Napoleon îi făcea curte unei tinere actriţe. Aceasta vrând să facă pe sentimentala îi ceru împăratului să-i dea portretul său ca amintire. Napoleon care mirosise prefăcătoria îi spuse zâmbind dezinvolt:
-Portretul meu?! Iată-l şi-i întinse un napoleon de aur.
***
Se povesteşte că Napoleon fiind foarte mulţumit de unul dintre generalii săi, îi dărui un album având grijă că în fiecare dintre foile acestuia să strecoare câte o hârtie de 1000 de franci. A doua zi împăratul aştepta cu nerăbdare să vadă ce o să zică generalul său după un asemenea cadou, dar omul tăcea mâlc şi nu avea nici o reacţie. Atunci Napoleon îl întrebă dacă a deschis albumul.
-Sire, spuse generalul, înainte de a mă putea pronunţa aştept volumul al doilea.
***
În timpul lui Napoleon mulţi dintre ofiţerii şi comandanţii armatei franceze nu au mai fost recrutaţi din rândul aristocraţiei. Mulţi dintre generalii cei mai capabili ai împăratului aveau origini umile însă, îşi demonstraseră inteligenţa şi capacităţile pe câmpul de luptă. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care, la începutul secolului al XIX-lea armata franceză era atât de eficientă. Se povesteşte că la un moment dat în timpul asediului oraşului Toulon, Napoleon dictă un mesaj important unui sergent. Deodată, o ghiulea inamică cade la doar câţiva paşi improscandu-i pe cei doi cu pământ.
-Ce noroc pe mine! spuse sergentul. Nu aveam cu ce să usuc cerneala.
Şi se duse netulburat unde ghiuleaua lovise pământul, luă un pumn de nisip şi-l presără pe foaie. Impresionat de stilul sergentului, Napoleon se gândi să-l oprească o vreme în garda să, că să-l cunoască mai bine. Aşa a început ascensiunea în ierarhia militară a celui care avea să devină generalul Jean Androche Junot, duce d’Abrantes, guvernator al Iliriei şi inspector general de husari.
***
Campania din Rusia a fost un mare dezastru pentru armata franceză, Napoleon trebuind să ia decizia de a ordona retragerea. În timp ce se organiza traversarea Niemenului pe un pod mobil, împăratul avu curiozitatea să-l întrebe pe podar:
-Au trecut mulţi dezertori pe aici?
-Nu, domnule, răspunse omul fără să ştie pe cine are în faţă, dumneavoastră sunteţi primul.
***
În timpul costisitoarei sale campanii împotriva spaniolilor. Napoleon ajunse în faţa porţilor oraşului Sevilla. Că să economisească timp şi muniţie împăratul, după ce se sfătui cu generalii săi luă decizia de a-i trimite guvernatorului un ultimatum în care se specifica foarte clar că în cazul în care oraşul nu se predă fără luptă, va fi cucerit şi apoi ras de pe faţa pământului. Unul dintre generali îi atrase însă atenţia că o asemenea ameninţare pusă în practică e cam deplasat.
-Dar de ce crezi asta? întrebă Bonaparte.
-Majestatea voastră aveţi deja titlul de împărat al Franţei şi rege al Italiei. Credeţi că aveţi nevoie şi de acela de bărbier al Sevillei?
***
Talleyrand aşteptând la Tuileries doamnele de onoare numite de curând ca să depună jurământul în faţa lui Napoleon, remarcă una frumuşică dar cu rochiţă cam scurtă.
-Ce părere ai despre doamna aceasta? întrebă împăratul.
-Cred Majestate, răspunse Talleyrand că doamna are o rochie mult prea scurtă pentru a depune un jurământ de credinţă.
