Posts tagged Stefan cel Mare

Cetatea Alba – povestea unui loc uitat

Cetatea Alba este cea mai mare si mai impresionanta fortificatie medievala din Europa de est.

Aflata in regiunea Bugeac, pe malul drept al Nistrului la gurile de varsare in Marea Neagra, asezarea dateaza din secolul al V-lea I.C. cand grecii din Milet au infiintat in acele locuri o colonie numita Tyras. Pozitionarea strategica facea din Cetatea Alba un port important pentru comertul la mare, vasele putind urca usor si interior, pe Nistru. Bizantinii l-au botezat Maurocastron, sau Asprocastron, iar sub negustorii genovezi asezarea primeste denumirea de Moncastro. Cumanii isi lasa si ei amprenta asupra cetatii inainte de a incapea pe mana Hoardei tatare in a doua jumatate a secolului al XIII-lea. La sfarsitul secolului al XV-lea, puterea Moldovei creste suficient de mult pentru a intra in stapanirea locului. Cercetarile arheologice din perioada interbelica au scos la iveala un bogat inventar de obiecte din os, ceramica, piatra sau metal pretios precum si o serie de inscriptii grecesti si latine care atesta continuitatea locuirii cetatii precum si importanta sa comerciala.

Cetatea Alba – scurta descriere

Desen-reconstituire a Cetăţii Albe – preluat din cartea Marianei Şlapac

Mare parte dintre fortificatiile care se mai vad astazi au fost ridicate de genovezi, in secolul XIII, pe structura existenta in epoca bizantina. Cetatea Alba este ridicata pe o stanca inalta de 30 de metri. Un zid gros si inalt inconjura asezarea pe o lungime de doi kilometri. Din loc in loc erau presarate turnuri care strajuiau cele trei porti. Dupa toate regulile construirii fortificatiilor medievale, zidurile erau incercuite cu sant adanc de 25 de metri si foarte lat, inundat, probabil, de apa Nistrului. Accesul se facea peste un pod mobil. La ora actuala cetatea se compune dintr-o citadela si patru incinte fortificate: o incinta interioara, o incinta exterioara (curtea cetatii), o incinta la sud-vest si o alta ce cuprindea orasul, spre nord-vest.

Cetatea Alba in stapanirea domnilor Moldovei

Odata cu trecerea sa in stapanirea Moldovei, inca inainte de 1388, din timpul domniei lui Petru Musat, Cetatea Alba este intarita si fortificata incepind cu domnia lui Alexandru cel Bun. Tot in timpul domniei acestuia (in 1420) are loc si prima tentativa a turcilor, aliati cu Dan al II-lea, fiul lui Mircea cel Batran, de a intra in stapanirea portului.

Din 1454 dateaza o inscriptie pusa de parcalabul Stanciu care mentioneaza pentru prima data prezenta armelor de foc in dotarea moldovenilor. Se spune: “S-a sfarsit acest zid si a fost inarmat cu tunuri de dumnealui Stanciul, in anul 6962, luna martie“.

Stefan cel Mare, o reconstruieste si ii adauga un nou zid circular de aparare.

Din 1476 dateaza si “Poarta Mare”, de acces, deasupra careia, domnitorul pune o placa cu stema a Moldovei impreuna cu inscriptia: “In anii de la intruparea domnului 6984 s-au sfirsit marea poarta in zilele binecinstitorului Io Stefan Voievod si in zilele panului Luca si a panului Herman“. Din pacate, dupa cum arata un articol aparut in Jurnalul National in 2010, autoritatile ucrainiene in dorinta lor, binecunoscuta,  de a sterge orice urma a prezentei romanesti in zona, au desprins placheta, sub pretextul restaurarii, si au facut-o pierduta.

Pe la Cetatea Alba si pe la Chilia se desfasura comertul moldovenesc la Marea Neagra. Marfuri provenite din marile centre comerciale poloneze, precum Lvov sau Camenita, strabateau vadurile Moldovei ajungind in cele doua porturi. In evul mediu, Tarile Romane exportau, in general materii prime, produse agricole cu vlum mare si valoare mica. Mai mergeau la export vite, peste sarat, sare, miere, ceara si vin. Se importau in schimb produse cu volum mic dar valoare mare si anume: tesaturi, stofe, matauri, mirodenii, fructe exotice, imbracaminte, incaltaminte si tot felul de alte bunuri manufacturate.

