.
Iată şi descrierea pe care autorul latin o lasă despre Colos în Istoria naturală:
“Stârnind admiraţia mai presus de toate celelalte era colosală Statuie a Soarelui din Rhodos. Această statuie avea o înălţime de 110 picioare şi a fost răsturnată de un cutremur la 56 de ani după înălţarea sa, dar chiar şi faptul că astăzi zace întinsă pe jos este o minune. Câţiva oameni pot să cuprindă cu braţele degetul mare al acestei statui şi degetele sale sunt mai mari decât cele mai mari dintre statui. Acolo unde au căzut braţele s-au căscat gropi imense, în timp ce în interior se văd mase mari de stanca, prin greutatea cărora artistul a vrut să o echilibreze atunci când a înălţat-o. S-a consemnat că înălţarea statuii a durat 12 ani şi a costat 300 de talanţi, bani obţinuţi din vânzarea maşinilor de război ce aparţinuseră regelui Demetrios, care le abandonase atunci când se plictisise de asediul îndelungat al insulei Rhodos.”
Dar să revenim la modul în care locuitorii Rhodosului au construit Colosul.
La începuturi, insula era împărţită între mici state-oraşe. Cele mai importante erau Ialysos, Kamiros şi Lindos şi purtau numele fiilor lui Cerhafos unul dintre fiii lui Helios. În anul 408 i. Hr. Ialysos, Kamiros şi Lindos au lăsat deoparte animozităţile dintre ele, s-au unit într-o confederaţie şi au construit o capitală: Rhodosul. Oraşul a prosperat rapid, numărând cam 60.000-80.000 de locuitori. În timpul lui Alexandru, au fost aliaţi ai macedonenilor. După moartea lui Alexandru Macedon şi împărţirea imperiului creat de el, principalul lor aliat avea să devină Egiptul condus de Ptolemeu I Soter.
Ptolemeu era unul dintre generalii lui Alexandru Macedon care va prelua alături de alţii ca el moştenirea lăsată de acesta contribuind la răspândirea culturii elenistice în întreaga lumea antică. El se află la conducerea Egiptului fiind de altfel şi la originea realizării unei ale minuni antice: Farul din Alexandria.
La conducerea Macedoniei, cândva centrul lumii lui Alexandru, se află dinastia antigonizilor, prin Antigonus, tatăl lui Demetrios Poliorcetes, adică Demetrios “Cuceritorul de cetăţi”. Între antigonizi şi ptolemei exista o mai veche rivalitate.
Atunci când macedonenii au încercat să distrugă alianţa ptolemeilor cu rhodienii, au asediat Rhodosul, în anul 305 i. Hr. În fruntea macedonenilor se afla Demetrios însoţit de 40.000 de soldaţi, 30.000 de lucrători , 200 de corăbii de război, 170 de nave de transport şi numeroase maşinării de război. Asediul a durat un an, însă apărătorii insulei nu dădeau semne că ar fi vrut să se predea. În plus, în ajutorul lor sosise şi Ptolemeu I cu o flota serioasă. Demetrius, poate la cererea tatălui sau, poate pentru că şi-a dat seama că toată campania e prea costisitoare, a decis să negocieze o pace avantajoasă pentru ambele părţi. A încheiat o alianţă cu Rhodosul care să nu afecteze relaţia acestora cu Egiptul şi le-a lăsat tot materialul său de asediu. Ptolemeu care în urma victoriei va primi supranumele de Soter (Salvatorul) va vinde o parte din prada astfel capturată. Anticii spun că ar fi obţinut 300 de talanţi, o suma uriaşă. Ca să va faceţi o idee cu privire la ce înseamnă un talant, ei bine aflaţi că pentru greci un talant însemna cam 26 kg de metal preţios, adică peste 350 de milioane de dolari în banii de azi. Acum faceţi o înmulţire: 300 de talanţi x 350 de milioane. Obţinem o cifra ameţitoare. Această suma a finanţat construirea colosului.
Şi că tot vorbim despre bani, o legendă spune că Chares din Lindos, elevul faimosului sculptor Lysip, ar fi pretins pentru construirea unei statui o sumă colosală. Locuitorii au acceptat cu condiţia ca aceasta să fie de două ori mai mare decât se plănuise. Într-un final, Colosul măsura de 8 ori mai mult decât era prevăzut iar arhitectul a fost nevoit să-şi pună toată averea la mezat că să o vadă terminată. La sfârşit, complet ruinat, s-a sinucis. O altă legendă spune atunci când şi-a terminat opera, un binevoitor i-ar fi arătat că are o imperfecţiune şi de necaz artistul şi-ar fi curmat zilele.
Cum s-a pierdut Colosul din Rhodos?
Colosul din Rhodos nu va dăinui prea multă vreme fiind dintre minunile lumii, cea cu existenţa cea mai scurtă. În anul 226 i. Hr. are loc un mare seism în urma căruia se va prăbuşi. Un alt mare istoric antic, Strabon ne oferă şi motivul producerii dezastrului. Colosul s-a frânt de la genunchi. Cetatea Rhodos este şi ea în bună măsură distrusă cu acest prilej.
Povestea spune că faima colosului era atât de mare încât s-au găsit imediat destui care să dorească refacerea sa. Printre aceştia era un urmaş al lui Ptolemeu I, Ptolemeu III, care era gata să pună la bătaie resurse importante.Oracolul din Delphi căruia anticii îi acordau o mare importantă ar fi arătat însă că Helios, zeul protector al oraşului nu ar fi fost de acord cu aceasta. Astfel, rămăşiţele colosului au rămas vreme de 800 de ani neatinse.
Ca şi în alte cazuri, vezi Biblioteca din Alexandria, tot arabii sunt cei care fac praf ce a mai rămas din opera lui Chares din Lindos. Cuceresc insula în 653 i. Hr. prin Muawiyah I şi vând resturile ei, după spusele cronicarului bizantin Theophanes Confessor, unui negustor evreu (după alte surse sirian) din Edessa. Acesta a sfărâmat metodic statuia şi a transportat-o cu ajutorul unei caravane formată din 900 de cămile. Aceeaşi relatare datând din secolul al XIII-lea ne-o lasă şi un istoric arab, Barhebraeus. Un calcul simplu, pornind de la greutatea aproximativă pe care o poate transporta o cămilă, ne duce la cantitatea de 300 de tone de bronz rezultate din tăierea statuii.
In loc de concluzie
După părerea mea, statuia nu avea cum să fie aşezată la intrarea într-unul dintre porturi, iar vasele nu aveau cum să intre printre picioarele ei!
Dacă s-ar fi aflat în port, în momentul prăbuşirii, corpul ar fi rămas pierdut definitiv în mare iar arabii nu ar mai fi avut ce vinde 8 secole mai tarziu. Unde mai pui că s-ar fi blocat cu totul intrarea în port. Cât priveşte faptul că zeul era reprezentat crăcănat, ei bine, la o înălţime de 35 m, deschiderea picioarelor ar fi fost de până la 10-12 m fapt ce ar fi îngreunat serios intrarea şi ieşirea vaselor din port.
Bibliografie
(arh.) Chitulescu, Georgeta, (arh.) ChitulescuTraian, Şapte monumente celebre, Editura Tehnică, Bucureşti, 1959
Kesz, Barnabas Minunile lumii, Corint, Bucureşti 2011
Mecari, Lemi Gemil 7×7 Minuni ale lumii antice, Editura Ştefan, Bucureşti, 2010
Tesleanu, Andreea, 7 minuni, 7 mistere: mică enciclopedie despre minunile lumii, Decesfera, Bucureşti, 2009
de Voicu Hetel
