Lacusta Voda si Papura Imparat – de la basm la realitatea istorica

Mai tineti minte “Sanziana si Pepelea”, basmul lui Vasile Alecsandri? Printre personaje s-au strecurat cel putin doua, cat se poate de reale, pe care bardul de la Mircesti le-a cules din folclorul moldovenesc. Este vorba despe Lacusta Voda si Papura Imparat.

 

Au existat Lacusta Voda si Papura Voda?

 

Se pare ca da, numai ca nu acesta era numele lor autentic. Ca toti domitorii mai putin indragiti de cronicari, boierime, ori popor si acestia s-au ales cu niste porecle mai mult sau mai putin meritate. Lacusta Voda, sau Stefan Lacusta (1538-1540) era un nepot al lui Stefan cel Mare si este primul domnitor impus la Suceava de turci. Inscaunarea sa se produce in 1538 dupa expeditia sultanului impotriva lui Petru Rares. Nu va rezista multa vreme datorita unui complex de factori. Pe de-o parte nu beneficiaza de sprijin intern fiind vazut ca omul turcilor. Pedepseste cu asprime pe cei ce i se impotrivesc, nereusind sa ajunga la un compromis cu marea boierime. Din punct de vedere economic Moldova este lovita de o invazie a lacustelor intre 1539-1544. Verile sunt in aceasta perioada deosebit de calduroase si de secetoase. Lacustele vazute ca o pedeapsa divina pustiau totul in cale, acoperind soarele si distrugand culturile cerealiere. Pe plan extern Moldova isi stirbeste mult prestigiul si independenta prin cedarea Bugeacului. In viziunea contemporanilor singurul vinovat nu poate sa fie decat domnitorul care primeste porecla de Lacusta. Sigur ca odata cu lacustele vine si o foamete cumplita consemnata si ea de cronicarii Macarie, Ureche si mai tarziu de Radu Popescu. La 1540 un complot boieresc a pus capat scurtei domnii a lui Stefan Lacusta, acesta fiind asasinat.

 

Cine nu a auzit de Papura Voda?

“Tara lui Papura Voda” este o expresie cu sens peiorativ des folosita si desemneaza un teritoriu in care domneste haosul si in care se poate orice. Papura Voda este porecla data fiului lui Vasile Lupu, pe nume Stefanita Lupu. Papura Voda cum aveau sa-l numeasca inamicii avea doar 18 ani si 10 luni dar arata ca un copil. Era pirpiriu datorita greutatilor indurate in cei cinci ani in captivitate, petrecuti in castelul din Buciulesti de pe valea Bistritei. De aceea apare si numele sau diminutivizat din Stefan in Stefanita. Dupa ce logofatul Gheorghe Stefan il detronase pe tatal sau in 1653, Stefanita si mama fusesera intemnitati. Abia dupa urcarea pe tron a lui Gheorghe Ghica, viitorul domn a fost eliberat si trimis la Istambul. Stefanita Lupu ajunge pe tronul Moldovei sustinut de marele vizir Mehmet Koprulu in 1659. Episodul venirii sale in tara este descris de Miron Costin: Intelegandu Ștefăniță-voda ca trece Constantin-voda Nistrul la Soroca, au iesit la Coiceni cu oastea sa ș-au pus tabara acolea, insa oastea era pre puțina, ca țara intr-aceia foamete era intr-acela anu, <=1659>, cat manca oamenii papura uscata, in loc de paine, macinandu-o uscata. Si de pe aceia foamete porecliia si pre Ștefăniță-voda, de-i dzicea Papura-voda. Ca vremile si voia lui Dumnedzau nu sunt in voia domnilor.

 

In acea perioada bantuie o ciuma si o foamete teribila ca populatia se hranea cu paine de ransa (coaja de copac) si papura. Radu Popescu scrie despre el ca atunci “cand iesea la plimbari punea pa boiari pa caii lui cei turcesti si, iesind la campu, le lua fraiele si le da campia… Multi au avut primejdii de moarte”. Acelasi episod il reda si Neculce si vedem astfel ca pe Stefanita nu-l prea aveau la inima nici boierii si pare-se ca nici tara lovita de saracie si boli. Despre sfarsitul prematur, in 1661, al lui Papura Voda scrie tot Radu Popescu care vine cu ipoteza ca ar fi fost si el ucis de boieri. Dupa altii, Stefanita ar fi murit de ciuma care devastase Moldova, in timp ce alti cronicari si istorici, intre care si Iorga sunt de parere ca l-a rapus tifosul.

 

Cu siguranta ca nici Lacusta Voda, nici Papura Voda nu au fost cei mai rai domnitori ai Moldovei. Din pacate pentru ei, au domnit prea putin si au avut nesansa ca poporul sa asocieze in mod nedrept, calamitatile naturale cu numele lor.

 

de Voicu Hetel

Comments are closed.

Related Post