Fața nevăzută a Reginei Maria

Regina Maria este una dintre personalitățile cele mai populare din istoria noastră. A fost iubită de popor fiind ferită de scandalurile care loveau periodic Casa Regala.

Maria era considerata una dintre cele mai frumoase printese

Publicul romanesc interbelic a receptat-o, in general, pozitiv atunci cand afla stiri despre vizitele pe care le facea ranitilor in timpul primului razboi mondial sau cand vedea in presa fotografiile sale si ale copiilor imbracati in costume nationale. “Romanul verde”, se umfla in pene de mandrie cand o vedea pe aceasta printesa de Edinburgh, care era fiica celui de-al doilea nascut al reginei Victoria si al Marii Ducese Maria, fata cea mica a Tarului Rusiei, Alexandru al II-lea. Regina noastra, care mai era si teribil de frumoasa, se inrudea direct cu doi dintre cei mai influenti oameni ai lumii. Avusese parte si de o educatie aleasa, desenul, muzica, limbile straine, echitatia, dragostea pentru literatura, arta si natura numarandu-se printre pasiunile sale, lucru pe deplin ilustrat celor care au avut curiozitatea sa dea vreodata o fuga pana la Balcic ca sa viziteze castelul reginei. Gustul reginei si pasiunea sa pentru arta se regaseste si in felul in care a dotat Pelisorul si Cotroceniul cu mobilier vechi, arta decorativa, sculpturi si covoare, multe din ele aduse din strainatate. Alaturi de alti oameni politici, oameni de afaceri si industriasi cu rol de mecena, principesa, (pe atunci) Maria va reusi, in prag de secol XX, sa creeze o adevarata emulatie in jurul artelor frumoase. Regina a jucat de altfel si un rol politic incontestabil, contribuind din plin la conturarea unei imagini pozitive a Romaniei in ochii cercurilor occidentale. Romania Mare, creata la 1918, a fost in buna masura si rodul muncii acestei femei energice si ambitioase care a stiut, in timpul razboiului, sa joace un rol mediator intre Casa Regala, condusa de un print german si reprezentantii puterilor aliate. Toate acestea i-au atras si poreclele de “Mama ranitilor” si “Regina soldat”.

 

Regina de dincolo de lumina reflectoarelor

 

Reginei ii placea teribil sa pozeze in costume populare.

Exista insa si o multime de amanunte legate de viata reginei pe care marele public nu le stia, dar care sunt reflectate in memoriile contemporanilor care au cunoscut-o suficient de bine pentru a-si creea o impresie despre ea. Portretul care se creioneaza citindu-i pe I. G. Duca sau pe Argetoianu, ambii prim-ministri ai Romaniei in perioada interbelica, este destul de departe de cel idilic, ramas in constiinta noastra. Ni se infatiseaza o figura simpla departe de cliseele obisnuite. In ceea ce priveste fizicul, regina se numara ea printre frumusetile Europei, dar o analiza atenta, evidentiau trasaturi neregulate, ochi mici, gura mare, bust lung, picioare scurte si umflate, brate groase, glezne si incheieturi mari, dintr-o bucata. Cat priveste firea reginei, Duca ii face o caracterizare necrutatoare pe care majoritatea istoricilor o ignora: “… sub aparentele farmecului feminin se ascunde o ambitie nemasurata care nu este calauzita de idealuri nobile, o ambitie baala, egoista, ambitia unei fiinte care vrea sa joace un rol, vrea sa se vorbeasca de ea, sa fie laudata, slavita. Si aceasta ambitie, amalgam curios de vanitate si de nemarginita prezumtiune, aceasta ambitie este socotita, rece, neinduplecata, ca si ochii albastri-argintii ai acestei frumoase stranepoate de regi si imparati, ochi caracteristici, cu scanteieri de mila si cu luciri de otel. Regasim in ei si splendoarea britanica si faradelegile romanovilor”[1].

 

 

Viata amoroasa a reginei Maria

 

Regina se marita devreme, la 17 ani cu toata rezistenta aratata de tatal sau care visa o partida mai buna pentru ea. Poate ca acest lucru sa o fi marcat pe aventuroasa tanara care va avea cu Ferdinand, mai mult un mariaj de convenienta. Relatia dintre ei atata cat a existat s-a clatinat, prima data, in 1897, cand febra tifoida l-a adus pe tanarul principe in pragul mortii si l-a marcat definitiv, acesta pastrand pana la sfarsitul vietii o infatisare de om plapand si bolnavicios, departe de cel cu care regina isi unise destinul. I.G. Duca era de parere ca regina nu-l iubise pe Ferdinand niciodata datorita lipsei de initiativa si vointa de care acesta dadea dovada. De aceea, s-a aflat mereu, fie sub influenta lui Carol I, fie a reginei Maria, fie a ministrilor si a celor din anturajul sau. “Chiar personalitati mai putin puternice din apropierea lui l-au putut influenta, ca sa nu mai vorbim de o personalitate atat de hotarata, de vie ca suverana. Insa o adevarata, o decisiva influenta ea nu putea exercita, fiindca legatura sufleteasca dintre ei era prea slabita. Prea erau departe si straini unul de altul.”[2]

