10 lucruri pe care nu le ştiai despre hitiţi
May 12th
Este un fapt incontestabil că poporul hitit era de origine indo-europeană. Limba sau mai exact, limbile folosite în administraţia regatului hittit apartin unui trunchi indo european şi reprezintă un stadiu primitiv de evoluţie caracterizat prin arhaismul structurii fonetice şi morfologice. Înfăţişarea lor ne este redată în picturile egiptene, datorită numeroaselor contacte şi conflicte dintre cele două civilizaţii. Majoritatea istoricilor consideră că hitiţii erau locuitori străvechi ai sud estului Europei. La începutul mileniului al doilea i. Hr. hitiţii încep să migreze înspre podişul Anatoliei, pe More >
Cel mai vechi spital din Bucureşti
Apr 19th
Un gard viu masca fatada cladirii in perioada comunista
Am scris despre primele statui ale Capitalei, despre Casa Melic, considerată drept cea mai veche clădire a oraşului şi iată că am ajuns şi la cel mai vechi spital din Bucureşti. Ideea mi-a venit zilele trecute pe când savuram o porţie de mămăliguţă într-un restaurant aflat în apropiere de Universitate. Spitalul Colţea, căci despre el e vorba, trona maiestuos în toată splendoarea sa, proaspăt renovat şi bine luminat, oferind o privelişte plăcută de la masa unde mă aflam împreună cu interlocutorul meu.
- Parcă nu arăta aşa, îmi spuse vecinul meu. Ţin minte că înainte de ’89 nu puteai vedea în curtea interioară.
- Poate era un gard sau un zid înalt care îi masca faţada, am zis.
- Tu care eşti preocupat atâta de istorie trebuie să ştii câte ceva despre el… (despre spital)
Aici am rămas puţin încurcat. Îmi aminteam vag că spitalul, biserica din apropiere şi turnul peste care azi trece bulevardul şi care purtau toate acelaşi nume de Colţea erau cumva legate unele de altele. Mai ştiam că un cantacuzin le ctitorise şi aici se opreau amintirile mele. Răscolind printre cărţi am dat peste câteva detalii pe care mă grăbesc să le aştern More >
Anecdote cu Victor Hugo
Apr 17th
O anecdotă, nu ştiu cât de adevărată, pe care am auzit-o în mai multe rânduri, dar cu personaje diferite şi pe care mă grăbesc să v-o împărtăşesc şi vouă sună cam aşa: Victor Hugo termină lucrul la manuscrisul celebrului sau roman „Mizerabilii”. Trimite opera editorului său împreună cu un bilet pe care nu scria decât „?”. Răspunsul care vine e şi el pe măsura întrebării : ”!”.
***
Pe când călătorea în afara Franţei, Hugo este oprit de jandarmi pentru controlul vamal. În timp ce i se completează formularul de trecere, vameşul îi pune întrebările standard.
- Cu ce va ocupaţi?
- Scriu, răspunde Hugo.
-V-am întrebat prin ce mijloace vă câştigaţi existenţa, insistă funcţionarul.
-Cu pană, replică scriitorul încurcat.
Iar vameşul notă conştiincios în formularul său: Victor Hugo, negustor de pene.
***
Un tânăr poet i-a spus într-o zi lui Hugo:
- Înainte de a muri aş vrea să las în urmă ceva util, curat şi totodată mare!
După ce şi-a aruncat ochii asupra operei tânărului, Hugo l-a sfătuit cu candoare:
- Dragă prietene, dacă vrei să faci ceva cu adevărat util, curat şi mare, nu e deloc greu. Apucă-te şi spală… un elefant!
“”"
În tinereţe, Victor Hugo mergea zilnic la un frizer parizian ca să fie bărbierit. Ca toţi bărbierii, şi More >
Un festin cu creier de maimuţă
Sep 15th
Întâmplarea pe care v-o istorisesc este cât se poate de reală şi i s-a întâmplat marelui romancier Marin Preda. Era prin anul 1957 şi tânărul, pe atunci, Marin Preda pleca pentru prima dată din ţară. Destinaţia era o ţară asiatică, cel mai probabil, China. Ajuns într-un restaurant acesta şi-a exprimat dorinţa de a mânca ceva deosebit, o mâncare specifică locului, ceva deosebit, “să fie şi mai bun şi mai rar”. Gazdele i-au adus mai întâi nişte antreuri, apoi de o parte şi de alta a mesei, au pus câte o frapieră. În prima se aflau puse la rece sticle de vin şi de apă mineral. În a doua, care a observant scriitorul că e de fapt un soi de cutie se afla prinsă o maimuţă al cărei cap ieşea în afară. Maimuţica, de mici dimensiuni avea capul ras şi era imobilizată. Pe cutie se aflau un ciocănel mic de metal şi încă un obiect asemănător cu o furculiţă.
-Maimuţa mi-aţi adus-o ca să mă distreze? A întrebat naiv Marin Preda.
-Nicidecum! i-a replicat chelnerul. V-am oferit un meniu specific.
Apoi i s-a explicat ceremonialul festinului…
Cu ciocanul trebuia să spargă “dar nu brutal, ci aşa uşurel”, capul maimuţei, iar cu furculiţa să îndepărteze oasele More >
Nirvana
Sep 15th
Cata pace se-asterne alba ca neaua in sufletu-mi chinuit de durere.
Revarsari de lumina ineaca tot raul intr-o mare tacere
Vad atata senin, incat mi se pare ca totul e lapte si miere
Paduri si campii, chiar Pamantul, nu mai sunt cum au fost,
Placeri vinovate, tristete, ura, durere nu mai au niciun rost,
S-au sters c-un burete si fapte si fete si tot ce am stiut pe de rost.
Voicu Hetel
Ultimele comentarii