Cum au dat francezii cocosul galic pe acvila romana

Simbolul animal in heraldica

Toate casele nobiliare, familiile domnitoare, orasele isi croiau inca din timpuri stravechi blazoane si steme reprezentative menite sa le individualizeze. Pe campul de lupta steagurile sau scuturile pe care erau imprimate aceste insemne erau esentiale pentru a-ti deosebi dusmanul de prieten. Cu timpul motivele heraldice au capatat si o valoare de simbol, blazonul devenind sinonim cu prestigiul. Animalele constituie un motiv heraldic des utilizat, originea acestei proceduri trebuind cautata in trecutul indepartat, cand fiecare trib avea drept simbol un anumit animal caruia i se atribuiau diferite puteri si calitati. Putem lua drept exemplu lupul dacic, sau cocosul galic, acvila la romani, ori venerarea crocodilului la egipteni. Animalele care pareau in ochii tribului ca fiind cele mai reprezentative, utile si necesare deveneau simboluri totemice. Animalul sacru era personificat cu o serie de calitati specific umane. Acvila era vazuta ca un simbol al fortei, maretiei, libertatii. Nu intamplator ea a fost preluata de Imperiul Tarist, de cel Austro-Ungar sau de Germania lui Hitler.

 

Printre admiratorii vulturului s-a numarat si Napoleon.

Napoleon Bonaparte este proclamat imparat al francezilor la 18 mai 1804. In consecinta, Imperiul francez avea nevoie de o haina noua, o rupere de Vechiul Regim al Bourbonilor, dar in acelasi timp, si de un simbol al continuitatii, de la cei dintai regi ai dinastiei Merovingiene pana la Bonaparte.

Dorind sa-si aleaga o noua emblema pentru Franta imperiala, imparatul convoaca, in 12 iunie 1804,  la Saint-Cloud Consiliul de Stat, menit sa aleaga animalul potrivit sa simbolizeze cat mai bine ambitiile sale. Intr-una dintre primele sedinte ale consiliului, cineva a propus cocosul galic. Napoleon a respins violent propunerea motivand ca Franta nu poate fi asemuita cu o pasare de curte care-si face veacul scormonind in gunoi. Asa a disparut de pe lista traditionalul simbol zoologic francez. Urmatorul animal propus a fost elefantul, ca simbol al puterii. Imparatul a avut iar de obiectat, cum ca elefantul e cam greoi si nu prea are avant eroic. Examinara pe rand si alte animale pana ajunsera la acvila. Parea sa fie alegerea potrivita, numai ca partea proasta era ca prusacii si austriecii le-o luasera inainte si isi pusesera in stema aceeasi vietate. In disperare de cauza au ales leul chiar daca singurii vazuti vreodata la Paris veneau ferecati in custi, cu circurile ambulante. Napoleon a fost in sfarsit de acord, chiar daca rivalii lor de moarte, englezii aveau un animal oarecum asemanator:leopardul. Stema trebuia sa infatiseze un leu tolanit pe harta Frantei cu o laba intinsa spre Rin. Deviza stemei urma sa fie “Cine ma cauta, ma gaseste!”. Dar cand peste cateva zile, la 10 iulie, i se prezenta lui Napoleon proiectul de decret privind componenta stemei el taie cuvantul “leu” si-l inlocui cu “acvila cu aripile desfacute”. Acest vultur, foarte diferit de semnele heraldice obisnuite a imprumutat cate ceva din vulturii Frantei carolingiene. La 2 decembrie 1804 Napoleon Bonaparte se incoroneaza la catedrala Notre Dame ca imparat al francezilor. A doua zi, noua stema in care alaturi de acvila isi mai faceau loc si albinele ca simbol al nemuririi, mana dreptatii, sceptrul, coroana imperiala si lantul “Legiunii de Onoare”, isi intra in drepturi inlocuind vechile insemne.

 

de Voicu Hetel

Related Post

Scrierea chirilicaScrierea chirilica

de Voicu Hetel Originea alfabetului chirilic Alfabetul chirilic folosit de majoritatea popoarelor slave si-a luat denumirea de la Chiril (numit si Constantin Filosoful 827 – 869), apostolul slavilor. Acesta impreuna