Caderea Cetatii Albe in mainile turcilor

In timpul celei de-a patra expeditii turcesti in Moldova lui Stefan cel Mare, Baiazid al II-lea reuseste sa puna mana pe Chilia si Cetatea Alba. Chilia capituleaza prima, la 15 iulie.

Cetatea Alba a fost incercuita atat de pe uscat cat si de pe apa, turcii dispunind de circa 350 de vase. Pe uscat sunt ajutati de tatari, dar si oastea munteana a lui Vlad Calugarul. Asediul incepe la 30 iulie si se incheie pe 4 august, cand parcalabii Gherman si Ocna le deschid portile invadatorilor. Soarta locuitorilor genovezi, armeni, moldoveni, circa 20.000, este trista. Majoritatea sunt facuti robi. Unii sunt dati tatarilor, altii pe mana turcilor, unii sunt trimisi sa populeze Constantinopolul, altii vor deveni ieniceri, in timp ce fetele ajung in seraiuri. Doar 200 de familii de pescari raman pe loc.

Cetatea Alba devine pentru cateva sute de ani Akkerman. Este sfarsitul independentei Moldovei. Odata cu obtinerea celor doua cetati porturi si transformarea lor in raiale impreuna cu teritoriul din jur, Moldova isi pierde cea mai importanta sursa de venit. Comertul sau va fi orientat de acum inainte, in exclusivitate, inspre piata de desfacere otomana, la preturi mai mici decat cele practicate in mod obisnuit.

Stefan a sperat tot timpul ca-si va putea recastiga independenta recucerind cele doua cetati. A depus, chiar, omagiul de vasalitate regelui polon Cazimir, pentru a obtine ajutor militar. Mai tarziu in 1574, Ion Voda cel Viteaz (1572-1574) elibereaza pentru scurta vreme Cetatea Alba. Tradarea si lasitatea marilor boieri au zadarnicit planurile sale de independenta.

Cetatea Alba sub cizma ruseasca

Dupa razboiul ruso-turc din 1806-1812, in urma Pacii de la Bucuresti (semnata la Hanul lui Manuc) Basarabia care apartinea Moldovei impreuna cu Cetatea Alba (Akkerman) au intrat in componenta Imperiului Rus. Un alt eveniment major din istoria cetatii il constituie incheierea Conventiei de la Akkerman la 7 octombrie 1827 dintre rusi si turci. Ea hotara ca durata domniilor sa fie de sapte ani. Se hotara adoptarea unui regulament pentru indreptartea starii Principatelor. Practic, se pun bazele viitoarelor Regulamente Organice.

Evenimentele petrecute in Rusia lui 1917 si degringolada produsa, au permis Basarabiei sa voteze unirea cu Romania. In 1930 un recensamant efectuat in judetul Cetatea Alba arata urmatoarea compozitie etnica: la 341.176 locuitori, avem 20,9% bulgari, 20,5% ucraineni, 18,5% români, 17,3% ruşi, 16,3% germani, 3,3% evrei, 2,3% găgăuzi, 0,1% armeni. Dupa cel de-al doilea razboi mondial sudul Basarabiei a fost dezlipit de R.S.S. Moldoveneasca si atasata Ucrainei. Cetatea Alba botezata astazi, Belgorod Dnestrovski, a ramas, dupa dezmembrarea URSS, in componenta Ucrainei, servind ca loc de carantina si punct vamal.

Bibliografie

Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Romanilor din cel mai vechi timpuri si pana azi, Editura Albatros

D.I. Georgescu, Razboaiele lui Stefan cel Mare si ale lui Mihai Viteazul, Tipografia si Libraria G.N. Vladescu si Fiul

Enciclopedia Universala Britannica, vol III, Bucuresti 2010

Florian Petrescu, Oameni de seama din istoria Romaniei, Editura Versus, Bucuresti, 2007

de Voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2011.

Viata amoroasa a lui Mahomed al II-lea

Timp de trei decenii Mahomed va conduce, va creste si va transforma Imperiul Otoman intr-una din marile puteri ale lumii. Vreme de aproape patru secole otomanii, priviti ca barbari pana atunci vor discuta pe picior de egalitate cu toate marile forte. Numele sau este legat in principal de cucerirea Costantinopolului, capitala basileilor bizantini si in mod simbolic de sfarsitul ultimelor vestigii ale Imperiului Roman.

