Erwin Rommel – cum se construieste un mit

Avem nevoie de modele. Ne construim oglindindu-ne in ochii celor din jur si dorindu-ne sa fim “asa ca…cineva”. Ca mama, ca tata, sau nu, ca oameni reali intalniti, dar mai ales ca eroii. Eroul are toate calitatile numite generic ca “bune”. Este puternic, curajos, are mereu un raspuns, ii reusesc mereu incecarile. Eroii nu sunt doar in basme pentru ca mai presus decat cei din basme care raman simple simboluri, noi avem nevoie sa construim mituri bazate pe fapte reale. Oameni care s-au remarcat, sunt mitizati, li se atribuie calitati si reusite, intrand in sfera modelelor noastre. De eroi este nevoie tot timpul si cu precadere in timpul razboaielor. Eroul mitizat, eroul “fara de pata si prihana” poate ridica moralul unei natiuni. In anii celui de-al doilea razboi mondial fiecare tabara a incercat sa construiasca astfel de modele demne de urmat pentru soldatii sai. Masina de propaganda germana s-a dovedit extrem de eficienta din acest punct de vedere punand in lumina reflectoarelor numerosi oameni pe care ii investea cu puteri supranaturale. Unul dintre acestia a fost Rommel.

 

Imaginea lui Erwin Rommel

 

Putini sunt cei care nu au auzit de Rommel. Intr-o lume in care adorarea lui Hitler, a simbolurilor si ideologiei naziste ori negarea Holocaustului sunt considerate fapte grave, nepermise sau interzise, Rommel nu este un subiect tabu. Din contra, este singurul comandant militar german care are un muzeu dedicat lui, monument si chiar un vas de razboi care ii poarta numele. Pe langa asta, nu mai pun la socoteala o gramada de filme artistice si documentare, de lucrari cu caracter istoric ori literatura de fictiune care il glorifica. Rommel are la picioare respectul intregii lumi. Exista cateva motive pentru care astazi il privim astfel:

1. Rommel nu a fost niciodata membru al Partidului National Socialist German (partidul nazist) Asta il face in ochii multora nevinovat de ororile hitleriste.

2. Rommel este un mare comandant militar capabil sa mobilizeze oamenii si sa obtina victorii de rasunet acolo unde nimeni nu crede asta. Asta, pentru ca face ceea ce te-ai astepta mai putin. Comportamentul sau este exemplar in relatia cu prizonierii de razboi, ca si cu soldatii de origine iudaica. Soldatii sai il respecta pentru ca nu este genul de comandant care sta prin birouri sa conceapa planuri. Rommel ca si Hitler se simte invulnerabil, isi indeamna oamenii sa-i stea in preajma daca vor sa scape teferi.

3. Rommel nu se sfieste sa incalce ordinele pe care i le da fuhrerul, lucru pe care putini il indraznesc fara sa suporte consecintele. Asa se si explica campania fulger din Franta cand divizia sa ajunge sa fie poreclita “Divizia fantoma” pentru ca nici macar comandantii de la centru nu mai stiau unde sa infiga steguletele pe harta, atat de rapid avansa. Rommel este inainte de toate un rebel lucru ce avea sa-i aduca repede reputatia, printre ofiteri, de om cu care se trateaza greu.

4. Rommel contribuie direct la tentativa de eliminare a lui Hitler in vara anului 1944.

Ai putea crede ca Rommel era cel mai iubit ofiter din Germania. Si poate ca era, de catre soldati si oamenii de rand, bombardati cu jurnale si filme de propaganda. Unii istorici sunt de parere ca in cazul reusitei atentatului impotriva lui Hitler, el ar fi putit constitui o solutie pentru iesirea onorabila a Germaniei din razboiul cu anglo-americanii. In realitate, comandamentul general al armatei nu avea o parere stralucita despre el, pentru ca nu fusese niciodata unul de-al lor. Rommel avusese o ascensiune meteorica pana la rangul de feldmaresal, fara a fi vreodata ofiter de stat major, fara avea cunostintele pe care un ofiter cu gradul sau se presupunea ca trebuie sa le aiba pentru a conduce operatiuni militare. Aceasta avansare a sa a fost privita cu neincredere, iar Rommel a fost privit ca un outsider. Ceea ce marea majoritate a apologetilor sai uita sa spuna sau trec rapid peste asta este ca Rommel a fost creatia lui Hitler.

 

Rommel si Hitler

 

Rommel era un ofiter extrem de capabil, fara indoiala. Ceea ce l-a atras pe Hitler la el a fost poate caracterul lui. La sfarsitul primului razboi mondial, ramane ofiter activ in cadrul armatei, fiind unul din cei 100.000 de soldati permisi Germaniei de Tratatul de la Versailles. Hitler ajunge la putere in 1933, iar un an mai tarziu Rommel este doar un simplu maior la comanda unui batalion de infanterie din Goslar. Intalnirea cu Hitler, venit acolo in inspectie, ii va schimba viata. Cei doi se plac reciproc.

O fotografie cu prilejul vizitei din 34 il infatisaza pe Rommel alaturi de fuhrer in vecinatatea castelului Goslar.

In 1936 Rommel apare din nou in preajma lui Hitler cand este pus sa se ocupe de securitatea sa cu prilejul paradei de la Nuremberg. Aveau sa fie unul in preajma celuilalt si cu alte ocazii: la invadarea regiunii sudete din Cehoslovacia in ’38, sau la intrarea in Praga in ’39. Rommel devenise seful securitatii lui Hitler ocupandu-se chiar si de trenul personal al dictatorului. Asa se face ca il cunostea pe dictatorul nazist mai bine decat oricare dintre generalii sai. Lungile discutii avute, fara indoiala ca ii apropiasera, asa putand fi explicata ignorarea de catre Rommel, a ordinelor venite de sus. In campania din Africa spre exemplu, Hitler ceruse victorie sau moarte. N-a fost nici una nici alta, pentru ca “Vulpea deserului”, cum era poreclit favoritul sau, a ales ca de atatea alte ori, sa ignore ordinul.

