Cum se invata in Roma antica

In societatea romana un rol foarte important ii revenea femeii. In familie, mama este aceea care se ocupa de educatia si instructiunea viitorilor cetateni ai Romei, vreme de sapte ani. De aici, poate sa-si aiba originea si expresia “a avea cei sapte ani de-acasa”. Dupa aceasta in supravegherea copilului intervenea in mod direct si tatal. In randul cetatenilor romani nivelul de educatie era destul de ridicat, comparativ chiar cu unele natiuni moderne. Rata de alfabetizare era ridicata astfel incat, in multe cazuri, atunci cand parintii nu-si permiteau sau din cine stie ce alt motiv, nu reuseau sa-si integreze copilul in sistemul de invatamant, tatal era cel care se ocupa copil invatandu-l sa scrie si sa citeasca.

Se pare ca cea mai veche mentionare a unei institutii de invatamant romane o face Titus Livius in a sa “Ab urbe condita” si este pe la mijlocul veacului al V-lea i. Hr.

Acesta este si momentul in care incepe generalizarea scrisului in lumea romana explicand-o in acelasi timp. Plutarh ofera si numele unui invatator, Spurius Carvilius[1], confirmand in acest fel faptul ca primele scoli sunt cu siguranta mai vechi de mijlocul veacului al III-lea i.Hr.

La inceput primele lectii pare sa se fi tinut direct sub cerul liber. Mai apoi au fost organizate primele sali de clasa in spatii micute. Scolile publice se aflau in forul roman, iar invatatorul se numea litterator, adica cel care te invata literele. In textele antice de mai recente denumirea se va preschimba in primus magister sau ludi magister. Cusurile incepeau dimineata devreme si se prelungeau cu mici pauze o perioada indelungata. Numai ca zilele lungi si istovitoare de scoala alternau cu numeroase zile de pauza in care nu se muncea. Acestea erau zilele de sarbatoare. In timpul lui Marcus Aurelius (161-180), numarul acestora fusese fixat la 135. Scolile publice erau frecventate de copiii oamenilor liberi dar fara o situatie materiala stralucita. Cetatenii cu dare de mana aveau la dispozitie suficienti bani ca sa-si angajeze un profesor atunci cand nu aveau un sclav invatat care sa aiba acest rol. La cursuri participau atat baietii cat si fetele fara vreo discriminare incepand de la varsta de 7 ani. Invatatorul sedea in mijlocul lor pe un scaun inalt cu speteaza numit cathedra asezat la randul sau pe un postament. Elevii stateau pe scaunele mai mici iar ustensilele de scris si tablita cerata le tineau pe genunchi. Trebuie sa le fi fost destul de greu scolarilor sa stea cocosati in aceasta pozitie, o insemnare lasata de Seneca in secolul I d. Hr. deplangandu-le soarta. In primii ani, elevii deprindeau scrierea si citirea prin metode ce pot parea azi greoaie. Unele notiuni considerate de antici ca fiind indispensabile erau invatate papagaliceste. Cat priveste pedepsele pentru cei care nu reuseau sa se tina de carte, acestea erau destul de dure, fiind adeseori corporale.

Dar ce se preda intr-o scoala antica romana?

Mai intai invatau numele si ordinea literelor care apoi erau grupate in silabe si cuvinte. De scris, se scria pe tablite cerate cu ajutorul unui instrument numit stil. Odata acestea deprinse se trecea la invatarea primelor notiuni de matematica. Invatatorul , pentru a se face mai bine inteles, folosea pietricele. O serie de elemente erau predate intr-un mod inedit. Elevii intonau in cor intr-o linie melodica ceea ce li se preda invatand, in felul acesta mai usor pe de rost.

In veacul al III-lea i.Hr. este mentionata organizarea unui invatamant gimnazial sau “scoala de gramatica”.