Cum era insa cel care a schimbat cursul istoriei, remodelind nu numai harta politica dar si a Imperiului?

Copilaria lui Mahomed

Mahomed este cel de-al treilea fiu al lui Murad al II-lea. Se nascuse la 30 martie 1432 la Edirne (Adrianopol). Mama sa, Huma Hatun, o roaba de origine sarba sau macedoneana, dispare rapid din viata lui, fara sa aiba vreo influenta. Viitorul sultan e crescut de o doica. Moartea prematura a fratilor sai il transforma in mostenitor al tronului. Sultanul care se preocupase prea putin de el si de educatia sa incepe sa-i dea atentie numindu-i dascali priceputi care se vor ocupa de formarea caracterului sau. Asa arata copilaria lui Mahomed, inconjurat de femei care-l slujeau, doi preceptori, numerosi invatatori si o doica. La 11 ani era trimis in provincie ca guvernator, iar la 12 devenea sultan.

Relatiile lui Mahomed

Lipsit de dragostea materna, de prezenta tatalui, pe care moartea fratilor sai Alaeddin si Ahmed il mahnise, dar care pentru el nu avea o mare afectiune, Mahomed nu a stiut niciodata sa iubeasca. Casatoria sa in iarna lui 1450-1451, la putina vreme de la moartea mamei sale (1450) a fost un esec total. Casatoria aranjata de Murad si Suleiman un foarte bogat si puternic emir anatolian a durat trei luni, dar lui Mahomed nu i-a placut niciodata frumoasa sa sotie, Sitt Hatun, fiica emirului. Nu au avut niciodata copii sau macar o relatie propriu zisa. Sitt Hatun si-a petrecut tot restul vietii la Adrianopol. Nici o femeie nu va juca un rol cat de neinsemnat in viata lui Mahomed. Mult mai interesat este acesta de baietii tineri carora le va inchina poeme inflacarate. “Trandafirii obrajilor tai mi-au prefacut glasul in privighetoare,/ Suvitele fruntii tale m-au ametit de dorinta./ Daca fructul iubirii este pentru indragostiti numai ingrijorare si tristete,/ Multumesc Domnului, numeroase au fost pentru noi fructele iubirii tale./ Zefirul este neputincios sa-ti desfaca suvitele de par./ Nu, nu este la indemana oricui sa invinga greutatile!/ Oare ce s-a petrecut intre noi ca nectarul buzelor iubite,/ Aceasta otrava a tristetii, sa fie pentru mine ca halvaua de dulce, iar pentru dusman, otrava ucigasilor?/ Cati barbati luminati si-au pierdut mintile pentru dragostea ta!/ Cati barbati intelepti au innebunit de dorinta pentru tine!/ La ce bun sa mi se spuna: Sagetile genelor lui ucid?/ Sunt oameni de treaba neinvatati, care clevetesc astfel.”

La putin timp dupa caderea Constantinopolului, dorind sa se foloseasca de priceperea demnitarilor bizantini, pentru a reda orasului maretia de odinioara, hotaraste sa-i rascumpere pe multi dintre ei, unora le reda chiar o parte din avere. Pe megaducele Lucas Notaras vrea sa-l numeasca guvernatorul orasului cucerit insa il executa dupa ce acesta refuza sa-si predea fiul cel mic pe care, se pare, ca si-l dorea pentru el.

Mahomed cuceritorul lui Radu cel Frumos?

Chalcocondylas in opera sa Historiarum Demonstrationes, descrie un episod in care sultanul incearca sa-l abuzeze pe Radu al III-lea cel Frumos, cunoscut si sub numele de Radu cel Frumos, fratele vitreg al lui Vlad Tepes. De aici apar si pretinsele povesti privind homosexualitatea domnului muntean.

Asa cum se stie atat Vlad Tepes cat si Radu cel Frumos au fost trimisi la curtea otomana de catre Vlad Dracul ca o garantie a credintei sale fata de Poarta. Ambii au petrecut multi ani invatind limba si obiceiurile turcilor si se pare ca Radu fusese chiar islamizat. Departe de tara, de cei apropiati, intr-un mediu strain si ostil, ambii au dezvoltat trasaturi ce se vor reflecta mai tarziu in comportamentul lor.

