Pe 9 noiembrie, Alexandrina Halic, actrita de la teatrul Ion Creanga, care ne-a incantat in copilarie implineste 71 de ani. E sprintena, vioaie, debordeaza de optimism si inca joaca in numeroase spectacole pentru copii, cot la cot cu tineri care i-ar putea fi nepoti. Colegii soptesc ,mai in gluma mai in serios, ca este stalpul teatrului, ca doar e in teatrul Ion Creanga de cand s-a infiintat. Am profitat si eu de acest lucru si am rugat-o sa-mi scrie cate ceva din ce-si mai aminteste din perioada in care s-au pus bazele acestui prim teatru pentru copii si tineret din Bucuresti. Multe din lucrurile pe care le veti citi apar in premiera, pentru ca, pana acum, nimeni nu s-a incumetat sa scrie o istorie a teatrului Ion Creanga.

“In 1960, a avut loc o reasezare, o reconsiderare a teatrelor si trupelor din Bucuresti. Astfel, Teatrul Armatei a devenit Teatrul C. I. Nottara, Teatrul Tineretului a devenit Teatrul de Comedie, Studioul actorului de film C. I. Nottara a devenit Teatrul de Tineret si Copii[1]cu doua sali, una pe strada Constantin Mille (Sarindar) si alta pe actuala strada Eforie (astazi sediul Cinematecii) Director al nou infiintatului teatru a fost numit regizorul D. D. Neleanu.

Responsabilitatea salii pentru copii i-a revenit actorului Ion Lucian, cel care si-a dorit infiintarea unui teatru pentru copii, la ora aceea singurul teatru specializat in spectacole pentru cei mici fiind Teatrul Tandarica[2].

Printre primele spectacole pe scena pentru copii, s-au numarat “Martienii” in regia lui Ion Cojar, “Cocoselul neascultator” si “Muschetarii Mariei-sale” scrise si regizate de Ion Lucian care si juca in ele. Au urmat “Baiatul din banca a doua”, “Salut voios”, o revista pentru copii cu muzica lui Vasile Veselovski, “Misterul cizmei” o piesa germana regizata de K. Roobe, venit tocmai din Berlinul de est. Aceste [ultime] doua spectacole au beneficiat si de prezenta Silviei Chicos, voce inconfundabila, interpreta celebra a rolurilor de copii la Radio. Erau ultimele ei roluri pe scena, o boala nemiloasa trantind-o nu peste multa vreme in scaunul cu rotile. A parasit mult prea devreme aceasta lume, lasand in urma inregistrari memorabile[3].

Iata cateva titluri puse in scena la sala din Eforie, pana in 1964, cand sala pentru copii s-a mutat in piata Lahovary (de fapt strada Grigore Alexandrescu, actualul sediu al Teatrului Tandarica): “Fostii copii”, “Emil si detectivii”, dupa Erich Kastner, “Micuta Doritt” dupa Charles Dickens, in regia lui Ion Cojar, in rolul titular Alexandrina Halic.

O seama de actrite s-au specializat in aceasta perioada in roluri de copii: Mariana Oprescu, Genoveva Preda, Luluca Balalau, Alexandrina Halic.

In 1965, Teatrul de Tineret si Copii s-a despartit in doua: Teatrul Mic, sub conducerea lui Radu Penciulescu si Teatrul pentru copii si tineret “Ion Creanga”, cu directorul Ion Lucian in fruntea lui.

Iata cateva titluri jucate la T. I. Creanga dupa 1965, netinand seama de cronologie: “Toate panzele sus!”, “Un vis vesel”, “Naufragiatii”, “Roata morii”, “Buna dimineata maine!”, “Comoara din Insula Piratilor”, “Cele 12 luni ale anului”, “Papusa cu piciorul rupt”, “Omul invizibil”, “Sfarla nazdravanul” “Nazdravaniile lui Pacala – Snoave cu masti”, “Luceafarul dinspre ziua”, “Nota 0 la purtare” de Virgil Stoenescu, “Pinnochio”. Au fost si spectacole de seara pentru public adult – “Eminescu si Veronica”, “Egmont”, “Romeo si Jeanette”, revista “N-ati vazut dumneavoastra un tata?” Au mai fost si alte incercari cu spectacole de seara, abandonate pe parcurs – “Vremea dragostei”,  “Cadere libera”, “Cuibul de vulturi”.

