Posts tagged trasul in teapa

Imaginea lui Vlad Ţepes la curtea tarilor rusi

Vlad Ţepes este, cel putin din punctul de vedere al strainilor, o figura emblematica a istoriei medievale. Numeroase legende germane l-au facut celebru inca din timpul vietii conferindu-i o imagine de om neinduplecat, neiertator si chiar, dupa standardele medievale care nu pun mare pret pe viata omului simplu, pentru ca moartea este prezenta peste tot, un individ monstruos. Lui Vlad Ţepes nu i s-a iertat de catre negustorii sasi faptul ca li s-au incalcat privilegiile comerciale si nici ca voievodul muntean nu s-a sfiit sa-i ridice in tepe pentru sprijinul acordat de ei boierilor tradatori.

Astfel inca de la jumatatea secolului al XV-lea circulau 35 de legende germane extrem de defavorabile lui Vlad. Un text german din anul 1486, deci la un deceniu de la asasinarea lui Ţepes, este tradus in ruseste de calugarul Efrosin in 1490 sub titlul “O povestire despre Dracula Voievod”. Naratiunea, foarte captivanta este denigratoare la adresa Draculestilor, preluand naratiunile nemtesti din 1462, aducand in plus, ca nota de originalitate, condamnarea voievodului pentru renuntarea la ortodoxie si trecerea la catolicism. Povestea tradusa si imbogatita de Efrosin cuprinde un numar de 19 intamplari cu talc din perioada 1456-1476 realizand un portret inspaimantator.

 

Unor soli turci veniti in audienta pentru plata haraciului si care n-au considerat de cuviinta sa se descopere in fata Domnului, li se bat piroane in cap ca sa le stea bine turbanele. Ţepes le explica serios ca intareste un obicei otoman care, insa nu poate fi tolerat in Valahia si ii trimite inapoi.

Vlad Tepes si solii turci Theodor Aman

Voievodul e crunt si cu ostenii sai. Dupa o lupta castigata cu turcii se apuca sa verifice care dintre ai sai a fost ranit la spate, semn ca a fugit din calea dusmanului. Pe cei gasiti astfel ii inalta in tepe fara ezitare.

 

Vlad Ţepes nu este doar crud ci si incredibil de viclean, arata povestitorul. Expeditiile sale de prada in Imperiul Otoman nu sunt acte de vitejie ci rezultatul actiunilor unui ins imprevizibil. Sultanul mirat de curajul sau accepta sa-l primeasca in slujba, iar voievodul trece nestingherit Dunarea cu ai sai si merge cale de 5 zile. Apoi, fara veste, face cale intoarsa pustiind totul in cale. Sultanului ii transmite batjocoritor ca daca i-a placut cum l-a slujit, el poate repeta isprava.

 

Raufacatorii sunt atat de speriati de pedepsele sale care lovesc cu aceeasi intensitate, fara discriminare, incat n-au curajul sa fure o cupa de aur pusa pe buza unei fantani pentru oricine ar vrea sa-si potoleasca setea.

Ca sa scape tara de milogi si de hoti, Vlad recurge la o solutie  extrema. Ii invita pe toti intr-o casa mare pe care, apoi o incendiaza.

 

Un calugar catolic il avertizeaza pe domnitor ca cei trasi in teapa vor deveni mucenici. Nedorind sa-l supere,  Ţepes il transforma si pe el in martir tragandu-l in teapa.

 

Exista si reversul medaliei: un alt calugar care gaseste o justificare executiilor este rasplatit cu 50 de ducati de aur.

 

Voievodului ii place sa intinda capcane: unui negustor care i se plansese ca i s-au furat 160 de ducati ii restituie suma cu un galben mai mult dupa ce amenintase orasul unde se petrecuse fapta, cu nimicirea. Omul recunoaste cinstit ca a primit mai mult decat i se cuvenea si scapa netras in teapa.

 

Si cu femeile e neinduplecat. Femeile acuzate de infidelitate ajung la stalpul infamiei. Fecioarele si vaduvele sunt jupuite de vii daca sunt prinse ca au calcat stramb. O femeie lenesa e trasa in teapa dupa ce Draculea descopera ca barbatul ei umbla cu camasa gaurita desi ave destul in in casa.

Unui servitor caruia nu-i prieste mirosul emanat de cadavrele celor trasi in teapa, Voda care tocmai isi servea masa la umbra lor, porunceste sa i se pregateasca o teapa inalta ca de acolo de sus sa aiba aer curat.