De pilda, Vlad stia de la Constantinopol ca cea mai groaznica pedeapsa pentru turci, cea care ii baga in sperieti, era trasul in teapa. De aici obiceiul sau de mai tarziu care ii va atrage din partea boierilor porecla de “Tepes”. Vlad stie cum au sfarsit tatal si fratele sau, astfel incat duritatea, dorinta de razbunare, hotararea duse la extrem devin trasaturi ale sale, care il ajuta sa supravietuiasca.

Radu cel Frumos, dupa cum o arata si numele este “cel mic”, cel plapand, cel usor efeminat, cel care se lasa dus de val. Si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei si adolescentei intre otomani si a devenit unul de-al lor, asemenea ienicerilor care luati de mici din familii crestine, se intorc mai tarziu si isi ucid neamurile. Porecla cu iz ironic, este de parere Neagu Djuvara, nu i-a putut fi data decat de boierii mari, cu referire directa la episodul relatat de Laonic Chalcocondylas.

Radu este domn al Țării Românești de patru ori (1462-1473, 1473-1474, 1474, 1474-1475) Domnia sa a fost întreruptă de patru ori de Basarab Laiotă, care cu sprijinul lui Stefan cel Mare reuseste pana la urma sa-i ia tronul. Pare insa destul de ciudata insistenta cu care turcii ii veneau lui Radu in ajutor, de fiecare data cand era batut si rasturnat de pe tron de moldoveni. Se pare, ca insasi interventiile repetate ale lui Stefan ar fi dus in final la interventia Portii in Moldova in 1475. A fost, poate in tinerete, Radu cel Frumos iubitul lui Mahomed Cuceritorul? Asa sa se explice oare incapatanarea sultanului de a-l avea pe tron in conditiile in care dupa moartea lui Radu in 1475, toti domnitorii Munteniei impusi de Stefan cel Mare au trecut rapid in tabara otomana? Interesant deasemenea si modul in care turcii au lasat balta asediul cetatii Scutari pe care o asediau de luni bune cu sorti de izbanda pentru a pleca impotriva lui Stefan in plina iarna. Ce putea sa-l supere pe cuceritorul Constantinopolului atat de tare incat sa ia o masura asa de pripita?

Bibliografie:

Clot Andre, Mahomed al II-lea, cuceritorul Bizantului, Artemis

Djuvara Neagu, O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri, Humanitas 2002

de Voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2011.

Batalia de la Baia

Despre orasul Baia

La jumatatea secolului al XV-lea, Baia era un oras infloritor cu o puternica activitate mestesugareasca. Aspectul si modul sau de organizare era similar cu acela al oraselor transilvane, lucru deloc neobisnuit daca tinem cont ca era locuit in buna masura de sasi dar si de secui si unguri. In centru se afla o piata in jurul careia se afla casele principalilor negustori, condurea e asigurata de soltuzi si pargari, iar asezarea e imprejmuita de o palisada. Ruinele bisericii catolice ctitorita de Alexandru cel Bun in onoarea sotiei sale, de origine poloneza atesta importanta asezarii. Baia, care in scrierile mai vechi apare si sub numele de Molda, Civitas Moldaviae, Targul Moldovei sau Stadt Molde (ger. orasul Molde) era destul de bine populata, pentru acele timpuri, avand aproximativ 6000 de locuitori. Importanta sa era data de faptul ca se afla pe un drum comercial ce lega Chilia de marile centre din Polonia, Transilvania si Ungaria. De atfel in momentul in care Marea Neagra va deveni “lac turcesc” si negotul cu Orientul si pierde intensitatea, targul isi va pierde si el importanta.

In decembrie 1467 regele Ungariei, Mathias Corvin va poposi aici cu toata armata sa, dandu-le voie “la bauturi si la prazi” (spune cronicarul Grigore Ureche) Mai aveau doar 30 de kilometri pana la cetatea de scaun a Moldovei, Suceava. Laindemnul lui Ian Giskra, faimos general al timpului, de origine boemiana, orasul este intarit cu santuri adanci, in dosul carora sunt dispuse carute legate intre ele cu lanturi. In spatele carutelor sunt dispuse tunurile, de care dispun din belsug. In noaptea de 14 spre 15 decembrie, Stefan le-a atacat tabara prin surpindere.

