Cine a spus primul: „Statul sunt eu !” ?
Jul 21st
Expresia a devenit celebră şi este utilizată adesea atunci când vrem să vorbim despre cât de grozav este cineva, încât poate lua orice decizie fără să trebuiască să ţină cont de părererea nimănui. În mod eronat istoria a ajuns să atribuie aceste vorbe regelui Franţei, Ludovic al XIV lea, supranumit şi Regele Soare. Elevilor din ciclul gimnazial li se cere chiar să comenteze citatul cu pricina şi să îi descifreze semnificaţia.
Numai că ne aflăm, repet, în faţa unei erori care ne-a intrat cumva în cap şi pe care continuăm să o repetăm la nesfârşit. Ludovic al XIV lea nu a rostit aceste cuvinte!
Potrivit poveştii, regele, sfătuit de primul său ministru, cardinalul Mazarin, apare în Parlament în 1655 unde asistă la o dispută între consilierii săi. Sătul, la un moment dat, Ludovic părăseşte reuniunea mu însă înainte de a pune punct gâlcevii cu vorbele intrate în legendă: L’etat c’est moi.
O altă relare contemporană a faptelor ne spune că întâlnirea cu pricina a avut loc într-adevăr, dar regele nu ar fi spus nimic la plecare. Şi-a luat doar pălăria şi a părăsit încăperea.
O altă relatare ne prezintă o cu totul altă împrejurare în care regele Franţei ar fi spus acestea. Ludovic i More >
De ce cred că Istanbulul ar trebui să se numească Constantinopol
Jun 23rd
Oraşul de malurile Bosforului are o istorie lungă. Singura metropolă situată pe două continente îşi face intrarea în istorie în secolul VII i. Hr. Legenda spune că a fost ridicat de coloniştii greci plecaţi din Megara. Aceştia erau conduşi de un oarecare Byzas, aşa că au denumit aşezarea Byzantion. Fapt mai puţin cunoscut, intrat în stăpânirea romanilor, oraşul va fi redenumit Antonion, în cinstea lui Antoninus Pius care era tatăl adoptiv al lui Marcus Aurelius (n. 26 aprilie 121 – d. 17 martie 180). Importanţa oraşului creşte şi în secolul IV îl întâlnim sub denumirea de Nova Roma (Noua Romă). Din anul 330, oraşul capătă numele împăratului Constantin cel Mare, Constantinopol (în greacă Κωνσταντινούπολις)
Îşi va schimba stăpânii în mai multe rânduri. More >
10 lucruri pe care nu le ştiai despre hitiţi
May 12th
Este un fapt incontestabil că poporul hitit era de origine indo-europeană. Limba sau mai exact, limbile folosite în administraţia regatului hittit apartin unui trunchi indo european şi reprezintă un stadiu primitiv de evoluţie caracterizat prin arhaismul structurii fonetice şi morfologice. Înfăţişarea lor ne este redată în picturile egiptene, datorită numeroaselor contacte şi conflicte dintre cele două civilizaţii. Majoritatea istoricilor consideră că hitiţii erau locuitori străvechi ai sud estului Europei. La începutul mileniului al doilea i. Hr. hitiţii încep să migreze înspre podişul Anatoliei, pe More >
Cel mai vechi spital din Bucureşti
Apr 19th
Un gard viu masca fatada cladirii in perioada comunista
Am scris despre primele statui ale Capitalei, despre Casa Melic, considerată drept cea mai veche clădire a oraşului şi iată că am ajuns şi la cel mai vechi spital din Bucureşti. Ideea mi-a venit zilele trecute pe când savuram o porţie de mămăliguţă într-un restaurant aflat în apropiere de Universitate. Spitalul Colţea, căci despre el e vorba, trona maiestuos în toată splendoarea sa, proaspăt renovat şi bine luminat, oferind o privelişte plăcută de la masa unde mă aflam împreună cu interlocutorul meu.
- Parcă nu arăta aşa, îmi spuse vecinul meu. Ţin minte că înainte de ’89 nu puteai vedea în curtea interioară.
- Poate era un gard sau un zid înalt care îi masca faţada, am zis.
- Tu care eşti preocupat atâta de istorie trebuie să ştii câte ceva despre el… (despre spital)
Aici am rămas puţin încurcat. Îmi aminteam vag că spitalul, biserica din apropiere şi turnul peste care azi trece bulevardul şi care purtau toate acelaşi nume de Colţea erau cumva legate unele de altele. Mai ştiam că un cantacuzin le ctitorise şi aici se opreau amintirile mele. Răscolind printre cărţi am dat peste câteva detalii pe care mă grăbesc să le aştern More >
Anecdote cu Victor Hugo
Apr 17th
O anecdotă, nu ştiu cât de adevărată, pe care am auzit-o în mai multe rânduri, dar cu personaje diferite şi pe care mă grăbesc să v-o împărtăşesc şi vouă sună cam aşa: Victor Hugo termină lucrul la manuscrisul celebrului sau roman „Mizerabilii”. Trimite opera editorului său împreună cu un bilet pe care nu scria decât „?”. Răspunsul care vine e şi el pe măsura întrebării : ”!”.
***
Pe când călătorea în afara Franţei, Hugo este oprit de jandarmi pentru controlul vamal. În timp ce i se completează formularul de trecere, vameşul îi pune întrebările standard.
- Cu ce va ocupaţi?
- Scriu, răspunde Hugo.
-V-am întrebat prin ce mijloace vă câştigaţi existenţa, insistă funcţionarul.
-Cu pană, replică scriitorul încurcat.
Iar vameşul notă conştiincios în formularul său: Victor Hugo, negustor de pene.
***
Un tânăr poet i-a spus într-o zi lui Hugo:
- Înainte de a muri aş vrea să las în urmă ceva util, curat şi totodată mare!
După ce şi-a aruncat ochii asupra operei tânărului, Hugo l-a sfătuit cu candoare:
- Dragă prietene, dacă vrei să faci ceva cu adevărat util, curat şi mare, nu e deloc greu. Apucă-te şi spală… un elefant!
“”"
În tinereţe, Victor Hugo mergea zilnic la un frizer parizian ca să fie bărbierit. Ca toţi bărbierii, şi More >
Ultimele comentarii