 

La curtea Tarii Romanesti nu functiona nici “imunitatea diplomatica”. Daca un sol nu era pe placul lui Vlad era executat imediat prin metoda obisnuita. Stapanul sau primea o notificare ca el poarta vina celor intamplate, fiindca nu i-a trimis un om suficient de destept si de priceput. Un alt sol este intrebat la ce foloseste o teapa inalta, groasa si aurita. Cand acesta raspunde ca este pentru cineva de vaza este rasplatit pentru intelepciune cu laude si onoruri.

 

Nici cei care i-ar putea trada secretele nu scapa de moarte. Mesterii care i-au faurit buti de fier in care sa-si tina aurul pe care l-a ingropat in albia unui rau, sunt ucisi.

 

Dupa 1462 cand Vlad isi pierde domnia si zace in temnitele lui Matei Corvin, povestitorul scrie ca prizonierul isi satisface pornirile sadice vanand soareci si chinuind pasari cumparate anume, carora le smulge penele de vii si le da drumul astfel.

 

Eliberat dupa un timp, Vlad isi castiga existenta din croitorie. Intr-o zi in casa sa din Pesta intra val vartej un raufacator urmarit indeaproape de oamenii legii. Domnitorul ia partea urmaritului si ii taie capul celui ce vroia sa-l intemniteze. Raufacatorului ii da drumul zicand ca oricine da navala in casa unui mare stapanitor sfarseste asa. E interesant cum ar fi putut Matei Corvin sa aprobe asa ceva.

In ceea ce priveste sfarsitul lui Dracula, varianta oferita este foarte ambigua. In timpul unei lupte cu turcii voievodul, aflat pe un deal din apropiere de unde contempla macelul, e ucis din greseala de un ostean de-al sau care il strapunge cu sulita luandu-l drept turc.  Ciudatenia pleaca de la afirmatia povestitorului ca inainte de a cadea mort strapuns de sulite, Vlad si-a ucis cu sabia cinci dintre atacatori.  Cel mai probabil moartea domnitorului, survenita foarte rapid dupa reinscaunarea sa din 1476 este rezultatul unui complot al boierilor tematori de un nou val de executii in randurile sale, cu care Dracula fusese foarte darnic in trecut.

La curtea tarilor rusi, ispravile voievodului muntean, mai mult sau mai putin adevarate, erau extrem de populare. Temutului Ivan supranumit “cel Groaznic”,  ii placeau atat de mult incat isi punea seara gramaticul sa i le citeasca pe post de poveste de culcare.

de Voicu Hetel

De la Vlad Ţepes la Dracula

Vlad Tepes este fara indoiala cea mai cunoscuta personalitate istorica romaneasca. Poate, doar Nicolae Ceausescu sa fie cam tot atat de faimos, insa pentru cine stie cat timp. Daca trecerea anilor va estompa incetul cu incetul figura dictatorului, cu siguranta ca nu la fel se va intampla cu figura lui Tepes.

Meritul il are, cu ghilimelele de rigoare, Bram Stocker care i-a asociat imaginea de cea vampirului insetat de sange. Romanul Dracula, aparut in 1897, cunoaste un succes fulminant, devinind sursa de inspiratie a peste 750 de filme, documentare sau nuvele. Odata cu el apare in literatura un tip nou de caracter care in urmatorii aproape 200 de ani s-a universalizat.

Asadar, pentru straini, Vlad Tepes a devenit un personaj malefic, infricosator, diavolesc, dupa cum ii este si numele: Dracul sau Dracula.

Vlad a primit apelativul de Tepes, adica cel care trage in teapa, acesta neavind neaparat conotatie negativa. In folclor, este perceput intr-o lumina pozitiva. Voevodul nu se inchina turcului, ba il mai trage si in teapa la fel ca pe hoti. El este, daca vreti, simbolul justitiei oarbe, imparte dreptatea fara a tine cont de rangul sau originea vinovatului. Cupa de aur incrustata cu nestemate (iata ce imagine de poveste) sta pe ghizdul fantanii, oricine poate bea din ea, dar nimeni nu indrazneste sa o fure. Pentru ca detesta hotia, cersetoria si vagabondajul ii aduna pe toti acestia intr-o casa mare. Le da sa bea si sa manance pe saturate apoi ii intreaba daca s-au saturat sa le mai fie foame sau frig vreodata. Dupa raspunsul lor entuziast, Voda ordona sa se traga obloanele, sa se ferece usile si sa li se dea foc, implinindu-le astfel dorinta.

