Posts tagged sonde

Focul etern al sondei de la Moreni

Putini isi mai amintesc ori au auzit macar de unul dintre cele mai mari incendii cu care s-a confruntat vreodata industria petroliera. Pana la dezastrul campurilor petrolifere din Kuwait din anii ’90, ori ale celor din Irakul post Saddam, nu exista nimic comparabil in istorie.

In urma cu mai bine de opt decenii pe campul petrolifer de la Moreni, izbucnea un incendiu care a durat aproape trei ani[1].

Moreni

Moreniul era un tinut binecunoscut pentru zacamintele sale de titei. Un document de la 1691 atesta faptul ca aici se facea extractie. Primele exploatari mai serioase si primele rafinarii apar dupa 1880, Moreniul fiind unul dintre primele locuri din lume de acest fel. Pana la inceputul primului razboi mondial, in zona activau 16 companii petrolifere, romanesti si straine. La inceputul anilor 30, inainte de dezastru, la Moreni se extragea cam jumatate din productia totala a Romaniei[2]

Focul etern

Focul izbucneste pe 29 mai 1929[3]. la Tuicani putul 160RA[4] apartinand Societatii Romano-Americana. De cateva zile, tocmai incepusera lucrarile de instalare a sondei. Masina de sfredelit ajunsese la adancimea de 1600 de metri, unde a atins locul in care se afla punga de gaz. Presiunea gazului a rasturnat instalatia de forare si cei 200 de metri de teava, iar de la scanteile produse a pornit incendiul. Flacarile ajungeau pana la 100 de metri, provocand o caldura uriasa, incat echipele de interventie nu se puteau apropia la mai putin de 300 de metri. In zilele urmatoare, coloana de foc a mai scazut in intensitate ajungand la 60-70 de metri putand fi vazuta de la zeci de kilometri. Incendiul s-a propagat si la alte sonde din apropiere aflate in proprietatea societatii “Astra Română”.

Au aparut si o serie de anomalii, odata cu cresterea temperaturii in zona. Copacii din imprejurimi au ramas verzi iar multe pasari nu au mai migrat in acel an. Un miracol a facut ca sa nu existe nici o victima de aceasta data, cu toate ca in urmatoarele luni, ca urmare a tentativelor de stingere a incendiului s-au inregistrat si victime[5]. Dupa doua luni in care s-a incercat stingerea prin diverse metode specifice, la coloana de eruptie se produce o noua explozie provocand moartea a cinci muncitori. Moreniul, trebuie spus fusese martorul si al altor tragedii, in anii anteriori, soldate cu victime, catastrofa din mai ’29 nefiind o premiera. De altfel, oamenii locului poreclisera campul petrolifer de la Moreni, Valea Plangerii, asemenea locului in care eroului basmului “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” i se ceruse sa nu se aventureze niciodata.

Incendiul a continuat sa tina prima pagina a ziarelor de pretutindeni multa vreme, apoi stirile s-au mutat in pagina a doua, apoi a treia si tot asa pana cand abia mai ajungea sa fie amintit. I s-a spus focul etern pentru ca nimeni si nimic nu parea sa-l opreasca. Printre metodele utilizate de pompieri a fost si tentativa de a sapa tunele in adancime pana la coloana. Un astfel de tunel avea sa fie distrus de presiunea gazelor la 29 noiembrie[6]. Pe 16 martie 1930 toate lucrarile sunt abandonate. Un alt tunel este si el distrus doua luni mai tarziu.

Pana la urma focul a fost stins, ori poate ca s-a stins de la sine, e greu de spus, pentru ca relatarile pe care le-am citit se bat cap in cap[7]. Americanii isi asuma ei meritul de a fi pus capat dezastrului. Doi ingineri, Myron Kinley si Schopp au reusit acolo unde toti cei care si-au incercat puterile pana la ei, au dat gres. Acestia au pompat tone de apa in apropierea focului si au dinamitat gura putului. Explozia care trebuia sa astupe coloana de gaz se produce in august 1931. Lucrarile au continuat insa. Coincidenta sau nu, o luna mai tarziu, in septembrie 1931 “focul cel mare” isi pierde din intensitate si este aproape stins. El va continua sa mai palpaie pana pe 4 noiembrie cand, este stins definitiv. In cei aproape trei ani cat au trecut de la momentul izbucnirii incendiului si pana la stingerea acestuia, se estimeaza ca s-au pierdut  in medie, cam sapte vagoane de titei zilnic. Recompensa primita pentru efortul lor, din partea guvernului roman, a fost in valoare de 50.000 de dolari, o mica avere pentru acele timpuri.

