Posts tagged Chilia

Batalia de la Baia

Despre orasul Baia

La jumatatea secolului al XV-lea, Baia era un oras infloritor cu o puternica activitate mestesugareasca. Aspectul si modul sau de organizare era similar cu acela al oraselor transilvane, lucru deloc neobisnuit daca tinem cont ca era locuit in buna masura de sasi dar si de secui si unguri. In centru se afla o piata in jurul careia se afla casele principalilor negustori, condurea e asigurata de soltuzi si pargari, iar asezarea e imprejmuita de o palisada. Ruinele bisericii catolice ctitorita de Alexandru cel Bun in onoarea sotiei sale, de origine poloneza atesta importanta asezarii. Baia, care in scrierile mai vechi apare si sub numele de Molda, Civitas Moldaviae, Targul Moldovei sau Stadt Molde (ger. orasul Molde) era destul de bine populata, pentru acele timpuri, avand aproximativ 6000 de locuitori. Importanta sa era data de faptul ca se afla pe un drum comercial ce lega Chilia de marile centre din Polonia, Transilvania si Ungaria. De atfel in momentul in care Marea Neagra va deveni “lac turcesc” si negotul cu Orientul si pierde intensitatea, targul isi va pierde si el importanta.

In decembrie 1467 regele Ungariei, Mathias Corvin va poposi aici cu toata armata sa, dandu-le voie “la bauturi si la prazi” (spune cronicarul Grigore Ureche) Mai aveau doar 30 de kilometri pana la cetatea de scaun a Moldovei, Suceava. Laindemnul lui Ian Giskra, faimos general al timpului, de origine boemiana, orasul este intarit cu santuri adanci, in dosul carora sunt dispuse carute legate intre ele cu lanturi. In spatele carutelor sunt dispuse tunurile, de care dispun din belsug. In noaptea de 14 spre 15 decembrie, Stefan le-a atacat tabara prin surpindere.

Cauzele invaziei

Cauza principala o constituie, fara indoiala faptul ca la  25 ianuarie 1465 Ştefan cel Mare a ocupat baza militară ungară de la Chilia, după un asediu de o zi. La conducerea cetăţii Ştefan l-a instalat pe pârcălabul Isaia, cumnatul său. Chilia mai fusese cedata in trecut de domnii Moldovei lui Iancu de Hunedoara si daca in 1462, Stefan in intelegere cu turcii nu a putut-o cuceri de la Vlad Tepes, iata ca acum a reusit, in parte si gratie ajutorului dat de unul dintre parcalabii cetatii, care i-a deschis portile. Este inutil sa insistam asupra importantei economice si strategice pe care o avea Chilia.

Amestecul lui Stefan in treburile interne ale regatului maghiar provocase de asemenea iritare.  Incitarea oraşele săseşti care s-au ridicat împotriva regelui maghiar, sprijinirea revoltei unei parti a nobilimii, precum si expeditiile sale militare, l-au determinat pe Mathias Corvin sa intreprinda o campanie militara, prin surprindere, in vederea instalarii unui nou domnitor, loial coroanei maghiare. Pretendentul la tron, Berindei, care pretindea ca e os domnesc avea sa fie ucis la Baia alaturi de voievodul Transilvaniei si de fratele aventurierului Jan Jiskra.

Efectivele celor doua armate

Armata regelui maghiar numara aproximativ 40.000 de ostasi (asa cum arata Letopisetul Moldovei dar si Jan Dlugosz) In realitate comparand efectivele ce puteau fi adunate de regii maghiari la acea vreme pentru o expeditie militara in afara granitelor, se estimeaza ca numarul lor se apropia de 20.000 Planul de campanie prevedea patrunderea in Moldova pe itinerarul, trecatoarea Oituz, Bacau, Baia, Suceava, si atacarea cetatii de scaun. In drumul lor invadatorii distrug si incendiaza totul in cale: Targul Trotus, Bacaul, Romanul si Neamtul sunt afectate. In ce priveste oastea Moldovei, exista putine referiri la efectivele sale, dar probabil ca nu erau mai mult de 10-12.000 de luptatori. Dintre acestia, cam jumatate sunt curtenii si boierii sai iar restul, gloata.

Cronicarul polonez Ian Dlugosz precizeaza ca “ostenii moldoveni i-au iesit in intâmpinare lui Mathias, dar Stefan nu cuteza sa se lase in lupta deschisa, ci-l hartui mereu din locuri ascunse si pline de curse timp de vreo 40 de zile, si-l impiedica de a jefui mai departe”. Dupa ce a inaintat destul de greoi, din cauza drumurilor, a conditiilor atmosferice, a greutatii cu care se gaseau provizii, dar si a tunurilor, ungurii ajung la Baia in 13 decembrie. De pilda, cei 80 de kilometri ce despart Romanul (incendiat pe 7 decembrie) de Baia ii parcursesera in 6 zile.