 

Vlad Ţepes la masa intr-un incunabul german

In mentalul colectiv Vlad este asa cum l-a zugravit Eminescu: “Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,/ Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!” Adica, asemeni imparatilor bizantini, Vlad este Dominus et Deus, capabil sa imparta dreptatea, sa scape tara de nenorociri.

Pentru istorici, voevodul muntean lasa loc la numeroase controverse cauzate de interpretarea mai mult sau mai putin partinitoare a izvoarelor istorice de secol XV si XVI. Cronici precum cele aparute la Nurnberg, Leipzig, Bamberg sau Ausburg il descriu ca pe un tiran scelerat caruia ii placea sa-si devoreze la propriu dusmanii, sa-si potoleasca setea cu sangele lor, toate astea la umbra unor paduri de tepe. Primele texte tiparite despre personalitatea lui Vlad Tepes, alaturi de exagerarea cu buna stiinta a faptelor si cruzimii sale, i se datoreaza lui Matei Corvin. Intr-o epoca dominata de superstitii, cand nenorocirile si moartea pandesc la tot pasul, cand executiile publice sunt ceva aproape firesc, existenta unui asemenea personaj nu e pusa la indoiala.

Intr-o emisiune din 2002 realizata de Discovery Channel: “The most evil men in history”, Vlad Tepes este trecut in galeria celor mai rai oameni din istorie. Dr. Colin Imber de la Universitatea din Manchester ii face o caracterizare cu nimic mai veridica decat cele scrise in urma cu mai bine de 500 de ani. Cei trei experti chemati sa-si dea cu parerea, printre care si printesa Briana Caragea, in calitate de descendenta, sustin sus si tare ca a ucis 100 000 de oameni. Istoricii straini preiau fara sa filtreze informatiile provenite din cronicile sasesti si turcesti, cand la orice analiza, numeroase dintre ideile prezentate nu stau in picioare. Spre exemplu ideea ca ar fi putut ucide 100 000 de oameni intr-un interval de 6 ani in Valahia secolului al XV mi se pare ridicola daca ne gandim ca documentele arata ca toata armata sa nu se ridica la mai mult de 25-30 000 de oameni. Ori daca dintre ai sai nu putea ucide atatia pentru ca nu erau atunci nu vad ce rau a facut ucigind otomani care ii erau dusmani, desi nici acest lucru nu mi se pare probabil.

De unde aceasta ura si incrancenare adunata si sustinuta cu patima atatea sute de ani? Cum a ajuns un aparator al crestinatatii sa devina un simbol al raului?

  1. Cronicile si gravurile sasesti aparute inca din timpul vietii cu o larga circulatie prin Europa, adevarate ziare de scandal ale epocii. Pana in anul 1568, circa 15 texte circulau pe la curtile regale, ingrozindu-i pe cei care le citeau. Vlad ia masuri care vor genera crestere economica. Una dintre ele si cea care se afla la originea cronicilor defaimatoare este limitarea privilegiilor negustorilor sasi in Tara Romaneasca. El nu a uitat ca acestia au oferit adapost inamicilor sai si atunci incepe prin a-i lovi unde-i doare mai tare: ii taxeaza.
  2. Cronicile autohtone scrise la comanda marilor boieri. Pedepsele aplicate boierimii autohtone si decimarea acesteia in timpul celei de-a doua domnii cand 12 din cei 23 de mari boieri dregatori in Sfatul Tarii sunt trasi in teapa. Un numar de 500 de boieri, mari si mici, cu familiile si slujitorii lor au fost trasi de vii in teapa in curtea domneasca. De mentionat ca printre motivele care au dus la lichidarea boierimii se numara si razbunarea tatalui sau, a fratelui Mircea, torturat si ingropat de viu la Targoviste. Tepes isi creeaza o noua boierime, loiala dar isi intareste si puterea centrala prin confiscari.
  3. Cronicile turcesti care descriu cu lux de amanunte impresia lasata lui Mahomed al II lea de padurea de tepe (ramasa in istorie ca Padurea lui Tepes) unde se zvarcoleau 20 000 de turci. Trasul in teapa este pentru turci cea mai crunta pedeapsa iar Tepes care a copilarit printre ei si le cunoaste obiceiurile si slabiciunile le creeaza un spectacol care ii va marca toti.

Dracula Voievod – gravura germana

Din pacate pentru adevarul istoric Vlad Tepes nu cred ca va scapa vreodata de umbra vampirului lui Bram Stocker si nici de imaginea sa negativa. Pentru romani insa, el va ramane intotdeauna un simbol al curajului si al spiritului de dreptate.

de Voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2011.

Go to Top