Putin a mai ramas astazi din Moreniul de alta data. Petrol inca se mai extrage, in cantitati mai mici e adevarat, insa nu a mai ramas nimeni care sa-si aminteasca dezastrul sau perioada de glorie a oraselului cand majoritatea locuitorilor erau strainii care lucrau la companiile prezente in zona, in timp ce oamenii locului nu duceau catusi de putin grija banilor.

de Voicu Hetel


[1] Durata exacta a incendiului este de 850 de zile, aproximativ 2 ani si 4 luni.

[2] Cifrele arata pentru zona Moreni o productie anuala de 520.000 de tone de petrol lainceputul crizei economice. Pentru anul 1930 cifrele vorbesc de o productie de 1.040 000 de tone.

[3] Am intalnit ca data a izbucnirii incendiului si ziua de 27 mai 1929 in Almanahul Flacara 1980 pg. 343

[4] RA sunt initialele Societatii Romano-Americane

[5] Dupa alte surse ar fi existat 7 muncitori morti in ziua producerii catastrofei.

[6] 14 oameni au murit in timpul acestei tentative din cea mai neagra zi din cei aproape trei ani cat a durat incendiul.

[7] Presa romaneasca a timpului arata clar ca incendiul s-ar fi stins de la sine ca urmare a prabusirii malului de pamant de la gura craterului produs explozie, in timp ce presa straina, in goana dupa senzational, il transforma intr-un veritabil erou pe Myron Kinley

Buştenari – Din vremea cand Romania era “regina aurului negru”

Cine işi mai aminteşte astăzi de un loc numit Buştenari. Puţină lume a auzit măcar de existenţa lui. Acum un secol, insă, aici era un veritabil El Dorado romanesc. Extracţia de petrol din satul Buştenari a fost prima din România şi una dintre primele din lume.

 

Prin anii ’30, la Buştenari  exista una dintre cele mai mari schele petroliere din ţară.  Putea rivaliza fără probleme cu sora ei mai mare de la Moreni aflată tot în judeţul Prahova. Zăcămintele de la Buştenari se detaşau însă faţă de marea majoritate a exploatărilor petrolifere prin câteva calităţi excepţionale. Ţiţeiul extras de aici era în perioada interbelică cel mai scump din lume, fiind de cea mai bună calitate. Pe cuprinsul schelei de la Buştenari se găseau cele mai multe forări: peste 10.000 de puţuri.

Sonda numărul 32 “Steaua Română” realizează în 1928 cea ai mare erupţie de ţiţei cunoscută în lume. Echivalentul a 600 de vagoane de petrol au ţâşnit în 24 de ore.

Dacă la vremea aceea petrolul era extras pretutindeni cu mijloace moderne, prin utilizarea motoarelor electrice sau cu benzină, la Buştenari se mai foloseau mijloace arhaice. Existau o mulţime de puţuri la care forarea se făcea manual, de către muncitori coborâţi, care săpau în adâncuri până dădeau de zăcământul căutat. La aceste forări lucrau şi cei mai tineri muncitori: copiii localnicilor folosiţi la tragerea hârdaielor şi la mânarea cailor de la hecne.

Hecna cu cal la Buştenari

Bineînţeles că marile bogaţii ale României nu au scăpat atenţiei marilor puteri europene şi nu numai. Largi capitaluri engleze, franceze, britanice, olandeze sau americane au intrat în ţară pentru a exploata zăcămintele de pe Valea Prahovei.

La Buştenari o primă companie, “Société des Petroles de Buştenari” funcţionează din 1902 până în 1907 când fuzionează cu o alta, “Telega Oil” pentru a forma, “Concordia” companie cu capital belgian.

În timpul celui de-al doilea război mondial petrolul românesc va alimenta în mare măsură panzerele germane în drumul lor spre inima Uniunii Sovietice. După război, sub masca ajutorului frăţesc ruşii ne vor obliga să formăm întreprinderi mixte româno-sovietice cu participaţii egale. Aşa a apărut Sovrompetrolul, la care România a adus resursele şi mâna de lucru, iar sovieticii utilajele găsite la faţă locului şi “confiscate” de la ocupantul german, asta în condiţiile în care zona fusese curăţată de armata română. Prin intermediul sovromurilor şi în contul datoriilor de război, România a fost jefuită sistematic de petrolul din zona Văii Prahovei, resursele fiindu-i depletate. Zeci de mii de vagoane de petrol părăseau România la preţuri derizorii pentru a reface economia sovietică. În anii 50, ţiţeiul românesc devenise o amintire.

Buştenari – imagine din arhiva personală

Astăzi, sondele de la Buştenari mai au doar o prezenţă simbolică.

 

de Voicu Hetel

Go to Top