Dupa invazia din Polonia la care nu a participat in mod efectiv, decat pentru a-l insoti pe fuhrer la Varsovia, Rommel ia hotararea de a pleca pe front, in cautarea gloriei si medaliilor. Hitler iil lasa sa-si aleaga comanda oricarei divizii o doreste. Asa ajunge Rommel comandant al unei divizii de blindate. Urmeaza campania din Franta, in care Rommel isi dovedeste geniul militar incontestabil, apoi campania din Africa. Aici obtine faima, decoratiile si bastonul de maresal.

 

Rommel si Aliatii sau cum se nasc supereroii?

 

Rapiditatea cu care avanseaza unitatile sale blindate in nordul Africii in ciuda resurselor extrem de reduse de care dispune il fac faimos si printre oponenti. In cateva saptamani ofensiva sa impetuoasa aduce trupele Axei pana la frontiera cu Egiptul, cu toate ca ordinele sale fusesera doar sa apere pozitiile detinute de italieni. Cu un minim efort Germania putea castiga razboiul in Africa, putea avansa dincolo de Canalul Suez inspre Caucaz iar de acolo putea lesne face jonctiunea cu armatele implicate in razboiul anti sovietic. Chipul lui Rommel ajunge pe copertile tuturor revistelor, chiar si a celor britanice si americane. Pentru britanici supraevaluarea lui Rommel era un mod de a explica infrangerile usturatoare. Un superman nu putea fi biruit cu una cu doua. Mai tarziu, cand balanta s-a inclinat in favoarea anglo-americanilor, supraevaluare “Vulpii desertului” era un mod de a spori prestigiul propriilor soldati si comandanti. Doar niste oameni foarte capabili, adevarati eroi puteau infrange un supraom cum este Rommel, nu-i asa? Propaganda Aliatilor facea practic acelasi lucru pe care il facea si propaganda Axei. Asa se nasc supereroii. Chiar si atunci cand a pierdut in Tunisia dupa ce reusise de nenumarate ori sa-si demostreze capabilitatile, stralucirea lui Rommel nu a palit

In cazul Romaniei situatia este de-a dreptul caraghioasa. Rommel era decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasele a II-a si a III-a in iulie 1944. Pentru ce il decorasem noi pe Rommel? Francezii erau aliatii nostri cand Rommel intra in lupta in 1940. Noi nu luptasem in Africa. In campania din Rusia, “Vulpea desertului” nu a participat. Practic intre armata romana si Rommel nu a existat nici un contact direct in acea perioada. Singura data cand Rommel calcase in Romania fusese in timpul primului razboi mondial, cand maresalul luptase impotriva noastra.

 

Operatiunea Valkirie

 

In noiembrie 1943 Rommel primeste ultima misiune importanta: aceea de a pregati Franta impotriva unei invazii anglo-americane. Incep ample lucrari de minare si fortificare a coastelor franceze, lucru nefacut de predecesorii sai in trei ani de ocupatie. De respingerea Aliatilor depinde soarta razboiului. Planul lui Hitler este simplu: le provoaca anglo-americanilor suficiente pierderi cat sa obtina o pace separata cu ei, apoi isi muta blindatele pe frontul de est unde situatia nu devenise disperata la acea data si castiga. Rommel tinea in maini soarta razboiului. Putea oare el sa se ridice impotriva fuhrerului?

Pe 20 iulie 1944 are loc una dintre multele incercari de eliminare a lui Adolf Hitler. Un grup de conspiratori in care colonelul Claus Schenk Graf von Stauffenberg joaca un rol important incearca plantarea unei genti umplute exploziv in apropierea lui Hitler. Esecul operatiunii a dus la executia imediata a celor direct implicati si la o ancheta a Gestapoului pentru descoperirea tuturor complicilor. Printre numele aflate de anchetatori de la arestati a fost si cel al eroului Germaniei: Erwin Rommel. Numai ca, cu doar trei zile mai devreme, pe 17 iulie el este ranit grav, in timpul unui raid britanic.

Multi istorici speculeaza ca daca acest lucru nu s-ar fi petrecut, rolul sau in complotul impotriva lui Hitler ar fi fost mult mai mare.

Deznodamantul este stiut. Hitler a inteles ca nu-i poate aplica si lui tratamentul la care fusesera supusi ceilalti ofiteri, asa ca i-a oferit posibilitatea de a se sinucide cu otrava, in locul unor persecutii la care avea sa-i fie supuse familia si a unui proces care avea, oricum sa-l gaseasca vinovat.

Dar cat de implicat era, in realitate, Rommel in complotul din 20 iulie? Exista o teorie conform careia generalul Hans Speidel (mai tarziu comandantul fortelor terestre ale NATO din Europa), generalul Stülpnagel, si locotenent-colonelul Hofacker odata intrati in atentia Gestapoului, au aruncat toata vina in spinarea maresalului care era seful lor si pe care il informasera chipurile de existenta complotului. Mai mult se afirma ca in cazul unui succes el urma sa ia locul fuhrerului. Indiferent daca Rommel a fost sau nu parte a conspiratiei, el ramane totusi un mare comandant militar, un exponent al razboiului mobil si o figura intrata in legenda.

 

de Voicu Hetel