Batalia de la Baia din 14/15 decembrie 1467

Dupa o actiune de diversiune incendierea palisadelor din lemn si a unor case din Baia, oastea moldoveana a atacat concentric trupele maghiare, reusind sa le nimiceasca in cea mai mare parte.

Iata cum descrie Grigore Ureche- “… marti noaptea, dechembrie 15, au aprins targul asupra lor, cand erau fara nici o grija. Si fiind ei beti si nepregatiti de razboi, I-au lovit Stefan Voda cu oaste tocmita in revarsatul zorilor, de multa moarte si pieire au facut intr-insii, ca ei, nefiind tocmiti de razboi nemica, de arme nu s-au apucat, ci de fuga nici urma sa ia, care scapa, ca fiind noapte, nestiind incotro vor face, in toate partile rataceau, de-i vanau taranii in zavoaie, prin munti, unde vreo 12000 pieriti s-au aflat. Mai apoi si singur Craiul ranit de sageata foarte rau, de-abia au haladuit pe poteci, de au iesit la Ardeal”.

In cronica lui Dlugosz lupta e descrisa mai detaliat: „gândind că a venit momentul în care cu puţini să-i bată pe mulţi, lăsând caii şi bagajele în tabără, a sosit la Baia doar pedestru şi uşor şi, incendiind oraşul din câteva laturi, în noaptea de 15 decembrie a năvălit peste unguri, ţinând lupta amestecată până în revărsatul zorilor, iar mulţi unguri căzând…; craiul Mathias, rănit în trei locuri, dar nu mortal, ca să nu cadă în mâinile românilor, a fost scos din locul bătăliei. Partea cea mai mare a oştilor ungureşti revenind la munţi şi aflând drumurile înţesate cu arborii care fuseseră tăiaţi de moldoveni, a ars carele şi bogăţia şi îngropând 500 de bombarde, pentru ca moldovenii să nu se poată folosi de ele, a trecut în fugă în Ardeal… Se spune că în acea bătălie au pierit 10.000 de unguri: au fost prinse şi câteva steaguri ostăşeşti, pe care Ştefan vodă le-a trimis regelui polon Cazimir IV (1447 – 1492) prin solii săi, în semn de biruinţă”.

Urmarile bataliei

Potrivit cronicarului polonez Jan Długosz, Mathias Corvinul ar fi scăpat de moldoveni din cauza ezitării marelui vornic Crasnăş, comandantul unuia din cele trei corpuri de armată moldovene. Acesta ar fi fost mai apoi executat de Ştefan pentru trădare. Alti 24 de mari boieri au parte de acelasi tratament, in timp ce, alţi 40, de rang mai mic, sunt traşi în ţeapă. Acest fapt este consemnat si de cronica moldo-germana.

Cronicarul Regelui Mateias Corvin relata ca la Baia s-a dat “o lupta mai mult pentru viata decat pentru cinste”.

Dupa acest eveniment, Baia a fost recladita casa cu casa, strada cu strada, iar in memoria bataliei, Stefan a ridicat Biserica Alba.

de Voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2011.

Batalia de la Vaslui

Batalia de la Vaslui

La 10 ianuarie 1475, intr-o zi cetoasa de marti, Stefan cel Mare a zdrobit o armata uriasa pentru acele timpuri, devenind un simbol si scriind una dintre cele mai memorabile pagini din istoria romanilor. Aproape 200.000 de oameni s-au luptat o zi intreaga la nord de Vaslui intr-o vale mlastinoasa, la gurile de varsare ale Racovei in raul Barlad. Batalia de la Vaslui sau de la Podu’ Inalt ramane cea mai importanta victorie castigata impotriva Imperiului Otoman de crestinatate, in secolul al XV-lea. Iancu de Hunedoara in fruntea cruciatilor si Vlad Tepes se luptasera cu turcii, dar niciunul nu obtinuse o victorie atat de categorica.

Cauzele invaziei otomane

Cauzele interventiei otomane in Moldova sunt multiple. Factorul declansator este amestecul lui Stefan in treburile Munteniei si moartea lui Radu cel Frumos, voievodul fidel turcilor. Stefan nu pare fie la curent cu sentimentele pe care sultanul Mahomed al II-lea le nutreste fata de cel pe care l-a modelat la curtea sa, vreme de multi ani: Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Tepes. Intre cele doua tari surori avusesera loc ciocniri, marul discordiei fiind cetatea Chilia. Chilia ca si Cetatea Alba reprezinta legatura Moldovei cu comertul oriental precum si principala sursa de venit la visteria domneasca. Pierderea lor a insemnat de altfel si sfarsitul independentei Moldovei. De asemenea haraciul datorat fusese si el sistat. Toate acestea il determinasera pe Mahomed al II-lea sa ia o decizie impulsiva.  Astfel pe nepusa masa trupele aflate in campanie in Albania despresureaza cetatea Scutari si sunt trimise la Sofia. De aici, dupa regrupare pornesc in sa mars fortat spre Muntenia pentru a face jonctiunea cu trupele lui Laiota Basarab (17-20 mii de oameni). In acelasi timp li se cere si vasalilor tatari sa navaleasca din nord.

