Posts tagged Radu cel Frumos

Viata amoroasa a lui Mahomed al II-lea

Timp de trei decenii Mahomed va conduce, va creste si va transforma Imperiul Otoman intr-una din marile puteri ale lumii. Vreme de aproape patru secole otomanii, priviti ca barbari pana atunci vor discuta pe picior de egalitate cu toate marile forte. Numele sau este legat in principal de cucerirea Costantinopolului, capitala basileilor bizantini si in mod simbolic de sfarsitul ultimelor vestigii ale Imperiului Roman.

Cum era insa cel care a schimbat cursul istoriei, remodelind nu numai harta politica dar si a Imperiului?

Copilaria lui Mahomed

Mahomed este cel de-al treilea fiu al lui Murad al II-lea. Se nascuse la 30 martie 1432 la Edirne (Adrianopol). Mama sa, Huma Hatun, o roaba de origine sarba sau macedoneana, dispare rapid din viata lui, fara sa aiba vreo influenta. Viitorul sultan e crescut de o doica. Moartea prematura a fratilor sai il transforma in mostenitor al tronului. Sultanul care se preocupase prea putin de el si de educatia sa incepe sa-i dea atentie numindu-i dascali priceputi care se vor ocupa de formarea caracterului sau. Asa arata copilaria lui Mahomed, inconjurat de femei care-l slujeau, doi preceptori, numerosi invatatori si o doica. La 11 ani era trimis in provincie ca guvernator, iar la 12 devenea sultan.

Relatiile lui Mahomed

Lipsit de dragostea materna, de prezenta tatalui, pe care moartea fratilor sai Alaeddin si Ahmed il mahnise, dar care pentru el nu avea o mare afectiune, Mahomed nu a stiut niciodata sa iubeasca. Casatoria sa in iarna lui 1450-1451, la putina vreme de la moartea mamei sale (1450) a fost un esec total. Casatoria aranjata de Murad si Suleiman un foarte bogat si puternic emir anatolian a durat trei luni, dar lui Mahomed nu i-a placut niciodata frumoasa sa sotie, Sitt Hatun, fiica emirului. Nu au avut niciodata copii sau macar o relatie propriu zisa. Sitt Hatun si-a petrecut tot restul vietii la Adrianopol. Nici o femeie nu va juca un rol cat de neinsemnat in viata lui Mahomed. Mult mai interesat este acesta de baietii tineri carora le va inchina poeme inflacarate. “Trandafirii obrajilor tai mi-au prefacut glasul in privighetoare,/ Suvitele fruntii tale m-au ametit de dorinta./ Daca fructul iubirii este pentru indragostiti numai ingrijorare si tristete,/ Multumesc Domnului, numeroase au fost pentru noi fructele iubirii tale./ Zefirul este neputincios sa-ti desfaca suvitele de par./ Nu, nu este la indemana oricui sa invinga greutatile!/ Oare ce s-a petrecut intre noi ca nectarul buzelor iubite,/ Aceasta otrava a tristetii, sa fie pentru mine ca halvaua de dulce, iar pentru dusman, otrava ucigasilor?/ Cati barbati luminati si-au pierdut mintile pentru dragostea ta!/ Cati barbati intelepti au innebunit de dorinta pentru tine!/ La ce bun sa mi se spuna: Sagetile genelor lui ucid?/ Sunt oameni de treaba neinvatati, care clevetesc astfel.”

La putin timp dupa caderea Constantinopolului, dorind sa se foloseasca de priceperea demnitarilor bizantini, pentru a reda orasului maretia de odinioara, hotaraste sa-i rascumpere pe multi dintre ei, unora le reda chiar o parte din avere. Pe megaducele Lucas Notaras vrea sa-l numeasca guvernatorul orasului cucerit insa il executa dupa ce acesta refuza sa-si predea fiul cel mic pe care, se pare, ca si-l dorea pentru el.

Mahomed cuceritorul lui Radu cel Frumos?

Chalcocondylas in opera sa Historiarum Demonstrationes, descrie un episod in care sultanul incearca sa-l abuzeze pe Radu al III-lea cel Frumos, cunoscut si sub numele de Radu cel Frumos, fratele vitreg al lui Vlad Tepes. De aici apar si pretinsele povesti privind homosexualitatea domnului muntean.

Asa cum se stie atat Vlad Tepes cat si Radu cel Frumos au fost trimisi la curtea otomana de catre Vlad Dracul ca o garantie a credintei sale fata de Poarta. Ambii au petrecut multi ani invatind limba si obiceiurile turcilor si se pare ca Radu fusese chiar islamizat. Departe de tara, de cei apropiati, intr-un mediu strain si ostil, ambii au dezvoltat trasaturi ce se vor reflecta mai tarziu in comportamentul lor.

