Timp de trei decenii Mahomed va conduce, va creste si va transforma Imperiul Otoman intr-una din marile puteri ale lumii. Vreme de aproape patru secole otomanii, priviti ca barbari pana atunci vor discuta pe picior de egalitate cu toate marile forte. Numele sau este legat in principal de cucerirea Costantinopolului, capitala basileilor bizantini si in mod simbolic de sfarsitul ultimelor vestigii ale Imperiului Roman.
Cum era insa cel care a schimbat cursul istoriei, remodelind nu numai harta politica dar si a Imperiului?
Copilaria lui Mahomed
Mahomed este cel de-al treilea fiu al lui Murad al II-lea. Se nascuse la 30 martie 1432 la Edirne (Adrianopol). Mama sa, Huma Hatun, o roaba de origine sarba sau macedoneana, dispare rapid din viata lui, fara sa aiba vreo influenta. Viitorul sultan e crescut de o doica. Moartea prematura a fratilor sai il transforma in mostenitor al tronului. Sultanul care se preocupase prea putin de el si de educatia sa incepe sa-i dea atentie numindu-i dascali priceputi care se vor ocupa de formarea caracterului sau. Asa arata copilaria lui Mahomed, inconjurat de femei care-l slujeau, doi preceptori, numerosi invatatori si o doica. La 11 ani era trimis in provincie ca guvernator, iar la 12 devenea sultan.
Relatiile lui Mahomed
Lipsit de dragostea materna, de prezenta tatalui, pe care moartea fratilor sai Alaeddin si Ahmed il mahnise, dar care pentru el nu avea o mare afectiune, Mahomed nu a stiut niciodata sa iubeasca. Casatoria sa in iarna lui 1450-1451, la putina vreme de la moartea mamei sale (1450) a fost un esec total. Casatoria aranjata de Murad si Suleiman un foarte bogat si puternic emir anatolian a durat trei luni, dar lui Mahomed nu i-a placut niciodata frumoasa sa sotie, Sitt Hatun, fiica emirului. Nu au avut niciodata copii sau macar o relatie propriu zisa. Sitt Hatun si-a petrecut tot restul vietii la Adrianopol. Nici o femeie nu va juca un rol cat de neinsemnat in viata lui Mahomed. Mult mai interesat este acesta de baietii tineri carora le va inchina poeme inflacarate. “Trandafirii obrajilor tai mi-au prefacut glasul in privighetoare,/ Suvitele fruntii tale m-au ametit de dorinta./ Daca fructul iubirii este pentru indragostiti numai ingrijorare si tristete,/ Multumesc Domnului, numeroase au fost pentru noi fructele iubirii tale./ Zefirul este neputincios sa-ti desfaca suvitele de par./ Nu, nu este la indemana oricui sa invinga greutatile!/ Oare ce s-a petrecut intre noi ca nectarul buzelor iubite,/ Aceasta otrava a tristetii, sa fie pentru mine ca halvaua de dulce, iar pentru dusman, otrava ucigasilor?/ Cati barbati luminati si-au pierdut mintile pentru dragostea ta!/ Cati barbati intelepti au innebunit de dorinta pentru tine!/ La ce bun sa mi se spuna: Sagetile genelor lui ucid?/ Sunt oameni de treaba neinvatati, care clevetesc astfel.”
La putin timp dupa caderea Constantinopolului, dorind sa se foloseasca de priceperea demnitarilor bizantini, pentru a reda orasului maretia de odinioara, hotaraste sa-i rascumpere pe multi dintre ei, unora le reda chiar o parte din avere. Pe megaducele Lucas Notaras vrea sa-l numeasca guvernatorul orasului cucerit insa il executa dupa ce acesta refuza sa-si predea fiul cel mic pe care, se pare, ca si-l dorea pentru el.
Mahomed cuceritorul lui Radu cel Frumos?
Chalcocondylas in opera sa Historiarum Demonstrationes, descrie un episod in care sultanul incearca sa-l abuzeze pe Radu al III-lea cel Frumos, cunoscut si sub numele de Radu cel Frumos, fratele vitreg al lui Vlad Tepes. De aici apar si pretinsele povesti privind homosexualitatea domnului muntean.