Combatantii

Armata sultanului, pusa sub conducerea lui Suleiman Pasa, beglerbegul Rumeliei, numara 100.000-120.000 turci. (numarul acestora variaza de la o sursa la alta) Daca acestora le adaugam oastea domnului muntean si ajutorul dat de tatari (cel putin 10.000) avem o forta invadatoare de circa 150.000 de oameni. Moldovenii lui Stefan sunt in numar de 40.000, cifra plauzibila judecind dupa faptul ca populatia tarii nu depasea 500.000 de oameni. Practic toti cei capabili sa poarte o arma sunt fie in oastea domnitorului fie de staja cetatilor. Matei Corvin, regele Ungariei, in ciuda bataii administrate de Stefan la Baia, ii vine in ajutor vecinului sau cu 5.000 de secui si 1.800 de ardeleni. Regele Poloniei si Lituaniei,Cazimir al II-lea trimite si el 2.000 de polonezi. Aceste ajutoare venite la timp sunt, in opinia mea, decisive, chiar daca numerosi istoriografi incearca sa minimalizeze efortul acestora. Trecind peste afirmatiile de genul ca moldovenii care compuneau asa numita gloata, luptau pentru neatarnare manati de dragoste pentru pamant si tara erau eficienti chiar si inarmati cu furci si topoare, mercenarii veniti din Ungaria si Polonia erau profesionisti, aveau armament modern (pusti sau asa numitele sanete), erau disciplinati si eficienti. Nu intamplator, Stefan ii pune in prima linie, acestia tinind piept ore intregi elitei armatei otomane. De altfel se estimeaza ca nu mai putin de 3.000 de secui ar fi ramas pe campul de lupta la lasarea intunericului.

Tactica si locul ales de Stefan

Tactica adoptata de Stefan este aceea de a hartui invadatorul, de a nu-i lasa provizii la indemana, pe scurt de a-l obosi si infometa. Locul ales pentru desfasurarea bataliei decisive este la nord de Vaslui in imediata vecinatate a unui pod peste raul Racova, intr-o zona mlastinoasa, marginita de doua coline si paduri. Pe inaltimi sunt plasate cele 20 de tunuri de care dispune si care isi vor dovedi pe deplin utilitatea in timpul luptei. Norocul a facut ca ziua de 10 ianuarie 1475 sa fie una cetoasa. Solul nu era deloc inghetat astfel incat drumul era extrem de anevoios, smarcurile din valea Barladului facind inaintarea calaretilor imposibila. Corpul central al armatei moldovene este dispus pe doua linii. In prima se gasesc unitatile trimise de unguri si polonezi. In linia a doua sunt cele mai bune elemente ale ostirii voievodului, oastea de curte. In aripa stanga a liniei a doua dispune cavaleria comandata de Hatmanul Sendrea. In spatele liniilor, tot pe partea lor stanga, ascunsi in padure, se afla grosul armatei, oastea cea mare. In partea dreapta peste mlastini, stau ascunsi un numar de trambitasi si buciumasi gata sa sune.

Lupta

In dimineata zilei de 10 ianuarie spahii din capul coloanei ajunsi in capul podului intra primii in lupta cu linia intai a lui Stefan, formata din secui si polonezi. Prima linie cedeaza incet dar sigur sub presiunea turcilor, avind pierderi grele. Este momentul in care corpul de buciumasi din partea dreapta incepe sa faca larma. Turcii se regrupeaza si pornesc la atac in directia aceea. Ceata favorizeaza confuzia ce se produce. Tunurile lui Stefan dar si numerosii luptatori cu greutatea lor rup podul izolind si rupind oastea otomana in doua. Din partea stanga Stefan coboara in fruntea rezervelor si loveste inamicul in spate. Spahii neavind loc de desfasurare, prinsi in noroiul mlastinelor, separati de restul armatei, atacati din fata si din spate sunt complet nimiciti. Cei ramasi dincolo de pod se retrag in debandada catre Siret si Dunare. Putini sunt insa cei care scapa. Stefan porneste in urmarirea lor iar pe cei care ii cad in mana ii trage in teapa, cu exceptia catorva pasale care sunt fie tinute pentru rascumparare, fie trimisi ca ostateci.

O posibila harta a bataliei, dupa Istoria Medie a Romaniei, edtura Didactica si pedagogica Bucuresti 1966, autori: Stefan Pascu, Ion Ionascu, Const. Cihodaru, G.Georgescu-Buzau.

© Copyright Hetel.ro 2011.

de Voicu Hetel

Go to Top