Cauzele invaziei

Cauza principala o constituie, fara indoiala faptul ca la  25 ianuarie 1465 Ştefan cel Mare a ocupat baza militară ungară de la Chilia, după un asediu de o zi. La conducerea cetăţii Ştefan l-a instalat pe pârcălabul Isaia, cumnatul său. Chilia mai fusese cedata in trecut de domnii Moldovei lui Iancu de Hunedoara si daca in 1462, Stefan in intelegere cu turcii nu a putut-o cuceri de la Vlad Tepes, iata ca acum a reusit, in parte si gratie ajutorului dat de unul dintre parcalabii cetatii, care i-a deschis portile. Este inutil sa insistam asupra importantei economice si strategice pe care o avea Chilia.

Amestecul lui Stefan in treburile interne ale regatului maghiar provocase de asemenea iritare.  Incitarea oraşele săseşti care s-au ridicat împotriva regelui maghiar, sprijinirea revoltei unei parti a nobilimii, precum si expeditiile sale militare, l-au determinat pe Mathias Corvin sa intreprinda o campanie militara, prin surprindere, in vederea instalarii unui nou domnitor, loial coroanei maghiare. Pretendentul la tron, Berindei, care pretindea ca e os domnesc avea sa fie ucis la Baia alaturi de voievodul Transilvaniei si de fratele aventurierului Jan Jiskra.

Efectivele celor doua armate

Armata regelui maghiar numara aproximativ 40.000 de ostasi (asa cum arata Letopisetul Moldovei dar si Jan Dlugosz) In realitate comparand efectivele ce puteau fi adunate de regii maghiari la acea vreme pentru o expeditie militara in afara granitelor, se estimeaza ca numarul lor se apropia de 20.000 Planul de campanie prevedea patrunderea in Moldova pe itinerarul, trecatoarea Oituz, Bacau, Baia, Suceava, si atacarea cetatii de scaun. In drumul lor invadatorii distrug si incendiaza totul in cale: Targul Trotus, Bacaul, Romanul si Neamtul sunt afectate. In ce priveste oastea Moldovei, exista putine referiri la efectivele sale, dar probabil ca nu erau mai mult de 10-12.000 de luptatori. Dintre acestia, cam jumatate sunt curtenii si boierii sai iar restul, gloata.

Cronicarul polonez Ian Dlugosz precizeaza ca “ostenii moldoveni i-au iesit in intâmpinare lui Mathias, dar Stefan nu cuteza sa se lase in lupta deschisa, ci-l hartui mereu din locuri ascunse si pline de curse timp de vreo 40 de zile, si-l impiedica de a jefui mai departe”. Dupa ce a inaintat destul de greoi, din cauza drumurilor, a conditiilor atmosferice, a greutatii cu care se gaseau provizii, dar si a tunurilor, ungurii ajung la Baia in 13 decembrie. De pilda, cei 80 de kilometri ce despart Romanul (incendiat pe 7 decembrie) de Baia ii parcursesera in 6 zile.

Batalia de la Baia din 14/15 decembrie 1467

Dupa o actiune de diversiune incendierea palisadelor din lemn si a unor case din Baia, oastea moldoveana a atacat concentric trupele maghiare, reusind sa le nimiceasca in cea mai mare parte.

Iata cum descrie Grigore Ureche- “… marti noaptea, dechembrie 15, au aprins targul asupra lor, cand erau fara nici o grija. Si fiind ei beti si nepregatiti de razboi, I-au lovit Stefan Voda cu oaste tocmita in revarsatul zorilor, de multa moarte si pieire au facut intr-insii, ca ei, nefiind tocmiti de razboi nemica, de arme nu s-au apucat, ci de fuga nici urma sa ia, care scapa, ca fiind noapte, nestiind incotro vor face, in toate partile rataceau, de-i vanau taranii in zavoaie, prin munti, unde vreo 12000 pieriti s-au aflat. Mai apoi si singur Craiul ranit de sageata foarte rau, de-abia au haladuit pe poteci, de au iesit la Ardeal”.