De pilda, Vlad stia de la Constantinopol ca cea mai groaznica pedeapsa pentru turci, cea care ii baga in sperieti, era trasul in teapa. De aici obiceiul sau de mai tarziu care ii va atrage din partea boierilor porecla de “Tepes”. Vlad stie cum au sfarsit tatal si fratele sau, astfel incat duritatea, dorinta de razbunare, hotararea duse la extrem devin trasaturi ale sale, care il ajuta sa supravietuiasca.

Radu cel Frumos, dupa cum o arata si numele este “cel mic”, cel plapand, cel usor efeminat, cel care se lasa dus de val. Si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei si adolescentei intre otomani si a devenit unul de-al lor, asemenea ienicerilor care luati de mici din familii crestine, se intorc mai tarziu si isi ucid neamurile. Porecla cu iz ironic, este de parere Neagu Djuvara, nu i-a putut fi data decat de boierii mari, cu referire directa la episodul relatat de Laonic Chalcocondylas.

Radu este domn al Țării Românești de patru ori (1462-1473, 1473-1474, 1474, 1474-1475) Domnia sa a fost întreruptă de patru ori de Basarab Laiotă, care cu sprijinul lui Stefan cel Mare reuseste pana la urma sa-i ia tronul. Pare insa destul de ciudata insistenta cu care turcii ii veneau lui Radu in ajutor, de fiecare data cand era batut si rasturnat de pe tron de moldoveni. Se pare, ca insasi interventiile repetate ale lui Stefan ar fi dus in final la interventia Portii in Moldova in 1475. A fost, poate in tinerete, Radu cel Frumos iubitul lui Mahomed Cuceritorul? Asa sa se explice oare incapatanarea sultanului de a-l avea pe tron in conditiile in care dupa moartea lui Radu in 1475, toti domnitorii Munteniei impusi de Stefan cel Mare au trecut rapid in tabara otomana? Interesant deasemenea si modul in care turcii au lasat balta asediul cetatii Scutari pe care o asediau de luni bune cu sorti de izbanda pentru a pleca impotriva lui Stefan in plina iarna. Ce putea sa-l supere pe cuceritorul Constantinopolului atat de tare incat sa ia o masura asa de pripita?

Bibliografie:

Clot Andre, Mahomed al II-lea, cuceritorul Bizantului, Artemis

Djuvara Neagu, O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri, Humanitas 2002

de Voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2011.

Batalia de la Vaslui

Batalia de la Vaslui

La 10 ianuarie 1475, intr-o zi cetoasa de marti, Stefan cel Mare a zdrobit o armata uriasa pentru acele timpuri, devenind un simbol si scriind una dintre cele mai memorabile pagini din istoria romanilor. Aproape 200.000 de oameni s-au luptat o zi intreaga la nord de Vaslui intr-o vale mlastinoasa, la gurile de varsare ale Racovei in raul Barlad. Batalia de la Vaslui sau de la Podu’ Inalt ramane cea mai importanta victorie castigata impotriva Imperiului Otoman de crestinatate, in secolul al XV-lea. Iancu de Hunedoara in fruntea cruciatilor si Vlad Tepes se luptasera cu turcii, dar niciunul nu obtinuse o victorie atat de categorica.

Cauzele invaziei otomane

Cauzele interventiei otomane in Moldova sunt multiple. Factorul declansator este amestecul lui Stefan in treburile Munteniei si moartea lui Radu cel Frumos, voievodul fidel turcilor. Stefan nu pare fie la curent cu sentimentele pe care sultanul Mahomed al II-lea le nutreste fata de cel pe care l-a modelat la curtea sa, vreme de multi ani: Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Tepes. Intre cele doua tari surori avusesera loc ciocniri, marul discordiei fiind cetatea Chilia. Chilia ca si Cetatea Alba reprezinta legatura Moldovei cu comertul oriental precum si principala sursa de venit la visteria domneasca. Pierderea lor a insemnat de altfel si sfarsitul independentei Moldovei. De asemenea haraciul datorat fusese si el sistat. Toate acestea il determinasera pe Mahomed al II-lea sa ia o decizie impulsiva.  Astfel pe nepusa masa trupele aflate in campanie in Albania despresureaza cetatea Scutari si sunt trimise la Sofia. De aici, dupa regrupare pornesc in sa mars fortat spre Muntenia pentru a face jonctiunea cu trupele lui Laiota Basarab (17-20 mii de oameni). In acelasi timp li se cere si vasalilor tatari sa navaleasca din nord.

