1 Robin Hood

Robin Hood este fără îndoială cel mai faimos arcaş. Folclorul şi literatura engleză fac deseori referire la el. Un articol interesant găsiţi aici. Primele referiri în scris apar abia între anii 1500 – 1550 când baladele care circulau deja de o bună bucată de timp încep să fie puse pe hârtie sub diferite denumiri: “Lyttell Geste of Robyn Hode”, ‘Robin and the Knight’, ‘Robin, Little John şi Sheriff-ul’, ‘Robin şi Regele’ şi ‘Moartea lui Robin Hood’. De notat însă faptul că Maid Marion nu apare în aceste istorisiri ci doar mult mai târziu. Este foarte posibil ca povestea de dragoste dintre ea şi Robin Hood să fie pură ficţiune.

2 Ulise

 

Ulise era un arcaş neîntrecut. Plecat în război acesta se reîntoarce acasă după 20 de ani pentru a-şi găsi soţia, Penelopa, asaltată de peţitori dornici să-i ia locul pe tron. Aceasta decretase însă că nu îl va alege decât pe cel în stare să tragă cu arcul său. Ulise, deghizat în păstor este singurul în stare să folosească arcul şi să tragă o săgeată prin douăsprezece inele. În felul acesta dovedeşte şi cine este şi îi ucide pe ceilalţi pretendenţi. Mai multe despre el aflaţi dacă aveţi curiozitatea să citiţi Iliada şi Odiseea, cele două opere ale lui Homer.

3 Faraonul egiptean Tuthmes III sau Thutmosis al III-lea 1479 – 1425 i. Hr.

Este considerat de egiptologi drept cel mai important conducător din valea Nilului, mai grozav chiar decât Ramses II. A condus nu mai puţin de 16 campanii victorioase împotriva duşmanilor săi reuşind în final să instaureze în zonă o adevărată Pax Egiptica ce avea să aducă prosperitate.
După cum ne arată reprezentările sale, pare să fi fost un mare arcaş, călăreţ şi un războinic de temut. Nici nu e de mirare dacă ţinem cont de faptul că o bună parte din tinereţe, pe când Egiptul era condus de mătuşa sa, Hatshepsut, el se află alături de armată. Într-atât era de pasionat de meşteşugul armelor încât, nu de puţine ori, dădea adevărate reprezentaţii în faţa supuşilor săi dovedindu-şi măiestria. În timpul domniei sale, Egiptul cunoaşte o importantă extindere cucerind teritorii precum Siria sau Sudanul. În cinstea triumfurilor sale se construiesc numeroase temple şi monumente în care victoriile îi sunt bogat ilustrate.

4 Jebe

Jebe, pe numele său adevărat Zurgadai, a fost un faimos general al lui Genghis Han, dar a rămas în istorie pentru o ispravă în care şi-a dovedit nu numai măiestria de arcaş dar şi curajul. Povestea spune că cei doi s-au întâlnit prima dată ca adversari în timpul unei bataliii desfăşurate în anul 1201. Atunci Genghis Han a trecut pe lângă moarte fiind lovit în gât de o săgeată. Salvat de unul dintre subordonaţi pe nume Jelbe, conducătorul mongol îşi ascunde rana pentru a nu-şi demoraliza oamenii. La sfârşitul luptei câştigate, bineînţeles, i-a întrebat pe învinşi cine este cel responsabil pentru rănirea calului sau. Dintre prizonieri se ridică Zurgadai care mărturiseşte că el a tras săgeata şi că l-a nimerit chiar pe el şi nu calul. Iar dacă Genghis Han vrea să-l ucidă pentru asta e alegerea lui, dar dacă va decide să-l lase în viaţă, el, Zurgadai îl va sluji cu credinţă toată viaţa. Genghis Han preţuia înainte de toate loialitatea, onestitatea şi curajul aşa că l-a iertat. Zurgadai a primit numele de Jebe care în mongolă înseamnă şi săgeată.

5 Henric VIII 1491-1547

Oricât ar părea de ciudat pentru un rege, trasul cu arcul fiind o deprindere mai degrabă specifică claselor sociale inferioare, Henric al VIII avea printre numeroasele sale calităţi şi defecte şi talentul de arcaş. Istoria îl aminteşte ca pe cel care s-a însurat de vreo şase ori, a decapitat vreo două neveste, a rupt legăturile cu Biserica Catolică izolînd Anglia pe plan extern, mânca cât şapte şi bea cât zece. Mai puţin cunoscute sunt actele emise în vremea sa prin care se instituia obligativitatea ca fiecare englez să deţină un arc şi un număr minim de săgeţi dar şi interzicerea unor activităţi recreative pentru ca oamenii să se concentreze exclusiv asupra trasului cu arcul. Istoria ne mai consemnează o întâmplare petrecută în 1520 când Henry VIII şi-a demonstrat măiestria în faţa regelui Franţei. La acea întâlnire Henric VIII a reuşit să-i uimească pe cei prezenţi nimerind de mai multe ori centrul ţintei aflate la o distanţă de 220 m.