In cadrul invatamantului secundar, cunostintele dobandite in anii anteriori erau aprofundate insa, erau studiate si noi discipline. Cursurile, care durau 4 ani, erau urmate de un numar relativ restrans de copii, in varsta de 12 ani, provenind din familii mai bogate. La aceasta varsta, copiii din familii cu venituri mai mici erau considerati a fi suficient de mari pentru a presta diferite munci. Cursurile se tineau tot intr-o mica incapere saracacioasa din for despartita de exterior, in unele cazuri de exterior, doar de o patura. Se studia printre altele notiuni de geografie, istorie, fizica sau astronomie s.a. La literatura greaca si latina, de exemplu, erau studiate diverse opere poetice. Profesorul care se numea grammaticus dicta textul, iar apoi se faceau exercitii de lectura si pronuntie. Primul grammaticus pe care il cunoastem a fost poetul greco-latin Livius Andronicus. Acesta fusese adus ca prizonier la Roma in anul 272 i.Hr si istoria il consemneaza ca pe primul scriitor si dramaturg roman. Acesta va deschide o scoala secundara la Roma si pentru a avea material de studiu necesar elevilor sai va face prima traducere din greaca in latina al celebrului poem “Odiseea”. Atat profesorii de gimnaziu cat si cei din invatamantul primar nu beneficiau de indemnizatii prea mari rolul lor fiind, in general, indeplinit de cetateni cu o stare materiala modesta, fara origini nobiliare ori chiar de liberti. In societatea romana, profesorii nu se bucurau de prea multa stima fiind asimilati unor oameni de rand.

La inceputul secolului I i.Hr, la Roma, i-a fiinta si prima institutie de invatamant de grad superior.

Cursurile erau sustinute de un rhetor sau orator care se bucura de o mai mare apreciere in societate, printre acestia numarandu-se in unele cazuri demnitari si nobili romani.

La 17 ani copilul lepada tunica puerila imbracand toga virilis. Devenea cetatean cu drepturi depline, iar tanarul putea sa-si completeze studiile la o scoala de retorica. Pentru copiii din familiile instarite urmarea acestor cursuri era un prim pas in cariera politica. Ca si la invatamantul gimnazial si aici un mare accent se punea pe invatarea materiei in limba greaca. Existau si alte forme de invatamant superior in care tinerii dobandeau cunostinte in domeniul medicinei sau stiintelor juridice.

In epoca republicana, scolile indiferent de nivelul lor, erau particulare implicarea statului fiind nula. Cu timpul insa, in epoca imperiala rolul statului in invatamant a inceput sa creasca. Octavian Augustus organizeaza o prima scoala chiar in resedinta sa de pe Palatin. Succesorul sau, Tiberiu (14-37 d.Hr.) acorda diferite ajutoare conducatorilor de scoala, participa chiar la unele cursuri, interesandu-se astfel indeaproape de bunul mers al invatamantului. In timpul lui Vespasian (69-79) invatamantul la Roma capata un nou avant prin instituirea unor subventii regulate acordate de stat. Tot atunci se instituie si primele catedre de greaca latina si retorica. In timpul lui Traian (98-117), o lege stipula incadrarea in sistemul de invatamant a 5000 de copii din familii nevoiase si suportarea cheltuielilor de catre stat. Cel care a dat un imbold serios educatiei a fost Marcus Aurelius Severus Alexandrus (222-235). In vremea sa este oficializat invatamantul de stat construindu-se in acest scop si primele scoli.

Bibliografie

Teodor Axioti “Cum invatau grecii si romanii” in Almanahul Cutezatorii 1990, pg.35-37

Ovidiu Dramba Istoria culturii şi civlizaţiei”, vol.III, Editura Saeculum, Bucureşti, 2003

Nicolae Lascu “Cum traiau romanii”, Editura Stiintifica, 1965

 

de Voicu Hetel


[1] Spurius Carvilius este numele unui libert care deschide o scoala primara particulara. Acesta a ramas insa faimos pentru inventarea literei G. Pana la el sunetele C si G erau notate la fel, deseori aparand confuzii.

One thought on “Cum se invata in Roma antica”

  1. Foarte bun materialul! M-a ajutat extraordinar de mult si sper sa va tineti de treaba! Mult noroc in continuare!

    P.S: Pentru toti haterii care n-au ce face decat sa comenteze aiurea, atat va zic: terminati-va ca imi bag…………….voastre in 2 sec ………….. in rasele voastre de la maimute pana la windows 8 sclavii ….. mele.

Comments are closed.

Related Post

Revolutia greacaRevolutia greaca

Revolutia greaca In prima jumate a secolului al XIX lea putem discuta despre formarea constiintei nationale a popoarelor din Balcani. Grecii nu fac, nici ei exceptie. In baza privilegiilor acordate