Posts tagged PCR

Caracteristici ale PCR dupa 23 august 1944

La 23 august 1944, pana nu demult, sarbatoream Ziua Nationala a Romaniei. Atunci am schimbat taberele, am dat zvastica lui Hitler, pe secera si ciocanul lui Stalin. Regele Mihai, sprijinit de un Bloc National Democratic compus din majoritatea fortelor democratice in care  Partidul Comunist fusese si el introdus ca sa fim pe placul rusilor, l-a demis si arestat pe maresalul Ion Antonescu.

Cu toate ca nu au jucat un rol major in acele zile, comunistii au stiut sa traga foloasele de pe urma acestui gest. Propaganda comunista si-a insusit toate meritele pentru “eliberarea de sub jugul fascist” minimalizand sau uitand cu totul sa mai mentioneze rolul celorlalte forte politice implicate. Ani de-a randul 23 august a fost sarbatorit cu mare fast, cu mitinguri grandioase la care participau cu mic cu mare toti romanii. Presa si televiziunea se intreceau in acea perioada sa redea maretele infaptuiri ale PCR si ale conducatorului iubit, faptele lor devenind tot mai incarcate de semnificatii, de la un an la altul. Ziua devenita sarbatoare nationala, trebuia sa simbolizeze triumful partidului unic in lupta cu dusmanul de clasa, victoria impotriva dusmanilor externi si inceputul unui nou drum “de glorii”

Ceea ce uitau comunistii sa povesteasca sau sa redea in serialele TV precum Pistruiatul sau “Un august in flacari” era tocmai numarul extrem de scazut de activisti in randurile partidului. Mai toate sursele istorice credibile arata ca numarul acestora nu depasea in 1944, 1000 de membri, (2000 de membri in 1924 – momentul sau de varf dinaintea trecerii in ilegalitate) [1] lucru absolut jenant pentru o tara cu o populatie ca a Romaniei. Comunistii nu erau decat o minoritate a unei minoritati daca tinem cont si de slaba aderenta a ideilor de stanga in randul electoratului. Daca PCR nu avea aderenta la mase, el beneficia de o disciplina de fier dublata de o loialitate dusa pana la identificare cu principiile staliniste si cu politica URSS. Toate acestea precum si scoaterea sa inafara legii au facut din PCR un partid comunist al minoritatilor unde prezenta etnicilor romani in cadrul structurilor de conducere era doar o “rara avis”. Lipsa de forta numerica, in ciuda ajutoarelor venite de la Moscova, a facut ca PCR sa fie incapabil sa organizeze vreo actiune notabila impotriva armatei germane pe toata durata perioadei iunie ’41-august ’44. Acesta a fost poate si motivul care a dus la sfarsitul tragic al lui Stefan Foris (secretar general al partidului intre 1940-1944, asasinat in 1946) Propaganda comunista a facut mare tam-tam pe marginea tentativei de sabotaj a liderului organizatiei de Bucuresti, Petre Gheorghe, care ar fi fost dejucata de Gestapo, acesta fiind executat. S-a dovedit mai tarziu, in timpul reabiltarii lui Patrascanu ca singurul lucru care statea in picioare din toata povestea nu era decat moartea comunistului de origine bulgara, Petre Gheorghe. Sora si sotia sa, Ivanca Rudenco si Ronea Peisahovici Gheorghiu, membre ale organizatiei de Bucuresti au aruncat toata vina pe Stefan (Istvan) Foris contribuind si ele la debarcarea acestuia.

Pe langa toate aceste tare, comunistilor romani le lipsea componenta intelectuala. Exista oameni cu simpatii de stanga (precum Petru Groza sau Mihail Ralea) insa cu exceptia lui Lucretiu Patrascanu, PCR nu se putea mandri cu nici un ganditor, strateg sau intelectual de marca la momentul 23 august. Singura mostenire teoretica pe care ar fi putut-o invoca comunistii romani era teoria neoiobagiei a lui Constantin Dobrogeanu-Gherea (se numea in realitate Solomon Katz iar fiul sau, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, fondator al PCR, va fi ucis din ordinul lui Stalin, in timpul Marii Epurari).

La sfarsitul perioadei interbelice PCR iese frationat de luptele pentru putere din interiorul partidului. Din septembrie 1944 se contureaza cateva grupari distincte care se vor lupta in urmatorii ani pentru dobandirea controlului absolut. In tara functiona grupul din inchisori condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej care iesise invingator din confruntarea cu grupul Stefan Foris – Remus Koffler si prin disolutia grupului Petre Gheorghe [2].

