Posts tagged Grigore Ureche

Ascensiunea militara a Imperiului Otoman in Europa in secolul al XIV-lea (II)

 Succesele militare ale otomanilor in secolul al XIV de la primele cuceriri ale lui Orkhân pana la dezastrul suferit de Baiazid I la Ankara sunt, fara indoiala spectaculoase. In doar cateva decenii un popor al stepelor atinsese vechiul limes dunarean inrobind toate populatiile intalnite in cale si ajunsese sa bata la portile Constantinopolului. Cum a fost posibil ca o civilizatie cu nimic superioara la acea data, celor intalnite sa iasa biruitoare, reusind sa-si instituie suprematia in Balcani vreme de 500 de ani?

Ieniceri de la Yeni çeri (Armata noua), trupe de elita recrutata dintre copii crestini

Odata cu aparitia si dezvoltarea constiintei nationale printre diversele popoare aflate, intr-un fel sau altul, sub dominatia otomana, in istoriografia romantica s-a conturat o imagine oarecum deformata asupra realitatilor existente in secolul al XIV-lea in Peninsula Balcanica. Cei mai multi istorici au subliniat, in principal efectele negative ale prezentei turcesti minimalizandu-le pe cele pozitive. Poate parea ciudat sa o spun, dar prezenta turcilor nu a insemnat doar pustiiri periodice, robi crestini pentru trupele de ieniceri, haraci, peschesuri si tribut.

Una dintre cauzele principale ale propagarii atat de rapide a puterii otomane a fost toleranta religioasa. In conditiile in care Papa urmarea unirea cu Roma in schimbul unui ajutor consistent pentru bizantini, sultanii, asa cum reiese din registrele din arhivele turcesti, au mentinut manastirile crestine. Fara toleranta aratata ortodoxiei ale carei manastiri au fost asimilate dreptului islamic este greu de crezut ca prezenta otomana ar fi fost tolerata atatea sute de ani. Nu a existat vreun amestec in interiorul bisericii ortodoxe, inaltilor prelati li s-au confirmat si respectat privilegiile, ca si privilegiile manastirilor importante.

In 1391, Baiazid I a adoptat la Salonic politici îngăduitoare faţa de cei de alte credinţe. Evreii prigoniti in toata Europa apuseana gaseau cu usurinta refugiu in imperiu contribuind apoi la bunul mers al acestuia. Exista teorii care arata ca prezenta Moldovei si Valahiei in sfera de influenta otomana ne-a ajutat, in buna masura, sa ne pastram credinta ortodoxa nealterata[1]. Pentru romanii din Transilvania stapanita de maghiari si supusa permanent unui amplu proces de maghiarizare si catolicizare, ortodoxia a fost cel mai important element identitar iar biserica ortodoxa singura institutie cu care se puteu identifica. Sute ani domnii romani aflati sub tutela Inaltei Porti au contribuit prin daniile lor si prin manastirile ce le-au inchinat la perpetuarea credintei crestin-ortodoxe la muntele Athos (teritoriu aflat evident tot sub stapanire turceasca). In fata ofensivei catolice la care erau supuse, de exemplu, tarile romane Stefan cel Mare isi povatuia urmasii de pe patul de moarte sa inchine mai degraba tara turcilor: ” Iar când au fost aproape de săvârşănia sa, chemat-au vlădicii şi toţi sfetnicii săi, boiarii cei mari, şi alţii toţi câţi s-au prilejit, arătându-le cum nu vor putea ţine ţara, cum o au ţinut el, ci socotind den toţi mai puternic pe turcu, şi mai înţelept au dat învăţătură să să închine turcilor” [2]. Pentru voievozii nostri plata unui tribut catre sultan era de multe ori preferabila unui amestec al regilor maghiar sau polon.

