Anecdote despre Goethe

goetheSe povesteşte că pe când avea doar şapte ani, Mozart dădea deja concerte la Frankfurt. Într-o seară fu oprit lângă sala de concerte de un băiat de 14 ani care îi spuse:

-Cânţi minunat. Eu n-am să pot niciodată să fiu atât de bun.

-Cum aşa? replică micul Mozart. Trebuie să încerci iar dacă nu reuşeşti, apucă-te să scrii note.

-Eu scriu… însă doar poezii, spuse tânărul.

-Interesant! să scrii o poezie frumoasă e mult mai greu decât să compui muzică.

-Da de unde! E foarte simplu. Poate ar trebui să încerci şi tu…

Cel cu care stătea Mozart de vorbă era Goethe.

***

Goethe era un tip extrem de orgolios poate. Fiindcă avusese mereu parte de recunoaşterea şi preţuirea contemporanilor săi era convins că este faimos oriunde s-ar duce. Se povesteşte că în ziua în care marele scriitor l-a cunoscut pe titanul muzicii clasice, Ludwig van Beethoven, cei doi au ieşit la o plimbare pe bulevard cu trăsura. Prezenţa lor a stârnit imediat interesul trecătorilor care îi salutau şi se închinau ceremonios atunci când treceau pe lângă ei. Peste măsură de flatat, Goethe îi spuse lui Beethoven:

-E plictisitor să fii celebru. Toată lumea simte nevoia să te bage în seamă.

-Nu te enerva dragul meu, replică Beethoven. Poate mă salută pe mine…

***

Într-o zi Goethe fu obligat să asiste la recitarea unei lungi şi plictisitoare tragedii în versuri interpretată de un actor lipsit de talent. La un moment dat exclamă:

-Ia te uită ce vers minunat! Ăsta cum naiba s-o fii rătăcit pe aici?

***

Vestita doamna de Stael, renumită la vremea aceea pentru inteligenţă sa sclipitoare, a călătorit odată prin Germania unde l-a întâlnit pe Goethe. Iată cum le relata acest episod scriitorul, amicilor săi:

-A fost o întâlnire interesantă! Doamna de Stael vorbeşte frumos, dar mult, foarte mult. Eu n-am putut să spun niciun cuvânt.

***

Goethe se duse în vizită la un alt scriitor pe nume Maximilian Klinger. La intrare îl auzi pe acesta spunându-i  servitoarei:

-Spune-i că nu sunt acasă.

Servitoarea se conformă şi făcu cum i se ceruse. Peste câtva timp veni rândul lui Klinger să-şi dorească să-l viziteze pe Goethe. Văzându-l de la fereastră că se apropie, Goethe scoase capul şi spuse cu seriozitate:

-Domnul Wolfgang Goethe nu este acasă.

-Te ţii de glume, spuse Klinger râzând.

-Deloc, răspunse Goethe. Eu am crezut-o deunăzi pe servitoarea ta când mi-a spus că nu eşti acasă. Tu de ce nu poţi să mă crezi pe mine?

Related Post

Umorul grecilorUmorul grecilor

Anecdote din Grecia antică În timpul războaielor dintre greci şi persani, un conducător al invadatorilor îi trimise lui Lysandru şi lacedemonienilor săi următorul mesaj: “Dacă ajung pe pământul grecesc, voi