Un alt grup care se bucura de trecere la Stalin era cel al comunistilor veniti de la Moscova. Acestia erau Vasile Luca (alias Luca Laszlo), Ana Pauker (nascuta Ana Rabinsohn – este cea mai importanta figura a stalinismului romanesc), Petre Borila (alias Iordan Dragan Rusev), Leonte Rautu (alias Lev Olgenstein – a fost dupa cum arata Tismaneanu dictatorul culturii romanesti pana la moartea lui Dej), Valter Roman (alias Ernst Neulander evreu-maghiar, tatal fostului premier Petre Roman), Dumitru Coliu (alias Dimitar Colev), Gheorghe Stoica. Exista si alte grupuri in partid, insa cu o importanta mai scazuta, aparute datorita unor cauze conjuncturale. Exista un grup de militanti provenit din maquis-ul francez reprezentat de Gheorghe Gaston Marin (alias Gheorghe Grossman) si Mihail Florescu. Avem un grup al militantilor comunisti evrei din lagarele din Transnistria reprezentati de Stefan Voicu (alias Aurel Rotenberg), Ghizela Voss (bunica liberalului Bogdan Olteanu, fost presedinte al Camerei Deputatilor) si Simion Bughici si un grup al comunistilor de origine maghiara in frunte cu Alexandru Moghioros, Vasile Vaida si Ion Vincze. Secretar General al PCR a devenit Gheorghiu-Dej in 1945 si pana in 1948 a condus secondat de Ana Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu.

Dupa momentul 23 august 1944 Partidul Comunist a avut o ascensiune fulminanta datorata, in primul rand, prezentei Armatei Rosii. Din pamant au rasarit peste noapte sute si mii de membri si simpatizanti. Pe de alta parte PCR avea un avantaj important: nu-si putea reprosa colaborarea la razboiul anti-sovietic, pe cand toate celelalte forte politice aprobasera recucerirea Basarabiei. Beneficiind de un complex de timorare al clasei politice romanesti, comunistii vor putea tine sub un tir de acuzatii permanente primele trei guverne post antonesciene.

de Voicu Hetel


[1] Tom Gallagher in Furtul unei Natiuni arata ca in timpul lui Foris, numarul membrilor scazuse de la cateva mii la 800, in timp ce Neagu Djuvara in “O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri” da cifra de 900 la venirea rusilor

[2] Vladimir Tismaneanu; Fantoma lui Dej; Humanitas; 2008, p.67

Inceputurile comunismului romanesc

Partidele de stanga, sustinatoare ale miscarii muncitoresti au avut intotdeauna o influenta neglijabila asupra vietii politice din Romania. Motivele pentru care ideile de stanga nu au avut ecou sunt complexe.

Pe de o parte bazinul electoral este extrem de redus, Romania fiind departe de ceea ce se cheama o tara industrializata. La inceputul secolului XX, cea mai mare parte a populatiei se ocupa cu agricultura, este traditionalista, conservatoare si religioasa. Ideile socialiste prinsesera totusi radacini. Inca de la sfarsitul secolului al XIX, se conturase chiar si o intelighentie, asa numita grupare a “generosilor”, care avea sa fie insa, curand absorbita de liberali. Acest socialism umanitar avea sa dispara odata cu victoria bolsevica din Rusia. Socialismul romanesc avea sa ia, in curand, o turnura antinationala ca urmare a influentei crescande asupra sa a ideilor leniniste. “Pentru Lenin si tovarasii sai, Romania era un stat imperialist, multinational apartinand cordonului sanitar antisovietic”[1].

Cristian Rakovski militant socialist şi apoi comunist de origine bulgara

Dintre socialistii romani implicati in actiuni revolutionare in aceasta perioada, Cristian Rakovski, pe numele adevărat Krăstio Gheorghev Stancev (1873-1941), se va identifica cel mai mult cu destinele revolutiei sovietice reusind sa creeze un curent de ostilitate fata de monarhia romana, in randul muncitorilor de la Iasi. Actiunea in forta a socialistilor, ce viza sistemul politic roman a fost demonstratia din 13 decembrie 1918 a muncitorilor tipografi.