In cronica lui Dlugosz lupta e descrisa mai detaliat: „gândind că a venit momentul în care cu puţini să-i bată pe mulţi, lăsând caii şi bagajele în tabără, a sosit la Baia doar pedestru şi uşor şi, incendiind oraşul din câteva laturi, în noaptea de 15 decembrie a năvălit peste unguri, ţinând lupta amestecată până în revărsatul zorilor, iar mulţi unguri căzând…; craiul Mathias, rănit în trei locuri, dar nu mortal, ca să nu cadă în mâinile românilor, a fost scos din locul bătăliei. Partea cea mai mare a oştilor ungureşti revenind la munţi şi aflând drumurile înţesate cu arborii care fuseseră tăiaţi de moldoveni, a ars carele şi bogăţia şi îngropând 500 de bombarde, pentru ca moldovenii să nu se poată folosi de ele, a trecut în fugă în Ardeal… Se spune că în acea bătălie au pierit 10.000 de unguri: au fost prinse şi câteva steaguri ostăşeşti, pe care Ştefan vodă le-a trimis regelui polon Cazimir IV (1447 – 1492) prin solii săi, în semn de biruinţă”.

Urmarile bataliei

Potrivit cronicarului polonez Jan Długosz, Mathias Corvinul ar fi scăpat de moldoveni din cauza ezitării marelui vornic Crasnăş, comandantul unuia din cele trei corpuri de armată moldovene. Acesta ar fi fost mai apoi executat de Ştefan pentru trădare. Alti 24 de mari boieri au parte de acelasi tratament, in timp ce, alţi 40, de rang mai mic, sunt traşi în ţeapă. Acest fapt este consemnat si de cronica moldo-germana.

Cronicarul Regelui Mateias Corvin relata ca la Baia s-a dat “o lupta mai mult pentru viata decat pentru cinste”.

Dupa acest eveniment, Baia a fost recladita casa cu casa, strada cu strada, iar in memoria bataliei, Stefan a ridicat Biserica Alba.

de Voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2011.

Batalia de la Vaslui

Batalia de la Vaslui

La 10 ianuarie 1475, intr-o zi cetoasa de marti, Stefan cel Mare a zdrobit o armata uriasa pentru acele timpuri, devenind un simbol si scriind una dintre cele mai memorabile pagini din istoria romanilor. Aproape 200.000 de oameni s-au luptat o zi intreaga la nord de Vaslui intr-o vale mlastinoasa, la gurile de varsare ale Racovei in raul Barlad. Batalia de la Vaslui sau de la Podu’ Inalt ramane cea mai importanta victorie castigata impotriva Imperiului Otoman de crestinatate, in secolul al XV-lea. Iancu de Hunedoara in fruntea cruciatilor si Vlad Tepes se luptasera cu turcii, dar niciunul nu obtinuse o victorie atat de categorica.

Cauzele invaziei otomane

Cauzele interventiei otomane in Moldova sunt multiple. Factorul declansator este amestecul lui Stefan in treburile Munteniei si moartea lui Radu cel Frumos, voievodul fidel turcilor. Stefan nu pare fie la curent cu sentimentele pe care sultanul Mahomed al II-lea le nutreste fata de cel pe care l-a modelat la curtea sa, vreme de multi ani: Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Tepes. Intre cele doua tari surori avusesera loc ciocniri, marul discordiei fiind cetatea Chilia. Chilia ca si Cetatea Alba reprezinta legatura Moldovei cu comertul oriental precum si principala sursa de venit la visteria domneasca. Pierderea lor a insemnat de altfel si sfarsitul independentei Moldovei. De asemenea haraciul datorat fusese si el sistat. Toate acestea il determinasera pe Mahomed al II-lea sa ia o decizie impulsiva.  Astfel pe nepusa masa trupele aflate in campanie in Albania despresureaza cetatea Scutari si sunt trimise la Sofia. De aici, dupa regrupare pornesc in sa mars fortat spre Muntenia pentru a face jonctiunea cu trupele lui Laiota Basarab (17-20 mii de oameni). In acelasi timp li se cere si vasalilor tatari sa navaleasca din nord.