Imperiul Otoman a prins radacini in teritoriile cucerite si pentru ca odata cu lichidarea feudalitatii balcanice au introdus un regim mai usor de suportat pentru taranimea dependenta. Legea islamica lasa loc pentru mai putine abuzuri si arbitrariu. Cum altfel s-ar explica atatea dovezi cu privire la fuga unor tarani din zone controlate de feudalii crestini catre teritoriile otomane? De asemenea, regimul fiscal impus de noul stapan era relativ redus, chiar daca cei care erau de religie crestina plateau o taxa in plus fata de musulmani.

Din punct de vedere economic, otomanii nu s-au ferit de loc sa-si favorizeze supusii nemusulmni care faceau comert intre Asia Mica si Balcani asigurandu-le securitatea drumurilor si taxe vamale suportabile. Grecii au profitat cel mai mult de pe urma acestui fapt, in secolele urmatoare ponderea lor printre negustorii imperiului fiind deosebit de ridicata. Orasele mai importante au primit si ele o serie de libertati si inlesniri care le-au permis sa se dezvolte mai departe, contribuind astfel la bunul mers al economiei otomane.

Basbuzuci - cavalerie usoara otomana

Din punct de vedere militar, Imperiul Otoman a stiut sa integreze in structurile armatei sale elemente crestine sau crestini proaspat convertiti la islam cum sunt unitatile de cavalerie usoara stationate in apropierea granitelor denumite basbuzuci (sau deliler, deli insemnand in turca nebun) Acestia purtau caciuli din blana impodobite cu pene si costume din blanuri de urs sau lup care le dadeau o infatisare infricosatoare. Numerosi feudali si aventurieri crestini si-au oferit serviciile sultanului de-a lungul timpului. Suleiman Baltaoglu un bulgar renegat, a fost pus in fruntea flotei care a asediat Constantinopolul in 1453 iar un anume Orban (maghiar sau roman transilvanean) a construit tunurile care au sfaramat zidurile orasului. In cazul tarilor romane avem exemplul lui Mihnea Turcitul care pentru a-si pastra o functie in administratia imperiala se converteste la islam si ajunge pasa la Nicopole. In general, oamenii capabili puteau ajunge rapid in varful ierarhiei, in imperiu, fara a se tine cont de originea lor etnica. Asa se face ca faimoasa familie Köprülü care a condus practic imperiul o buna bucata de timp era de origine albaneza.

Aparitia si dezvoltarea statului otoman nu ar fi fost posibila daca adversarii sai crestini nu ar fi fost atat de dezbinati. Slabiciunea Imperiului Bizantin, nesfarsitele dispute interne, amestecul venetienilor si genovezilor aflati intr-o permanenta cursa de obtinere de avantaje si privilegii, faramitarea sarbilor si bulgarilor in mici state rivale, ca si insistenta cu care biserica catolica intelegea sa obtina influenta in zona, au permis aparitia acestui nou imperiu, pe ruinele celui vechi.

 

Bibliografie

 

Mustafa Ali Mehmet; Civilizatia Turcilor; Bucuresti, 1976

Mehmet Ali Ekrem; Istoria Imperiului Otoman si a sud-estului european (1300-1918); Universitatea Crestina “Dimitrie Cantemir”; Bucuresti 1998

Aurel Decei; Istoria Imperiului otoman; Editura Stiintifica si Enciclopedica; Bucuresti, 1978

Grigore Ureche; Letopisetul Tarii Moldovei; Editura 100+1 Gramar; Bucuresti 2003

Dan Craciun; Ortodoxia si etnicul romanesc; in Memorie sociala si identitate nationala; coordonator prof.univ.dr. Septimiu Chelcea; Editura I.N.I.; Bucuresti 1998

 

de Voicu Hetel


[1] D. Zamfirescu in Ortodoxie si romano-catolicism in specificul afirmatiei lor istorice vorbeste despre cucerirea otomana a Peninsulei Balcanice si dominatia turceasca in Tarile Romanesti ca despre o sansa providentiala, care ne-a salvat de o nenorocire altfel inevitabila: colonizarea occidentala, caci turcii au insemnat desigur stagnare, suferinta si unele deformari. Latinii insa […] insemnau moarte!

