O anecdotă, nu ştiu cât de adevărată, pe care am auzit-o în mai multe rânduri, dar cu personaje diferite şi pe care mă grăbesc să v-o împărtăşesc şi vouă sună cam aşa: Victor Hugo termină lucrul la manuscrisul celebrului sau roman „Mizerabilii”. Trimite opera editorului său împreună cu un bilet pe care nu scria decât „?”. Răspunsul care vine e şi el pe măsura întrebării : ”!”.

***

Pe când călătorea în afara Franţei, Hugo este oprit de jandarmi pentru controlul vamal. În timp ce i se completează formularul de trecere, vameşul îi pune întrebările standard.

- Cu ce va ocupaţi?

- Scriu, răspunde Hugo.

-V-am întrebat prin ce mijloace vă câştigaţi existenţa, insistă funcţionarul.

-Cu pană, replică scriitorul încurcat.

Iar vameşul notă conştiincios în formularul său: Victor Hugo, negustor de pene.

***

Un tânăr poet i-a spus într-o zi lui Hugo:

- Înainte de a muri aş vrea să las în urmă ceva util, curat şi totodată mare!

După ce şi-a aruncat ochii asupra operei tânărului, Hugo l-a sfătuit cu candoare:

- Dragă prietene, dacă vrei să faci ceva cu adevărat util, curat şi mare, nu e deloc greu. Apucă-te şi spală… un elefant!

“”"

În tinereţe, Victor Hugo mergea zilnic la un frizer parizian ca să fie bărbierit. Ca toţi bărbierii, şi More >