Ramane un semn de intrebare pentru mine de ce, la mai bine de doua decenii de la rasturnarea regimului comunist si la aproape sase decenii de la disparitia sa, romanii nu au reusit sa faca pace si sa-l ierte pe Carol al II lea. Este foarte ciudat, cum noi, romanii trecem repede de la o stare extrema la cealalta, de la adorarea unui om pana la zeificare, la ura si dispret.
Stabiliti la Estoril, Carol si Elena Lupescu, se casatoresc in iulie 1947
Daca privim in urma, in deceniul patru, vedem un rege care a fost capabil, intr-un timp extrem de scurt, sa adune in partidul sau (Frontul Renasterii Nationale) 3 milioane si jumatate de oameni, un rege care aduna alaturi de sine tehnocrati de valoare si oameni de cultura ce-l ridica in slavi. De numele sau se leaga destule lucruri bune in multe domenii. Si atunci, de ce nu l-am recuperat, ca figura istorica? Dupa ’89 mai toate personalitatile interbelice mai mult sau mai putin controversate au fost scoase la lumina, reabilitate sau macar si-au gasit sustinatori ca incazul lui C.Z. Codreanu sau Ion Antonescu. Numele regilor Carol I si Ferdinand au fost date scolilor, liceelor, bulevardelor, importanta lor in istoria romanilor fiind unanim apeciata si recunoscuta. Pe Carol al II lea l-am uitat in coltul unde l-au lasat regimul Antonescu si cel comunist. De unde atunci aceasta asprime vis a vis de Carol al II lea?
1. Pentru pierderea fara lupta a nord vestului Transilvaniei, a Basarabiei, nordului Bucovinei, al tinutului Hertei si al Cadrilaterului. Multa lume il identifica drept principal vinovat pentru dezmembrarea Romaniei Mari desi acest lucru nu este just.
2. Pentru aventurile sale amoroase cu Zizi Lmbrino si Elena Lupescu (dar si cu altele mai putin cunoscute), puternic reflectate in presa, care au distrus prestigiul Casei Regale.
3. Pentru subminarea traditiei democratice fragile existente in Romania interbelica prin cultivarea disensiunilor in sanul partidelor istorice.
4. Pentru ca a permis amestecul “Camarilei regale”, patronate de Elena Lupescu, in treburile tarii si afacerile scandaloase facute de acestia cu statul. Afacerea “Skoda” ramane unul dintre cele mai clare exemple.
5. Pentru ca l-a inlaturat de la tron pe Mihai printr-o incalcare a legilor tarii.
6. Pentru ca a suprimat democratia, atata cata era si a instaurat dictatura regala. In Romania anului 1937, rezultatul alegerilor din decembrie, arata clar ca marea masa electorala nu isi dorea un regim autoritar. Extrema dreapta reprezentata de Partidul Totul pentru Tara si Partidul National Crestin obtineau doar un sfert din voturi.
7. Pentru ca a fugit intotdeauna. Pentru ca a facut intotdeauna ce a vrut si niciodata ceea ce a trebuit sa faca. Carol nu a reusit sa se ridice la inaltimea simbolurilor cautate de poporul roman. Nu si-a putut asuma acea figura paternalista de tatuc capabil sa ne scoata de mana din criza. Este o meteahna a noastra, de a astepta mereu o figura mesianica, gata sa se sacrifice si sa ne arate drumul. Carol e omul care si-a lasat unitatea de izbeliste pe front in primul razboi mondial, care a last Romania in 1925 cand a fost radiat din Casa Regala de Hohenzollern-Sigmaringen, care si-a abandonat sotia (regina Elena) si fiii (atat pe cel nelegitim cat si pe viitorul rege Mihai)
8. Pentru ca si-a cultivat un “Cult al personalitatii” ce nu poate rivaliza decat cu acela al lui Nicolae Ceausescu.
9. Pentru implicarea sa intr-o serie de acte politice controversate, precum asasinarea lui I.G. Duca, decapitarea Miscarii Legionare, executarea lui Codreanu sau tolerarea unei legislatii antisemite
10. Pentru instrainarea unor valoroase bunuri de patrimoniu scoase din tara in 1940, odata cu abdicarea sa. (celebrul tren incarcat cu comori despre care au circulat destule legende)
de Voicu Hetel