Posts tagged razboiul de secesiune

George Pomuț si Alaska

Ati auzit, poate, de George Pomuț sau Pomutz (cum apare in unele lucrari) A fost cea mai importanta figura romaneasca din politica nord-americana a secolului al XIX-lea.

Cine a fost George Pomut?

S-a născut, în anul 1818, pe teritoriul Ungariei de azi, la Gyula, dintr-o familie de români ardeleni originari din Săcele şi colonizaţi acolo de Maria Tereza. În tinereţe, luptă de partea lui Lajos Kossuth în timpul revoluţiei de la 1848, însă, după înfrângerea acesteia, emigrează în Statele Unite. A luptat în Războiul de Secesiune de partea aboliţioniştilor, a avansat rapid datorită pregătirii militare pe care o avea şi până la urmă a devenit general de brigadă. Calităţile sale diplomatice şi cunoaşterea a numai puţin de 8 limbi, i-au facilitat numirea în postul de consul al Statelor Unite la Sankt Petersburg, pe atunci capitala tarilor ruşi.

În calitate de consul la St. Petersburg, Pomutz răspundea şi de activitatea consulară din provinciile de la Marea Baltică. Îndatoririle sale erau multe şi variate necesitind mult tact şi răbdare. De mare importanţă erau protejarea intereselor comerciale americane, asigurarea suportului diplomatic şi legal pentru navigatorii americani aflaţi în dificultate pe teritoriul rusesc şi trimiterea la Washington, trimestrial, de rapoarte cu privire la încărcăturile care intrau şi ieşeau din porturile ruseşti St Petersburg, Kronstadt, Riga şi Tallin. Pentru a-l ajuta să-şi întocmească rapoartele, Pomutz avea la dispoziţie agenţi consulari în ultimele trei porturi.

Prezenţa sa în Imperiul Ţarist începând cu a doua jumătate a anului 1866, într-o misiune oficială, îl face contemporan cu un eveniment ce se va dovedi, mai târziu, de o importanţă deosebită: cumpărarea statului Alaska de către americani la 30 martie 1867.

George Pomuţ şi rolul său în achiziţionarea statului Alaska

George PomutIstoriografia contemporană a acreditat oarecum ideea că vânzarea Alaskai s-a făcut printr-un aranjament pe o sumă ridicol de mică, anume 7,2 milioane de dolari. Poate părea adevărat la o prima vedere, numai că vorbim de dolarul din 1867 şi despre un teritoriu despre care, scriau ziarele americane, că nu merită primit, nici măcar în dar. Pe vremea aceea nu se ştia nimic despre bogăţiile uriaşe existente în acea zonă, iar ţarul Rusiei avea mari probleme financiare şi în plus se temea că va pierde oricum acel teritoriu, în cazul unui nou război cu britanicii. Pentru o suprafaţă de 1.518.800 km² s-au plătit 2 cenţi/acru (aproape 5 cenţi/hectar), un preţ foarte bun pentru un pământ îngheţat şi nelocuit. La vremea aceea nu se gândea nimeni cu seriozitate la exploatarea resurselor şi cu atât mai puţin la popularea unui asemenea teritoriu.

Pentru admiratorii lui Pomutz din România a apărut în ultima perioadă ideea eronată, susţinută şi de presă, cum că, acesta, graţie poziţiei ocupate la consulat ar fi jucat un rol vital în cumpărarea provinciei Alaska. În realitate, guvernul Statelor Unite demarase tratative în acest sens încă din 1861, întrerupte din cauza războiului civil. În martie 1867, Secretarul de Stat, William H. Seward, la îndemnul senatorului de Massachusetts, Charles Sumner şi a generalului Henry W. Halleck, a făcut achiziţia. În conformitate cu arhivele Departamentului de Stat al Statelor Unite, ultimele detalii ale tranzacţiei au fost puse la punct în Rusia de ambasadorul Clay şi asistenţii acestuia. În toate aceste documente nu apare nici o referire privitoare la implicarea generalului George Pomutz, în această afacere. În calitate de consul, Pomutz nu avea atribuţii în cadrul ambasadei, aflată în apropierea consulatului, cu excepţia momentelor în care putea fi chemat, ipotetic vorbind, să dea o mâna de ajutor în calitate de translator, abilităţile sale fiind bine cunoscute.

Aşadar, numele lui George Pomuţ nu apare pe nici un act oficial care să ateste faptul că el ar fi negociat, perfectat sau ca măcar s-ar fi aflat în aceeaşi încăpere cu semnatarii documentului prin care Alaska a trecut în componenţa Statelor Unite ale Americii. George Pomuţ a fost descoperit de români după 1890, deşi acesta murise pe 12 octombrie 1882 la Petersburg. Motivul este unul cât se poate de simplu şi am să te las pe tine cititorule să-l descoperi. Pomuţ, deşi era de origine romană, trăise toată viaţa printre maghiari, studiase în Imperiul Austro-Ungar, la Viena, şi luptase de partea revoluţionărilor maghiari la 1848. Fuge apoi în Statele Unite unde, împreună cu alţi camarazi de arme, fondează un orăşel numit “New Buda”, în amintirea capitalei Ungariei.