[2] Grigore Ureche; Letopisetul Tarii Moldovei; Editura 100+1 Gramar; Bucuresti 2003, p.66-67

Batalia de la Baia

Despre orasul Baia

La jumatatea secolului al XV-lea, Baia era un oras infloritor cu o puternica activitate mestesugareasca. Aspectul si modul sau de organizare era similar cu acela al oraselor transilvane, lucru deloc neobisnuit daca tinem cont ca era locuit in buna masura de sasi dar si de secui si unguri. In centru se afla o piata in jurul careia se afla casele principalilor negustori, condurea e asigurata de soltuzi si pargari, iar asezarea e imprejmuita de o palisada. Ruinele bisericii catolice ctitorita de Alexandru cel Bun in onoarea sotiei sale, de origine poloneza atesta importanta asezarii. Baia, care in scrierile mai vechi apare si sub numele de Molda, Civitas Moldaviae, Targul Moldovei sau Stadt Molde (ger. orasul Molde) era destul de bine populata, pentru acele timpuri, avand aproximativ 6000 de locuitori. Importanta sa era data de faptul ca se afla pe un drum comercial ce lega Chilia de marile centre din Polonia, Transilvania si Ungaria. De atfel in momentul in care Marea Neagra va deveni “lac turcesc” si negotul cu Orientul si pierde intensitatea, targul isi va pierde si el importanta.

In decembrie 1467 regele Ungariei, Mathias Corvin va poposi aici cu toata armata sa, dandu-le voie “la bauturi si la prazi” (spune cronicarul Grigore Ureche) Mai aveau doar 30 de kilometri pana la cetatea de scaun a Moldovei, Suceava. Laindemnul lui Ian Giskra, faimos general al timpului, de origine boemiana, orasul este intarit cu santuri adanci, in dosul carora sunt dispuse carute legate intre ele cu lanturi. In spatele carutelor sunt dispuse tunurile, de care dispun din belsug. In noaptea de 14 spre 15 decembrie, Stefan le-a atacat tabara prin surpindere.

Cauzele invaziei

Cauza principala o constituie, fara indoiala faptul ca la  25 ianuarie 1465 Ştefan cel Mare a ocupat baza militară ungară de la Chilia, după un asediu de o zi. La conducerea cetăţii Ştefan l-a instalat pe pârcălabul Isaia, cumnatul său. Chilia mai fusese cedata in trecut de domnii Moldovei lui Iancu de Hunedoara si daca in 1462, Stefan in intelegere cu turcii nu a putut-o cuceri de la Vlad Tepes, iata ca acum a reusit, in parte si gratie ajutorului dat de unul dintre parcalabii cetatii, care i-a deschis portile. Este inutil sa insistam asupra importantei economice si strategice pe care o avea Chilia.

Amestecul lui Stefan in treburile interne ale regatului maghiar provocase de asemenea iritare.  Incitarea oraşele săseşti care s-au ridicat împotriva regelui maghiar, sprijinirea revoltei unei parti a nobilimii, precum si expeditiile sale militare, l-au determinat pe Mathias Corvin sa intreprinda o campanie militara, prin surprindere, in vederea instalarii unui nou domnitor, loial coroanei maghiare. Pretendentul la tron, Berindei, care pretindea ca e os domnesc avea sa fie ucis la Baia alaturi de voievodul Transilvaniei si de fratele aventurierului Jan Jiskra.

Efectivele celor doua armate

Armata regelui maghiar numara aproximativ 40.000 de ostasi (asa cum arata Letopisetul Moldovei dar si Jan Dlugosz) In realitate comparand efectivele ce puteau fi adunate de regii maghiari la acea vreme pentru o expeditie militara in afara granitelor, se estimeaza ca numarul lor se apropia de 20.000 Planul de campanie prevedea patrunderea in Moldova pe itinerarul, trecatoarea Oituz, Bacau, Baia, Suceava, si atacarea cetatii de scaun. In drumul lor invadatorii distrug si incendiaza totul in cale: Targul Trotus, Bacaul, Romanul si Neamtul sunt afectate. In ce priveste oastea Moldovei, exista putine referiri la efectivele sale, dar probabil ca nu erau mai mult de 10-12.000 de luptatori. Dintre acestia, cam jumatate sunt curtenii si boierii sai iar restul, gloata.