6 Faraonul Amenhotep II 1427–1401 i. Hr. sau 1427–1397 i. Hr.

Este fiul lui Thutmosis al III-lea iar zicala cu aşchia care nu sare departe de trunchi este adevărată în cazul său. De la războinicul său tată moşteneşte talentul de a trage cu arcul. Pe lângă asta, faraonul era un atlet formidabil având o forţă şi agilitate de invidiat. Arcul său era special realizat pentru el astfel încât doar el avea suficientă forţă pentru a-l încorda iar săgeţile trase de el puteau penetra chiar şi o platoşă din metal. Mai mult, Amenhotep putea trage fără greşeală aflat într-un car de luptă în mişcare.

7 William Tell

 

William sau Willhelm Tell face parte din folclorul elveţian iar despre el circulând numeroase legende. Arma sa favorită este arbaleta. Povestea spune că William Tell însoţit de fiul său au intrat într-o zi într-un oraş stăpânit de un nobil hain numit Gessler. Ca să-şi umilească supuşii acesta îi obliga să se prosterneze în faţa pălăriei sale ce se afla aninată de un stâlp în mijlocul oraşului, ori de câte ori aveau drum pe acolo. Eroul nostru, fie din neştiinţă, fie din mândrie a încălcat acest obicei şi a fost aruncat împreună cu fiul său în temniţă. Cei doi urmau să fie executaţi dacă Willhelm Tell nu era destul de dibaci încât să nimerească un măr aflat la o distanţă de 100 de yarzi. Şi era să uit ce era mai important: mărul era pe capul fiului sau. Evident, lovitură reuseste si lucrurile se puteau încheia aici cu bine. Numai că Gessler observă că arcaşul scosese două săgeţi din tolba în loc de una şi vrea să afle motivul. Willhelm îi răspunde fără să ezite că a doua săgeată era pentru el în cazul în care şi-ar fi omorât fiul. Gessler se înfurie şi îl închide din nou. Pe scurt însă, eroul evadează şi până la urmă îl ucide pe tiran chiar cu acea săgeată declanşând o mare revoltă care duce în final la formarea Elveţiei de astăzi

8 Apollo

Apollo este zeul Soare. Unul din fiii săi, pe nume Asclepios, este iniţiat de centaurul Chiron în tainele medicinei. Acesta începe să-i învie pe cei morţi fapt ce stârneşte mânia lui Zeus, care îl omoară cu trăsnetul său. Apollo decide să se răzbune pe cei care făuriseră fulgerele şi anume pe ciclopi, pe care îi ucide cu săgeţile lui.

9 Eros

Eros, în mitologia greacă, zeul iubirii (Cupidon sau Amor în mitologia romană). Era fiul lui Hermes (Ares sau Zeus) şi al Afroditei (Venus), şi frate cu Anteros. Sub înfăţişarea unui copil frumos, uneori înaripat, se ascundea un zeu temut. Cu săgeţile lui care nu greşeau niciodată ţinta, Eros semăna chinurile mistuitoare ale dragostei atât printre zei, cât şi în rândul muritorilor.

10 Ştefan cel Mare 1457-1504

De talentul de arcaş al lui Ştefan cel Mare se leagă cel puţin două povestioare. Prima se referă la biserica din Borzeşti, jud. Bacău, azi cartier al Oneştiului. Se spune că a fost ridicată de domnitorul Ştefan cel Mare, nu pentru a comemora o victorie, ci în amintirea prietenului său, Mitruţ. Împreună cu alţi copii de răzeşi, Ştefan obişnuia să se joace de-a moldovenii şi tătarii în jurul unui stejar falnic. Copiii îşi imaginau un joc în care erau atacaţi de tătari. Jocul a devenit realitate, iar Mitruţ a fost abandonat legat de falnicul stejar şi ucis de către săgeata hanului tătar. Peste ani, hanul tătar a fost ucis de către Ştefan cel Mare, legat de acelaşi legendar stejar.
O a doua poveste se referă la mănăstirea Putna. Potrivit lui Ion Neculce, care a consemnat legenda în O samă de cuvinte, lucrurile ar fi stat cam aşa: „Ştefan-vodă cel Bun, cînd s-au apucat să facă Mănăstirea Putna, au tras că arcul dintr-un vârvu de munte ce este lângă mănăstire. Şi unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariu. Şi este mult locu de unde au tras până în mănăstire. Pus-au şi pe trii boiernaşi de au tras, pre vătavul de copii şi pre doi copii din casă. Deci unde au cădzut săgeata vătavului de copii au făcut poartă, iar unde au cădzut săgeata unui copil din casă au făcut clopotniţă. Iar un copil din casă dzicu să fie întrecut pe Ştefan-vodă şi să-i fi cădzut săgeata într-un delusel ce să cheamă Sion, ce este lângă mănăstire. Şi este samnu un stâlp de piatră. Şi dzic să-i fie tăiat capul acolo. Dar întru adevăr nu să ştie, numai oamenii aste povestescu”.

I-am omis cu bună ştiinţă pe Legolas şi pe tipesa aia sexy din Jocurile foamei şi o mulţime de alte personaje ficţionale din film şi literatură zicând că totuşi e mai bine să mă rezum la personaje care au cât de cât legătură cu istoria şi mitologia. În top puteau intra cu uşurinţă Artemis sau Diana, eroul troian Paris, amazoanele, centaurii, Hercule şi alte personaje mitologice, dar am păstrat doar 10.

de Voicu Hetel