In 1974, Teatrul National s-a instalat in noul sediu lasand libera Sala Studio din Piata Amzei, sala in care s-a mutat Teatrul I. Creanga. Pana in toamna anului 2009, cand cladirea din piata Amzei a intrat in reparatie au fost 35 de ani, cu zeci de premiere si mii de reprezentatii. Din noiembrie 2009 pana in mai 2010, T. I. C. si-a desfasurat activitatea pe o scena improvizata in sala cinamatografului Gloria, din cartierul Titan. Din mai 2010, (oare pana cand?) T. I. C. joaca pentru copii in sala Rapsodia de pe Lipscani. Intr-o ordine tot aleatorie, iata cateva premiere ale celor 35 de stagiuni – povesti celebre: trei montari cu “Alba ca Zapada”, inca doua montari cu “Pinnochio”, doua montari cu “Cenusareasa”, “Alice in tara minunilor”, “Ivan Turbinca”, inca un “Harap Alb”[4], “De-as fi Scufita Rosie”, “Inima rece”, “Razboiul bucatelor”, dramatizari din literatura universala – “David Copperfield”, doua montari cu “Micul print”…

A fost prezent si Eugen Ionescu cu doua montari pentru cei mari “Aceasta nemaipomenita harababura”, “Micul Lord”, “Print si cersetor”, pentru cei mici “Imaginile sunt imagini”. Au mai figurat pe afis – “Tiganiada”, “Sanziana si Pepelea”, “Iancu Jianu”, “13 plus unu” (un altfel de Harap Alb). N-au lipsit nici Shakespeare cu “Furtuna”, nici Caragiale cu “Voi scandal cu orice pret”.

Se mai joaca “Cand jucariile spun pa”, “Samanta vrajita”, “Tigrisorul caruia ii plac clatitele”, “Carabusii”. De cativa ani, copiii de varsta foarte mica (pana la patru ani) beneficiaza de spectacole create special pentru ei – “Baloane colorate”, “Seminte”, “Alb si Negru”, “Rotocol”, Dulapul”, “Povestea spicului de grau”.

Directorii Teatrului Ion Creanga

Din 1965 pana astazi, T. I. C. a avut mai multi directori – Ion Lucian, apoi o scurta perioada Mircea Suciu, din 1974 Alecu Popovici, apoi Emil Mandric, Din 1986 pana astazi[5], (cu o scurta intrerupere de un an, cand director a fost Grigore Gonta) teatrul e condus de Cornel Todea.

Alexandrina Halic – 5 decenii de teatru pentru copii

S-a nascut la 9 noiembrie 1941 la Timisoara, dar si-a petrecut copilaria in orasul Bocsa (jud. Caras Severin). Isi doreste sa devina actrita si la 18 ani, in 1959, vine la Bucuresti unde, reuseste din prima incercare la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale, Facultatea de Teatru, secţia Actorie. Debutul si-l face pe cand era inca studenta, la Teatrul pentru Copii si Tineret cum se numea pe atunci Teatrul Ion Creanga, in rolul Irei Vrabie din spectacolul “Baiatul din banca a doua” de Alecu Popovici, in regia lui Ion Cojar. Se intampla in timpul stagiunii 1961-1962. In cele cinci decenii de activitate, Alexandrina Halic a fost rand pe rand Doritt in piesa Micuta Doritt, Alice din spectacolul “Alice in tata minunilor”, bunica Scufitei Rosii, vrajitoarea din Hansel si Gretel. Cel mai bine i s-au potrivit insa intotdeauna rolurile de baieti. A fost David Copperfield, Micul lord, Pinnochio, Piticul-Mancacios al Albei ca Zapada.

Va absolvi in anul 1963 si va fi repartizata un an de zile la Teatrul Mihai Eminescu din Botosani. Aici va interpreta rolul Oana din piesa “Apus de soare”, după Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia Ion Şahighian si Gena din piesa “Titanic Vals”, de Tudor Muşatescu, regia Val Mugur La terminarea acestui stagiu obligatoriu se intoarce la teatrul pentru copii pe care nu-l va mai parasi de atunci.

de Voicu Hetel