Cat priveste pasiunile si amorurile reginei, trebuie spus ca acesteia i-au placut intotdeauna barbatii cu dare de mana si se pare ca avut destui milionari in cercul sau intim fara sa fie prea preocupata de ce fel de om era posesorul averii. E greu de spus cati amanti o fi avut regina, istoricii punandu-se totusi de acord in ceea ce priveste cateva nume. Cel mai notoriu pare sa fi fost principele Barbu Stirbey numit de Carol I administrator al domeniilor regale, cu care regina Maria a avut o lunga relatie. Gurile rele spun chiar ca ultimele doua vlastare regale, principesa Ileana si printul Mircea, ar fi fost copii din flori si nicidecum ai regelui Ferdinand. Nepot de domn, distins, frumos si elegant printul Barbu Stirbey a avut o mare influenta asupra Mariei, o adevarata eminenta cenusie, fiind dupa parerea unora, adevaratul suveran al Romaniei in anii primului razboi.

Una dintre primele relatii amoroase ale Mariei, pe la 1897, a fost aceea un tanar si chipes ofiter pe nume Zizi Cantacuzino,cu care aceasta avea sa se afiseze provocand chiar un mic scandal in presa. A urmat o alta relatie cu un nobil englez, un anume William Waldorf Astor cu care va intretine o indelungata corespondenta, pana la casatoria acestuia.

Dar marea ei iubire a fost tot un ofiter chipes, dar de data asta canadian. Colonelul Boyle, caci asa se numea canadianul, venise in tara in timpul primului razboi mondial iar relatia lor a durat cam un an si jumatate. “Cred ca aventurierul canadian a fost singurul barbat care a dominat complect, pana la siderare, aceasta nobila si mandra femeie. Stirbey a avut o coplesitoare influenta asupra ei, dar n-a dominat-o niciodata. Numai Boyle a facut dintr-insa ce a vrut.” [3]

In memoriile sale, ca si in jurnalul sau intim, Maria evita sa faca precizari clare cu privire la natura relatiilor sale cu barbatii din viata ei, apropierea dintre ea si cei despre care s-a speculat ca i-ar fi fost amanti transparand insa, destul de clar. Barbu Stirbey e prezentat doar ca un bun amic si sfatuitor si nimic mai mult. Cand marea ei iubire, Boyle, este doborat la pat de o congestie cerebrala ghicim mai mult, in paginile memoriilor sale, zbuciumul interior al Reginei Maria. Nici despre Ferdinand, regina nu dezvaluie nimic, in plan sentimental, jurnalul sau intim nelamurind mai nimic in ceea ce priveste relatiile sale amoroase.

 

Religia Reginei Maria

In text, regina isi exprima admiratia fata de invataturile unei religii orientale care pare sa o fi atras foarte mult.

Regina Maria a fost crescuta si educata in conformitate cu credintele religiei anglicane, cea a tatalui sau. Cand s-a pus insa problema incoronarii sale si a regelui Ferdinand, a fost nevoita sa treaca la religia ortodoxa asa cum cereau legile tarii. Iata insa ca nici in aceasta privinta, regina nu era ceea ce parea.

Un fapt aproape necunoscut in istoriografia noastra a ramas credinta reginei intr-o religie exotica, aproape necunoscuta la noi: cultul Bahá’í. Credinta Bahá’í este o religie larg raspandita dar cu un numar relativ restrans de adepti, circa 6 milioane, care urmareste unirea tuturor raselor si popoarelor intr-o singura cauza universala si credinta comuna. Religia Bahá’í apare in Persia secolului al XIX-lea fiind creatia unui anume Bahá’u’lláh Mírzá Husayn Alí, pe scurt Bahá’u’lláh sau in traducere din araba, “Lumina lui Dumnezeu”. Regina Maria credea cu siceritate ca profetul acestei credinte Bahá’u’lláh, este trimisul lui Dumnezeu pe pamant.

Iata si traducerea unei insemnari facute de Regina Maria, in anul 1936, in limba engleza: “Azi mai mult ca oricand, in momentul in care lumea trece prin asa o criza de salbaticie si revolta, trebuie sa fim statornici si sa cautam cu trainicie tot ce ne uneste si nu ce ne dezbina. Pentru cei ce cauta lumina, invataturile Bahá’í sunt o stea care-l va calauzi spre o mai adanca incredere, pace si buna intelegere cu toti oamenii”

 

 

de Voicu Hetel


[1] I. G. Duca “Memorii”, vol. I Neutralitatea. Partea I (1914-1915), editura Expres, Bucuresti 1992, pg. 142

[2] idem, pg. 140

[3] Constantin Argetoianu “Memorii”, vol V, editura Machiavelli, Bucuresti 1995, pg. 156

Related Post

Cetatea OrheiCetatea Orhei

Cetatea Orhei situată astăzi pe teritoriul Republicii Moldova se află la aproximativ 15 km est de oraşul Orhei. Ea apare pentru prima dată în documente în data de 1 aprilie