Nicolae Ceaușescu în tablouri

Nicolae Ceaușescu, la mai bine de două decenii de la dispariția sa, continuă să rămână o curiozitate pentru mulți istorici, dar și pentru oamenii care au cunoscut democrația și valorile lumii occidentale.

Astazi, chiar si pentru noi cei care am mai apucat o farama de comunism este foarte greu sa pricepem cum am reusit sa traim fara sa ne miram sau sa ne revoltam, intr-o epoca in care un om, fie el si sef de stat si de partid, era zeificat.

Pe la mijlocul anilor 80 cultul personalitatii lui Ceausescu care se dezvoltase incetisor incepand mai ales cu vizitele sale in China si Coreea de Nord din anii 70, ia forme din ce in ce mai grandioase si mai absurde. “Conducatorul iubit”, “marele carmaci”, “cel mai iubit fiu al natiunii”, “geniul Carpatilor” sunt doar cateva din apelativele pe care le auzeam la unicul post de televiziune si pe care le puteam citi in ziare, pe care le primise Ceausescu.

Ceausescu era renumit pentru vizitele de lucru pe care le intreprindea pe la mai toate santierele si fabricile din tara. Jurnalul de stiri oferea in fiecare seara relatari de la aceste vizite in care dictatorul oferea “indicatii pretioase” chiar daca el avea la baza calificarea de cizmar. In tablou este ilustrata o vizita, cel mai probabil, la Agigea unde se lucra de zor la finalizarea Canalului Dunare-Marea Neagra. Intr-un interviu acordat in 2010 cotidianului Evenimentul zilei, artistul declara ca toate aceste tablouri, realizate la comanda, se faceau dupa poze neretusate. Pretul unui tablou putea ajunge si pana la 60.000 de lei, o suma apreciabila la acea vreme. Beneficiarii acestor lucrari erau, in general, diferite institutii care doreau sa le expuna sau sa le trimita in dar lui Ceausescu. Cele mai importante comenzi le facea Ministerul Culturii reprezentata la acea vreme de Suzana Gadea.

O multitudine de imnuri, ode, poezii, filme documentare, lucrari de arta il glorificau pe el si sotia sa precum si maretele realizari ale “Epocii de aur”.

In stanga lui Ceausescu, printre cei care asculta cuvantarea tovarasului se afla si o femeie. Dupa coc si nas pare sa fie Elena Petrescu, viitoarea doamna Ceausescu.

Manifestatii grandioase erau organizate pe stadioane, la care luau parte mii de militari, elevi, studenti si muncitori, se editau volume intregi fie scrise chiar de dictator fie poezie si proza inchinata lui si partidului comunist.

Nicolae Ceausescu apare reprezentat alegoric in trei ipostaze: copil, adolescent si la maturitate. Idealistul infocat dublat de luptatorul neinfricat se metamorfozeaza in campionul pacii. Interesant totusi, cum in tablou apare reprezentat ziarul “Universul” a carui orientare a fost de dreapta.

 

Un bun prilej de a inalta osanale era Festivalul National “Cantarea Romaniei” in cadrul caruia, pe langa cantece si dansuri mai erau recitaluri de poezie dedicate dictatorului transmise de televiziunea publica.

Intr-un miting comunist dupa cum o arata prezenta steagurilor rosii, tanarul Nicolae Ceausescu arata acuzator pumnul strans, simbol al dictaturii proletare.

In acesti ultimi ani ai dictaturii comuniste au inceput sa apara si tablourile infatisandu-l pe Ceausescu. Nu erau simple portrete de atarnat in salile de clasa ca sa nu uitam cine ne vegheaza destinele, ci momente din viata si trecutul lui Nicolae Ceausescu.

Autorii sunt mai mult sau mai putin celebri, mai mult sau mai putin talentati.

Unii poate c-au fost constransi sa picteze, altii poate chiar credeau in geniul lui Ceausescu si s-au crezut datori sa-l zeifice.

Unul dintre pictorii romani foarte bine cotati, Sabin Balasa, nu s-a sfiit nici el sa picteze cuplul Ceausescu. Se spune ca nici lui, nici lui Corneliu Baba, Nicolae Ceausescu n-a vrut sa le pozeze. O gluma care circula inainte de 89 suna cam asa: Corneliu Baba ajunge la inchisoare. Toti detinutii se mira ca un artist atat de important a cazut in dizgratie. Unul dintre ei isi ia inima in dinti si-l intreaba ce-a facut.

-Ce sa fac, raspunde pictorul, am primit de la partid ordin sa o pictez pe tovarasa. 

-Si tabloul nu a fost pe placul ei?

-Tabloul era superb, doar ca m-am semnat dedesubt: Baba.

Unii au facut-o din oportunism, pentru a putea expune in locuri mai bune, pentru a primi bani sau alte avantaje.

In unele picturi Ceausescu apare inconjurat de diversi domnitori importanti din trecutul tarilor romane pentru a simboliza legatura cu trecutul glorios. Dictatorul era portretizat astfel ca un continuator al traditiilor, un erou, un luptator si un mare conducator.

In 1977, Constantin Piluta realizeaza cea mai controversata lucrare a sa: un tablou care-l infatiseaza pe Ceausescu alaturi de figuri emblamatice ale istoriei romanilor. Pe imaginea din fundal apar, fara a respecta vreo cronologie, urmatorii: Burebista, Mircea cel Batran, Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, Alexandru Ioan Cuza si Nicolae Balcescu.

In spatele cultului personalitatii lui Nicolae Ceausescu nu a stat neaparat dorinta ori ambitia sa nemasurata de a se vedea glorificat in poeme, imortalizat pe panza ori daltuit in piatra. Camarila din jurul sau formata din activisti. carora li se adauga cohorte de jurnalisti si artisti sunt cei care au creat acest tip de arta, care au facut din glorificarea si lingusirea sefului statului un mod de viata profitabil.

Toata aceasta propaganda livrata zilnic si sub toate formele unei populatii satula de economii si privatiuni, departe de a-l face pe Ceausescu iubit si adulat l-a transformat pe acesta intr-un personaj detestat la nivelul anului 1989.

de Voicu Hetel