Comunismul sovietic va organiza o formula mai larga de control a partidelor socialiste europene prin intermediul Internationalei a III-a. Subordonand toata miscarea socialista europeana, bolsevicii urmareau exportarea revolutiilor in spatiul european, mai cu seama in partea orientala. Pentru socialistii romani, aderarea la Internationala a III-a comunista va deveni o problema de principiu politic si ideologic, nu numai organizatoric. Conducatorii Internationalei,Lenin, Zinoviev, Buharin s.a. considerau ca partidele socialiste trebuie sa adere fara conditii la aceasta organizatie supranationala. In consecinta, social democratilor romani li se cerea supunere fara conditii in fata directivelor de la Moscova. Ca urmare a acestui fapt, Partidul Social Democrat a iesit fractionat din primul razboi mondial.

Mai mult,bolsevicii nu vedeau deloc cu ochi buni alipirea provinciilor istorice, desprinse din Rusia Tarista si din Imperiul Austro-Ungar, la Romania. Participarea unor lideri socialisti  precum Ioan Flueraş, Iosif Jumanca, Constantin Popovici, Leon Ghelerter la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia si aderarealor fara rezerve la infaptuirea Romaniei Mari avea sa starneasca mania noilor stapani de la  Kremlin, astfel incat, cu ocazia aderarii socialistilor la Komintern, s-a cerut excluderea lor de catre acelasi Rakovski, sprijinit de Zinoviev. Romania era catalogata drept stat imperialist, iar unirea cu Transilvania, o actiune contrarevolutionara, ostila clasei muncitoare.

In interiorul stangii romanesti se vor constitui trei orientari politice. Prima dorea afilierea fara conditii la Internationala a III-a si transformarea organizatiei in partid comunist. A doua grupare ar fi dorit afilierea in conditiile in care socialismul romanesc si-ar fi pastrat autonomia interna. Cea de-a treia orientare, zisa de dreapta, se opunea categoric Internationalei, considerand ca socialismul trebuie sa evolueze in functie de realitatile sociale, politice, culturale sieconomice din Romania. Toate cele trei curente s-au confruntat la Congresul general al Partidului Socialist de la Bucuresti din 8-12 mai 1921. Consecinta a fost o ruptura definitiva in interiorul socialismului romanesc. Apare o grupare radicala de comunisti ce dorea adoptarea intotalitate a ideilor Internationalei, mai ales “principiul determinarii pana la despartirea de statul national”. Istoriografia comunista avea sa considere evenimentul drept Congresul I al PCR.

Delegatii la congres care au votat afilierea fara rezerve au fost arestati si implicati in “procesul din Dealul Spirii”. Acest proces a fost considerat un moment de afirmare publica a pricipiilor comuniste in societatea romaneasca, stanga gasind in acea perioada suficient sprijin in randurile intelectualilor din Romania. Ulterior, prin Decretul regal din 4 iunie 1922, grupul format din 271 de comunisti a fost gratiat.

In octombrie 1922, la Ploiesti, cu ocazia celui de-al doilea congres, comunistii vor pune bazele institutionale ale Partidului

Gheorghe Cristescu, primul secretar general al PCR

Comunist Roman. S-a incercat si rezolvarea unor probleme ramase in urma primului congres precum statutul partidului si desemnarea unor structuri de conducere. Primul conducator al comunistilor romani a fost desemnat Gheorghe Cristescu. Acesta, dovedind o mai mare apropiere de traditia independentei socialismului romanesc, va intra repede in conflict cu conducerea de la Moscova. In 1924, el avea sa fie schimbat cu Elek Koblos, mult mai flexibil in fata instructiunilor Cominternului. Gheorghe Cristescu a fost de altfel si singurul conducator al Partidului Comunist Roman cu origini pur romanesti pana la venirea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, doua decenii mai tarziu. In acest rastimp, destinele comunistilor romani au fost ghidate de reprezentanti ai unor minoritati nationale, pentru care fiinta nationala a statului roman nu prezenta nici o importanta.

Conform statutului adoptat cu ocazia celui de-al doilea congres, putea deveni comunist oricine adera la pricipiile partidului si la cele ale Internationalei a III-a. Organizarea partidului pe celule dovedea starea de provizorat organizatoric, dar si starea de semiconspirativitate in care isi desfasura activitatea. Organul de presa se numea “Socialismul”, toti membrii trebuind sa fie abonati. Linia politica impusa de Moscova, la care Cristescu aratase destule rezerve, prevedea actiuni anarhice si antistatale la adresa Romaniei. In 1924, partidul comunist a organizat, cu sprijinul unor activisti din URSS, actiuni secesioniste in cateva targuri din sudul Basarabiei. Se demonstra astfel, ca prin activitatea pusă în slujba revolutiei mondiale, in realitate a Rusiei Sovietice, comunistii si Partidul Comunist din Romania erau nişte mercenari sub steag strain. Interventia rapida a politiei si jandarmeriei, precum cea de la Tatar Bunar, a facut ca actiunea comunistilor, ce viza desprinderea unor regiuni din Romania, sa aiba un esec total.