 

Bibliografie

Corneliu Albu “contributii romanesti la Razboiul de Secesiune (1861-1865) din Statele Unite” in Almanah Luceafarul 1983, pg. 149-151

George Fillman, “George Pomutz a romanian soldier of distinction in the American Civil War 1861-1865”, Editura Galaxia, 1996

de Voicu Hetel

 

Despre originile Ku Klux Klan-ului

Despre originile Ku Klux Klan-ului

Razboiul de secesiune  (1861-1865) terminat odata cu capitularea Sudului la Appomatox a lasat urme adanci si o natiune americana puternic divizata. Drama statelor din Sud a continuat atunci cand Congresul a refuzat reintroducerea lor in Uniune si a prelungit ocupatia militara. Reconstructia lor s-a facut mai anevoios, iar masurile luate la nivel central prin care fostii sclavi (eliberati de Lincoln in 1863) primeau drepturi civile(1866) si drept de vot (1868), au amplificat si intretinut tensiunea existenta in aceste state. Veteranii armatei Confederatiei vor infiinta cea mai notorie dintre societatile secrete americane, Ku Klux Klan.

Ce inseamna Ku Klux Klan?

Dupa unii autori denumirea provine de la cuvantul grecesc kyklos care inseamna cerc si de la termenul scotian clan (denumire folosita in Scotia medievala pentru a desemna o ceata de indivizi avind la origine un stramos comun) In sud la acea vreme, in plina epoca romantica, romanele lui Walter Scott (Rob Roy descrie viata clanurilor scotiene) erau la mare moda iar interesul pentru Grecia antica fusese desteptat de revolutia elena.

Dupa alti autori termenul provine de la o onomatopee. Ku-Klux-Klan imita zgomotul facut de tragator atunci cand armeaza un model vechi de pusca.

Unde a aparut Ku Klux Klan-ul?

Cea mai raspandita poveste este aceea ca un grup de sase veterani ai razboiului de secesiune, care luptasera de partea Confederatiei au infiintat organizatia in 1865 in Pulaski, Tennesee. Se pare ca la inceput totul a plecat de la o gluma. Ca sa-si sperie vecinii superstitiosi acestia se deghizau in fantome. Cum in mentalul colectiv se inradacinase ideea ca fantomele sunt albe, acestia se inveleau cu cearceafuri si isi trageau pe cap perne pe care le gaureau in dreptul ochilor. Ca sa para si mai inspaimantatori imbracau si caii astfel. Tot mai multi li s-au alaturat si fiindca faceau treaba buna speriind lumea au inceput in curand sa-i terorizeze pe fostii sclavi, pe adversarii politici si in general pe toti cei care nu erau de-ai Sudului. Iata cum dintr-un club social miscarea a luat amploare devenind una de rezistenta in fata valorilor impuse de Nord.

Dupa alte surse, Klan-ul apare in Nashville (Tennessee). In Louisiana apare o alta ramura “Cavalerii cu cagula si haine lungi, albe”. In curand numarul membrilor avea sa depaseasca o jumatate de milion. Declarata ilegala in Tennessee in 1868, organizatia este desfiintata printr-o lege a guvernului federal in 1871.

Cum era organizat Klan-ul?

Fostul general de cavalerie sudist, Nathan Bedford Forrest a fost primul lider al organizatiei sau Marele Vrajitor. (Cine a vazut oscarizatul Forrest Gump isi aminteste ca personajul lui Tom Hanks primise numele in onoarea generalui) Fiecare stat al Sudului, numit taram era condus de un dragon, opt hidre. Fiecare oras denumit vizuina era pazit de un ciclop ajutat de doi vulturi de noapte. Mai apar marele titan, marele gigant, spiridusii si furiile. Sub aceste denumiri desprinse din povesti si imbracati in robe albe cu o gluga mare ascutita la varf si masti de carpa pe fata, membrii Klan-ului isi puteau duce la bun sfarsit actiunile.

La sfarsitul anilor 1870 activitatea lor incetase, in parte datorita represaliilor ordonate de presedintele Ulysses Grant, in parte datorita intereselor politice si economice. Se pare ca desfiintarea sa ar fi fost parafata chiar de liderul sau, generalul Forrest.

Bibliografie

Delorme, Jean – Marile date ale secolului XIX, Pro Editura si Tipografie 2009

Dobrescu, Dr. Emilian M. – Societati secrete si discrete, Nemira 2001

Enciclopedia Universala Britannica – editura Litera 2010

Greer, John Michael – Enciclopedia societatilor secrete si a istoriei ascunse, Editura All 2009

Go to Top