Achille Popescu, un mare actor uitat

In 2016 se vor implini 100 de ani de la moartea unuia dintre marii actori ai Romaniei. Astazi, nimeni nu-si mai aminteste cine a fost, cu toate ar fi meritat si el un locsor, o straduta, o scoala, ori un club de teatru care sa-i poarte numele. Achille Popescu a fost unul dintre societarii Teatrului National din Bucuresti si se numara printre pionierii cinematografiei noastre, interpretand un personaj in primul film romanesc care a ajuns la noi: “Razboiul de independenta”, realizat in anul 1912.

Achille Popescu in "Femeia ideala" (arhiva personala)

Cei care il văzusera pe  Achille  Popescu  jucând, erau de acord recunoscând ca avea absolut tot ce-i  trebuia  spre a fi numit un artist de seama. Nesansa a facut insa ca perioada sa de glorie in teatru sa fie inaintea primului razboi mondial, cand lumea teatrului romanesc modern este abia la inceput.

Achille Popescu in "Obraznicul" (arhiva personala)

Trupele de actori ambulanti, numiti si comedianti, care colinda balciurile si dau reprezentatii la sfarsit de saptamana inconjurati de tiribombe, vata pe bat si braga, predomina inca. Vrand-nevrand actorul acelor vremuri traieste intr-o atmosfera minora, in care sansele de afirmare sunt reduse. In societate persista inca in acea epoca, prejudecata ca o familie al carei copil ajungea histrion era nenorocita. Meseria de actor si as adauga, mai ales cea de actrita, nu este dintre cele mai onorabile. Arta cinematografica este si ea la inceputuri iar productiile realizate la noi sunt putine la numar.

Achille Popescu (arhiva personala)

interpretandu-l pe Napoleon (arhiva personala)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a nascut la 1882 la Bucuresti. Achille Popescu era insa copilul unor artisti. Tatal sau era un cunoscut si apreciat bariton si actor, Teodor Popescu. Mama sa, italianca de origine se numea Adelina Popescu, nascuta Ademolli, si era tot actrita. A studiat la conservatorul de muzica si arta dramatica din Bucuresti la clasa profesorului Constantin Nottata. A inceput sa in joace in compania teatrala detinuta de tatal sau, apoi in “Compania de operete Marinescu Grigoriu” Era inalt, frumos, purta fracul cu eleganta si distinctie, lucru care il recomanda pentru rolurile de june prim comic. Cei care l-au vazut jucand spuneau ca avea un talent neasemuit pentru teatrul de revista starnind hohote de ras ori de cate ori isi facea aparitia. Fara sa aibe o voce extraordinara pentru cantat, era insa un maestru al cupletului. Reusea sa joace strofa, o colora, o mima ca nimeni altul, asta si pentru ca vocea sa cu mladieri unice dadea farmec si caldura rostirii. Dar talentul cel mai mare al lui Achille Popescu era acela de a interpreta cupletele refren, gen eminamente parizian care dadea adevarata masura a talentului unui actor.

Achille Popescu a jucat si pentru alte trupe, iar in ultimii ani de viata a reusit sa-si injghebeze propria companie teatrala. Printre rolurile sale cele mai importante din teatru se numara: Cafeneau cea mica, Academicianul (L’habit vert), Magarul lui Buridan, Chantecler, Vant de primavara.

Nenorocirea a facut ca artistul care starnea ropote de aplauze sa moara mult prea devreme, la 16 februarie 1916, rapus de o boala de inima. Faima sa ea mare, dovada fiind faptul ca funeraliile sale au fost transpuse pe pelicula intr-un documentar.

 

Achille Popescu (arhiva persoala)

de Voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2012

Related Post

Carlo GoldoniCarlo Goldoni

Omul Carlo Goldoni In prima jumatate a secolului al XVIII-lea, valoare dramaturgiei italiene este de o calitate indoielnica. Scena este dominata de teatrul comediei dell’arte care a insemnat enorm in

Urmuz si teatrulUrmuz si teatrul

Putin cunoscut in timpul vietii, Urmuz devine celebru ca scriitor abia dupa publicarea textelor postume, grupate sub titlul de “Pagini bizare”. Ramane invaluita in mister moartea aparent inexplicabila a scriitorului,