Cronicarul polonez Ian Dlugosz precizeaza ca “ostenii moldoveni i-au iesit in intâmpinare lui Mathias, dar Stefan nu cuteza sa se lase in lupta deschisa, ci-l hartui mereu din locuri ascunse si pline de curse timp de vreo 40 de zile, si-l impiedica de a jefui mai departe”. Dupa ce a inaintat destul de greoi, din cauza drumurilor, a conditiilor atmosferice, a greutatii cu care se gaseau provizii, dar si a tunurilor, ungurii ajung la Baia in 13 decembrie. De pilda, cei 80 de kilometri ce despart Romanul (incendiat pe 7 decembrie) de Baia ii parcursesera in 6 zile.

Batalia de la Baia din 14/15 decembrie 1467

Dupa o actiune de diversiune incendierea palisadelor din lemn si a unor case din Baia, oastea moldoveana a atacat concentric trupele maghiare, reusind sa le nimiceasca in cea mai mare parte.

Iata cum descrie Grigore Ureche- “… marti noaptea, dechembrie 15, au aprins targul asupra lor, cand erau fara nici o grija. Si fiind ei beti si nepregatiti de razboi, I-au lovit Stefan Voda cu oaste tocmita in revarsatul zorilor, de multa moarte si pieire au facut intr-insii, ca ei, nefiind tocmiti de razboi nemica, de arme nu s-au apucat, ci de fuga nici urma sa ia, care scapa, ca fiind noapte, nestiind incotro vor face, in toate partile rataceau, de-i vanau taranii in zavoaie, prin munti, unde vreo 12000 pieriti s-au aflat. Mai apoi si singur Craiul ranit de sageata foarte rau, de-abia au haladuit pe poteci, de au iesit la Ardeal”.

In cronica lui Dlugosz lupta e descrisa mai detaliat: „gândind că a venit momentul în care cu puţini să-i bată pe mulţi, lăsând caii şi bagajele în tabără, a sosit la Baia doar pedestru şi uşor şi, incendiind oraşul din câteva laturi, în noaptea de 15 decembrie a năvălit peste unguri, ţinând lupta amestecată până în revărsatul zorilor, iar mulţi unguri căzând…; craiul Mathias, rănit în trei locuri, dar nu mortal, ca să nu cadă în mâinile românilor, a fost scos din locul bătăliei. Partea cea mai mare a oştilor ungureşti revenind la munţi şi aflând drumurile înţesate cu arborii care fuseseră tăiaţi de moldoveni, a ars carele şi bogăţia şi îngropând 500 de bombarde, pentru ca moldovenii să nu se poată folosi de ele, a trecut în fugă în Ardeal… Se spune că în acea bătălie au pierit 10.000 de unguri: au fost prinse şi câteva steaguri ostăşeşti, pe care Ştefan vodă le-a trimis regelui polon Cazimir IV (1447 – 1492) prin solii săi, în semn de biruinţă”.

Urmarile bataliei

Potrivit cronicarului polonez Jan Długosz, Mathias Corvinul ar fi scăpat de moldoveni din cauza ezitării marelui vornic Crasnăş, comandantul unuia din cele trei corpuri de armată moldovene. Acesta ar fi fost mai apoi executat de Ştefan pentru trădare. Alti 24 de mari boieri au parte de acelasi tratament, in timp ce, alţi 40, de rang mai mic, sunt traşi în ţeapă. Acest fapt este consemnat si de cronica moldo-germana.

Cronicarul Regelui Mateias Corvin relata ca la Baia s-a dat “o lupta mai mult pentru viata decat pentru cinste”.

Dupa acest eveniment, Baia a fost recladita casa cu casa, strada cu strada, iar in memoria bataliei, Stefan a ridicat Biserica Alba.

de Voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2011.

Go to Top