Combatantii

Armata sultanului, pusa sub conducerea lui Suleiman Pasa, beglerbegul Rumeliei, numara 100.000-120.000 turci. (numarul acestora variaza de la o sursa la alta) Daca acestora le adaugam oastea domnului muntean si ajutorul dat de tatari (cel putin 10.000) avem o forta invadatoare de circa 150.000 de oameni. Moldovenii lui Stefan sunt in numar de 40.000, cifra plauzibila judecind dupa faptul ca populatia tarii nu depasea 500.000 de oameni. Practic toti cei capabili sa poarte o arma sunt fie in oastea domnitorului fie de staja cetatilor. Matei Corvin, regele Ungariei, in ciuda bataii administrate de Stefan la Baia, ii vine in ajutor vecinului sau cu 5.000 de secui si 1.800 de ardeleni. Regele Poloniei si Lituaniei,Cazimir al II-lea trimite si el 2.000 de polonezi. Aceste ajutoare venite la timp sunt, in opinia mea, decisive, chiar daca numerosi istoriografi incearca sa minimalizeze efortul acestora. Trecind peste afirmatiile de genul ca moldovenii care compuneau asa numita gloata, luptau pentru neatarnare manati de dragoste pentru pamant si tara erau eficienti chiar si inarmati cu furci si topoare, mercenarii veniti din Ungaria si Polonia erau profesionisti, aveau armament modern (pusti sau asa numitele sanete), erau disciplinati si eficienti. Nu intamplator, Stefan ii pune in prima linie, acestia tinind piept ore intregi elitei armatei otomane. De altfel se estimeaza ca nu mai putin de 3.000 de secui ar fi ramas pe campul de lupta la lasarea intunericului.

Tactica si locul ales de Stefan

Tactica adoptata de Stefan este aceea de a hartui invadatorul, de a nu-i lasa provizii la indemana, pe scurt de a-l obosi si infometa. Locul ales pentru desfasurarea bataliei decisive este la nord de Vaslui in imediata vecinatate a unui pod peste raul Racova, intr-o zona mlastinoasa, marginita de doua coline si paduri. Pe inaltimi sunt plasate cele 20 de tunuri de care dispune si care isi vor dovedi pe deplin utilitatea in timpul luptei. Norocul a facut ca ziua de 10 ianuarie 1475 sa fie una cetoasa. Solul nu era deloc inghetat astfel incat drumul era extrem de anevoios, smarcurile din valea Barladului facind inaintarea calaretilor imposibila. Corpul central al armatei moldovene este dispus pe doua linii. In prima se gasesc unitatile trimise de unguri si polonezi. In linia a doua sunt cele mai bune elemente ale ostirii voievodului, oastea de curte. In aripa stanga a liniei a doua dispune cavaleria comandata de Hatmanul Sendrea. In spatele liniilor, tot pe partea lor stanga, ascunsi in padure, se afla grosul armatei, oastea cea mare. In partea dreapta peste mlastini, stau ascunsi un numar de trambitasi si buciumasi gata sa sune.

Lupta

In dimineata zilei de 10 ianuarie spahii din capul coloanei ajunsi in capul podului intra primii in lupta cu linia intai a lui Stefan, formata din secui si polonezi. Prima linie cedeaza incet dar sigur sub presiunea turcilor, avind pierderi grele. Este momentul in care corpul de buciumasi din partea dreapta incepe sa faca larma. Turcii se regrupeaza si pornesc la atac in directia aceea. Ceata favorizeaza confuzia ce se produce. Tunurile lui Stefan dar si numerosii luptatori cu greutatea lor rup podul izolind si rupind oastea otomana in doua. Din partea stanga Stefan coboara in fruntea rezervelor si loveste inamicul in spate. Spahii neavind loc de desfasurare, prinsi in noroiul mlastinelor, separati de restul armatei, atacati din fata si din spate sunt complet nimiciti. Cei ramasi dincolo de pod se retrag in debandada catre Siret si Dunare. Putini sunt insa cei care scapa. Stefan porneste in urmarirea lor iar pe cei care ii cad in mana ii trage in teapa, cu exceptia catorva pasale care sunt fie tinute pentru rascumparare, fie trimisi ca ostateci.

O posibila harta a bataliei, dupa Istoria Medie a Romaniei, edtura Didactica si pedagogica Bucuresti 1966, autori: Stefan Pascu, Ion Ionascu, Const. Cihodaru, G.Georgescu-Buzau.

© Copyright Hetel.ro 2011.

de Voicu Hetel

Go to Top