Putin cunoscut in timpul vietii, Urmuz devine celebru ca scriitor abia dupa publicarea textelor postume, grupate sub titlul de “Pagini bizare”.
Urmuz 1921
Ramane invaluita in mister moartea aparent inexplicabila a scriitorului, pe numele sau adevarat, Dimitrie Dim. Ionescu-Buzau (1883-1923). Cel care i-a dat numele de Urmuz a fost Arghezi care explica: “Ca sa devie publicabil, un scriitor cu o stare civila de Demetrescu-Buzau trebuie sa capete calugareste un nume potrivit cu portul draperiei. Nu toata lumea se chiama, de pilda, Pilat, dupa cum nu toate mancarurile se numesc pilaf. Carnea de porc servita intr-un local cu electricitate si ascensor cata sa capete nume si prestigiu si o rima sufleteasca de ambianta” (Bilete de papagal I, nr.16, 19 februarie 1928)
Era considerat un bun coleg, fiu, un “bun celibatar” iar gestul sau de a se sinucide nu este prin nimic explicat. Obsesia sinuciderii era insa, omniprezenta in universul fictiunii lui Urmuz. Scrierile sale, publicate pentru prima data, in 1922, datorita lui Tudor Arghezi, constituie o escatologie stranie. “Pagini bizare” creeaza imagini apocaliptice amintind de lumea din panzele lui Hieronymus Bosch sau de pictorii expresionisti.
Antiproza, cum si-a denumit chiar el scrierea, este populata de eroi bizari, in realitate fantose, parodii ale personajelor din literatura traditionala. Iata si cateva exemple: “Ismail se compnea din ochi, favoriti si rochie si se gaseste astazi cu foarte mare greutate” (Ismail si Turnavitu). Stamate, un alt personaj este “un om demn, unsuros si de forma aproape eliptica (Palnia si Stamate), in timp ce, Emil Gayk este “ascutit bine la ambele capete” (Emil Gayk) si pe deasupra si singurul civil cu dreptul de a purta arma.
In proza sa umoristica, Urmuz creeaza o lume apocaliptica, un univers in descompunere, in care omul regreseaza spre animalitate, spre obiecte, un univers populat de lucruri paranoice, in curs de degradare si din care nu exista forme de evadare. Antieroul creat de Urmuz ne apare ca o subspecie umana fiind rezultatul degradarii umane si sociale. Creatia sa vine, poate, putin inainte de vreme, George Calinescu apreciind scrierile sale ca “Simple elucubratii premeditate, fara un sens mai inalt”.
Paginile bizare si influenta pe care acestea o produc in miscarea avantgardista fac din Dimitrie Dim. Ionescu-Buzau unul dintre precursorii atitudinii de revolta literara universala, un profet al dizlocarii formelor sociale, a gandirii si a limbajului aflat in stare de continua dezagregare, absurda ca si personajele sale.
Urmuz pare sa fi avut o mare influenta in teatrul absurd si asupra operei lui Eugen Ionescu, care vedea in el un precursor al suprarealismului. Ionescu, de altfel, i-a si tradus opera in revista franceza Lettres nouvelles. Influenta lui Urmuz se face simtita si in primele lucrari dramatice ale acestuia, in special in “Cantareata cheala” si “Lectia” dar si in alte creatii ionesciene de mai tarziu, insa intr-o mai mica masura.
In toamna anului 1999, la Tulcea, acolo unde Urmuz activase ca judecator pentru o scurta perioada de timp, apare o sectie de teatru in cadrul Centrului Artistic Judetean. S-a numit Teatrul Urmuz si a functionat sub aceasta titulatura pana la desfiintare in anul 2002.
de Voicu Hetel
Frumos articol!
Multumesc. L-am extras din lucrarea mea de diploma, de la UNATC, din 1999.