“Iarna aceasta insa imparatul petrecand-o in paltele sale, a trimis dupa Vlad, feciorul lui Draculea, domnul Daciei; si avea la sine pe frtele aceluia, mai tanar, fiind favoritul sau si traind si locuind la el. Si s-a intamplat ca in timpul, cand a ajuns la domnie si sta sa pece asupra lui Caraman, Imparatul dorind sa aiba relatii cu acest baiat, era cat pe ce sa mora de mana aceluia. Caci fiindu-i drag baiatul, il chema la petreceri si, inchinand cu patima paharul catre el, il chema in camera de culcare. Si baiatul, fara a banui ca va pati asa ceva din partea Imparatului, l-a vazut pe Imparat repezindu-se la el pentru un lucru de asa fel si s-a impotrivit si nu se da la dorinta Imparatului. Si-l saruta impotriva voiei lui si baiatul, scotand un pumnal, il loveste in coapsa pe Imparat si asa indata a lua-o la fuga, pe unde a putut. Doctorii i-au vindecat rana imparatului. Iar baiatul urcandu-se intr-un copac undeva pe acolo, s-a fost ascuns. Dupa ce insa Imparatul si-a facut bagajele si a plecat, atunci si baiatul coborandu-se din copac si luand-o la drum, nu cu mult mai pe urma a venit la Poarta si a devenit favoritul Imparatului. Dar are obiceiul sa se foloseasca nu mai putin de cei ce duc acelasi fel de viata ca si el; caci cu acestia e mereu impreuna si petrece cu ei zi si noapte, de cei de alt neam se crede ca Imparatul se foloseste nu prea mult, ci putintel. Lui Vlad, fratele acestui baiat, Imparatul i-a incredintat domnia Daciei; si cu ajutorul Imparatului, Vlad, feciorul lui Draculea, a navalit si a luat domnia.”[1]
[1] Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice, trad. Vasile Grecu, Editura Academiei R.P.R. 1958, pag. 282-283
Asa cum se stie atat Vlad Tepes cat si Radu cel Frumos au fost trimisi la curtea otomana de catre Vlad Dracul ca o garantie a credintei sale fata de Poarta. Ambii au petrecut multi ani invatind limba si obiceiurile turcilor si se pare ca Radu fusese chiar islamizat. Departe de tara, de cei apropiati, intr-un mediu strain si ostil, ambii au dezvoltat trasaturi ce se vor reflecta mai tarziu in comportamentul lor.
De pilda, Vlad stia de la Constantinopol ca cea mai groaznica pedeapsa pentru turci, cea care ii baga in sperieti, era trasul in teapa. De aici obiceiul sau de mai tarziu care ii va atrage din partea boierilor porecla de “Tepes”. Vlad stie cum au sfarsit tatal si fratele sau, astfel incat duritatea, dorinta de razbunare, hotararea duse la extrem devin trasaturi ale sale, care il ajuta sa supravietuiasca.
Radu cel Frumos, dupa cum o arata si numele este “cel mic”, cel plapand, cel usor efeminat, cel care se lasa dus de val. Si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei si adolescentei intre otomani si a devenit unul de-al lor, asemenea ienicerilor care luati de mici din familii crestine, se intorc mai tarziu si isi ucid neamurile. Porecla cu iz ironic, este de parere Neagu Djuvara, nu i-a putut fi data decat de boierii mari, cu referire directa la episodul relatat de Laonic Chalcocondylas.
Radu este domn al Țării Românești de patru ori (1462-1473, 1473-1474, 1474, 1474-1475) Domnia sa a fost întreruptă de patru ori de Basarab Laiotă, care cu sprijinul lui Stefan cel Mare reuseste pana la urma sa-i ia tronul. Pare insa destul de ciudata insistenta cu care turcii ii veneau lui Radu in ajutor, de fiecare data cand era batut si rasturnat de pe tron de moldoveni. Se pare, ca insasi interventiile repetate ale lui Stefan ar fi dus in final la interventia Portii in Moldova in 1475. A fost, poate in tinerete, Radu cel Frumos iubitul lui Mahomed Cuceritorul? Asa sa se explice oare incapatanarea sultanului de a-l avea pe tron in conditiile in care dupa moartea lui Radu in 1475, toti domnitorii Munteniei impusi de Stefan cel Mare au trecut rapid in tabara otomana? Interesant deasemenea si modul in care turcii au lasat balta asediul cetatii Scutari pe care o asediau de luni bune cu sorti de izbanda pentru a pleca impotriva lui Stefan in plina iarna. Ce putea sa-l supere pe cuceritorul Constantinopolului atat de tare incat sa ia o masura asa de pripita?
Bibliografie:
Clot Andre, Mahomed al II-lea, cuceritorul Bizantului, Artemis
Djuvara Neagu, O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri, Humanitas 2002
de Voicu Hetel
Cel mai documentat articol despre Viata amoroasa a lui Mahomed al II-lea