Metode de datare folosite in arheologie

Metoda carbonului radioactiv C14

Este fara indoiala cea mai cunoscuta metoda de datare a ansamblurilor si siturilor arheologice precum si a artefactelor vechi. Metoda a fost pusa la punct in 1947 (1949 – conform Wikipedia) de catre Willard F. Libby de la Institutul de Studii Nucleare din Chicago. Libby a estimat ca radioactivitatea carbonului-14 ar fi de aproximativ 14 dezintegrări pe minut (dpm) per gram. Ipoteza profesorului a fost privita initial cu scepticism de comunitatea stiintifica a vremii, insa cativa ani mai tarziu meritele i-au fost recunoscute. În 1960 a primit premiul Nobel pentru chimie pentru activitatea sa. Metoda lui Libby se bazeaza pe faptul ca orice organism viu contine o anumita cantitate de C14 sau Carbon 14, (ca o componenta de baza a tesuturilor organice), care dupa moartea organismului se diminueaza progresiv, in functie de timpul scurs.  Rata specifica de descrestere este de 1% la 83 de ani. Acest proces continua pana la epuizarea totala a C14. Comparind concentratia din mostra cu cea a organismului viu, se poate determina varsta fosilei respective. O caracteristica a C14 este perioada sa de injumatatire care este de 5710 (+-40 de ani) sau de 5568 de ani, data adoptata in 1951. Datorita timpului de injumatatire, datarea este aplicabila doar pentru mostre cu o vechime de in jur de 50.000 de ani (cifrele difera de la o sursa la alta). Pentru ca rezultatele sa fie cat mai exacte, esantioanele nu trebuie sa fie contaminate de carbonul vechi, provenit din acizii humusului din sol, ori este necesara tratarea lor cu alcali sau acizi. Probele trebuiesc de asemenea colectate corect, in staniol sterilizat, oasele sau carbunii pastrand un strat de sediment pe ele.Cu ajutorul acestei metode se pot data mostre de carbune din lemn, lemnul bine conservat, dar si oasele sau cochiliile. Pentru resturi organice continute in ceramica, carbon asociat cu fierul este necesara o tratare in prealabil si esantioane mari. Pentru obtinerea unor date ca mai exacte in paralel cu metoda C14 se mai folosesc si alte metode de datare precum: dendrocronologia si metoda varvelor. Cu toate ca studiul prin metoda C14, dureaza doar cateva minute, costurile sunt ridicate. Eroarea in datare poate fi de +-1% pentru varste de pana la 80 de ani; +-200 de ani pentru 20.000 de ani; +-2.000 de ani pentru 40.000 de ani.

Bibliografie:

Arsenescu Margareta, Curs optional de Arheologie generala

Published by Voicu

Actor al teatrului Ion Creanga