Combatantii

Armata sultanului, pusa sub conducerea lui Suleiman Pasa, beglerbegul Rumeliei, numara 100.000-120.000 turci. (numarul acestora variaza de la o sursa la alta) Daca acestora le adaugam oastea domnului muntean si ajutorul dat de tatari (cel putin 10.000) avem o forta invadatoare de circa 150.000 de oameni. Moldovenii lui Stefan sunt in numar de 40.000, cifra plauzibila judecind dupa faptul ca populatia tarii nu depasea 500.000 de oameni. Practic toti cei capabili sa poarte o arma sunt fie in oastea domnitorului fie de staja cetatilor. Matei Corvin, regele Ungariei, in ciuda bataii administrate de Stefan la Baia, ii vine in ajutor vecinului sau cu 5.000 de secui si 1.800 de ardeleni. Regele Poloniei si Lituaniei,Cazimir al II-lea trimite si el 2.000 de polonezi. Aceste ajutoare venite la timp sunt, in opinia mea, decisive, chiar daca numerosi istoriografi incearca sa minimalizeze efortul acestora. Trecind peste afirmatiile de genul ca moldovenii care compuneau asa numita gloata, luptau pentru neatarnare manati de dragoste pentru pamant si tara erau eficienti chiar si inarmati cu furci si topoare, mercenarii veniti din Ungaria si Polonia erau profesionisti, aveau armament modern (pusti sau asa numitele sanete), erau disciplinati si eficienti. Nu intamplator, Stefan ii pune in prima linie, acestia tinind piept ore intregi elitei armatei otomane. De altfel se estimeaza ca nu mai putin de 3.000 de secui ar fi ramas pe campul de lupta la lasarea intunericului.

Tactica si locul ales de Stefan

Tactica adoptata de Stefan este aceea de a hartui invadatorul, de a nu-i lasa provizii la indemana, pe scurt de a-l obosi si infometa. Locul ales pentru desfasurarea bataliei decisive este la nord de Vaslui in imediata vecinatate a unui pod peste raul Racova, intr-o zona mlastinoasa, marginita de doua coline si paduri. Pe inaltimi sunt plasate cele 20 de tunuri de care dispune si care isi vor dovedi pe deplin utilitatea in timpul luptei. Norocul a facut ca ziua de 10 ianuarie 1475 sa fie una cetoasa. Solul nu era deloc inghetat astfel incat drumul era extrem de anevoios, smarcurile din valea Barladului facind inaintarea calaretilor imposibila. Corpul central al armatei moldovene este dispus pe doua linii. In prima se gasesc unitatile trimise de unguri si polonezi. In linia a doua sunt cele mai bune elemente ale ostirii voievodului, oastea de curte. In aripa stanga a liniei a doua dispune cavaleria comandata de Hatmanul Sendrea. In spatele liniilor, tot pe partea lor stanga, ascunsi in padure, se afla grosul armatei, oastea cea mare. In partea dreapta peste mlastini, stau ascunsi un numar de trambitasi si buciumasi gata sa sune.

Lupta

In dimineata zilei de 10 ianuarie spahii din capul coloanei ajunsi in capul podului intra primii in lupta cu linia intai a lui Stefan, formata din secui si polonezi. Prima linie cedeaza incet dar sigur sub presiunea turcilor, avind pierderi grele. Este momentul in care corpul de buciumasi din partea dreapta incepe sa faca larma. Turcii se regrupeaza si pornesc la atac in directia aceea. Ceata favorizeaza confuzia ce se produce. Tunurile lui Stefan dar si numerosii luptatori cu greutatea lor rup podul izolind si rupind oastea otomana in doua. Din partea stanga Stefan coboara in fruntea rezervelor si loveste inamicul in spate. Spahii neavind loc de desfasurare, prinsi in noroiul mlastinelor, separati de restul armatei, atacati din fata si din spate sunt complet nimiciti. Cei ramasi dincolo de pod se retrag in debandada catre Siret si Dunare. Putini sunt insa cei care scapa. Stefan porneste in urmarirea lor iar pe cei care ii cad in mana ii trage in teapa, cu exceptia catorva pasale care sunt fie tinute pentru rascumparare, fie trimisi ca ostateci.

O posibila harta a bataliei, dupa Istoria Medie a Romaniei, edtura Didactica si pedagogica Bucuresti 1966, autori: Stefan Pascu, Ion Ionascu, Const. Cihodaru, G.Georgescu-Buzau.

© Copyright Hetel.ro 2011.

de Voicu Hetel

Go to Top