Un festin cu creier de maimuţă
Sep 15th
Întâmplarea pe care v-o istorisesc este cât se poate de reală şi i s-a întâmplat marelui romancier Marin Preda. Era prin anul 1957 şi tânărul, pe atunci, Marin Preda pleca pentru prima dată din ţară. Destinaţia era o ţară asiatică, cel mai probabil, China. Ajuns într-un restaurant acesta şi-a exprimat dorinţa de a mânca ceva deosebit, o mâncare specifică locului, ceva deosebit, “să fie şi mai bun şi mai rar”. Gazdele i-au adus mai întâi nişte antreuri, apoi de o parte şi de alta a mesei, au pus câte o frapieră. În prima se aflau puse la rece sticle de vin şi de apă mineral. În a doua, care a observant scriitorul că e de fapt un soi de cutie se afla prinsă o maimuţă al cărei cap ieşea în afară. Maimuţica, de mici dimensiuni avea capul ras şi era imobilizată. Pe cutie se aflau un ciocănel mic de metal şi încă un obiect asemănător cu o furculiţă.
-Maimuţa mi-aţi adus-o ca să mă distreze? A întrebat naiv Marin Preda.
-Nicidecum! i-a replicat chelnerul. V-am oferit un meniu specific.
Apoi i s-a explicat ceremonialul festinului…
Cu ciocanul trebuia să spargă “dar nu brutal, ci aşa uşurel”, capul maimuţei, iar cu furculiţa să îndepărteze oasele More >
Nirvana
Sep 15th
Cata pace se-asterne alba ca neaua in sufletu-mi chinuit de durere.
Revarsari de lumina ineaca tot raul intr-o mare tacere
Vad atata senin, incat mi se pare ca totul e lapte si miere
Paduri si campii, chiar Pamantul, nu mai sunt cum au fost,
Placeri vinovate, tristete, ura, durere nu mai au niciun rost,
S-au sters c-un burete si fapte si fete si tot ce am stiut pe de rost.
Voicu Hetel
E diavolul…
Sep 15th
E diavolul… E aici, printre noi.
Ii simt rasuflarea, fior de strigoi.
L-am iubit, l-am tinut ca pe-un copil,
Lasatu-m-ai Doamne orb si debil.
E diavolul… Fericit, imi zambeste meschin,
Ii simt rasuflarea, un rece venin.
Ma strange la piept cu-n suras prefacut,
Imi sfasie carnea, se repede la gat.
E diavolul… Mai are din mine putin.
Ii simt rasuflarea ca pe un chin.
Ma consuma incet cu scrasnet de dinti,
Doar chipu-i fatarnic ma scoate din minti.
Voicu Hetel – martie 2016
Despre cezari, kaiseri şi ţari
Aug 9th
După moartea lui Caesar, ucis de conspiratori, în 44 i.Hr. numele său devine un titlu care îl desemnează pe împărat, echivalent cu cel de “august” pe care îl avusese urmaşul său, Octavian Augustus[2]. După Tiberius şi Caligula, membri ai aceleiaşi ginţi ca şi Caesar, deci îndreptăţiţi să fie numiţi cezari, a venit Claudius din cu totul altă familie care şi-a luat acest cognomen şi de la el toţi ceilalţi împăraţi.
În timpul lui Diocleţian, în cadrul sistemului tetrarhiei, titlul se subordonează celui de august. Imperiul era condus de doi împăraţi numiţi auguşti şi doi co-împăraţi numiţi cezari. Constantin cel Mare desfiinţează tetrarhia iar cezar intră ca denumire în titulatura imperială. Este înfiinţată şi o demnitate cu numele de cezar dar fără More >
Documente privind istoria aromanilor – Însemnări despre obiceiurile vlahilor, caracterul, originea şi istoria lor
Aug 5th
Asediul Edessei de catre More >
Ultimele comentarii