Raspunsul autoritatilor la activitatile comuniste a fost pe masura, impotriva acestora dezlantuindu-se o adevarata prigoana. Putinii comunisti erau fie arestati, fie agenti ai Sigurantei, fie compromisi, precum reprezentantul Internationalei a III-a la Bucuresti, “Constantinescu, care ar fi cazut in patima betiei si ar fi tocat o groaza de bani”[2]. Racovski, intr-un document din arhiva Cominternului isi exprima, de altfel parerea, ca URSS ar trebui sa mai astepte un deceniu pentru ca populatia de la orase si sate sa se proletarizeze inainte sa poata spera la constituirea unei organizatii solide comuniste. La 11 aprilie 1924 Partidul Comunist Roman isi inceta activitatea legala si intra in clandestinitate, odata cu adoptarea de catre guvernul roman a “Legii Marzescu”. Marea majoritate a simpatizantilor de stanga si a socialistilor din Romania au respins afilierea la Internationala Comunista preferand sa desfasoare o activitate politica in cadrul structurilor democratice si diferentiindu-se de comunisti.

© Copyright Hetel.ro 2011

de Voicu Hetel


[1]Vladimit Tismaneanu; Fantoma lui Gheorghiu-Dej; Humanitas, 2008, p.36

[2] Marius Oprea; Copilaria comunismului romanesc; Dosarele Istoriei, An.VII, nr.4, 2002, p.43

 

Scrisoarea celor sase – text integral

Pentru prima data pe internet, un document cu valoare istorica

Ce este scrisoarea celor sase ?

“Scrisoarea celor şase“ este un document de importanta istorica, asumat de sase veterani ai PCR, de aici provenindu-i si numele. Toţi erau vechi activişti ai PCR, din perioada ilegalităţii (anii ’30-’40). Scrisoarea deschisa adresata lui Nicolae Ceausescu a fost citită la 11 martie 1989 pe posturile de radio Europa Liberă şi BBC. Semnatarii scrisorii sunt: Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu, I. Răceanu, Silviu Brucan şi Gheorghe Apostol.

Cum am ajuns in posesia textului original

Intamplator, dupa o discutie avuta cu Irina Barladeanu, fiica unuia dintre semnatari, Alexandru Barladeanu, am intrat in posesia variantei in limba engleza a scrisorii. Dupa cum se poate observa din documentul scanat, acesta soseste probabil prin telex, la Paris, in data de 16 martie 1989, la doar cateva zile dupa ce fusese citit la BBC. De aici, el este inmanat de un membru al serviciilor secrete din Hexagon fiului lui Alexandru Barladeanu, aflat la Paris, la acea data. Iata pe scurt “odiseea scrisorii celor sase”

Scrisoarea celor sase – idei principale

In deschidere semnatarii subliniaza ca sunt constienti de riscurile pe care si le asuma facind public acest protest. Fara a condamna socialismul sau comunismul critica diverse aspecte ale politicii interne adoptate de Ceausescu. Planul de sistematizare si urbanizare prin distrugerea satului romanesc, privarea populatiei de energie electrica, alimente, caldura, transportul defectuos, realitati simtite de toata lumea, sunt criticate. Nici amestecul dictatorului in ridicarea Centrului Civic ca si cheltuielile ametitoare nu sunt vazute cu ochi buni. Securitatea creata pentru apararea socialismului de clasele exploatatoare, se arata in document, lupta acum contra muncitorilor ce isi cer drepturile, a vechilor membri de partid, a intelectualilor onesti ce-si exercita dretul lor la protest si la libertatea cuvantului. Corespondenta este vioata, telefoanele ascultate si taiate in dezacord cu legea. Starea proasta a fabricilor, lipsa de materie prima, de energie si de piata de desfacere este semnalata. Condamnata este si politica fata de minoritati: “Chiar faptul ca germanii, maghiarii si evreii emigreaza in masa arata faptul ca ar trebui sa se renunte la politica de asimilare fortata. In final semnatarii isi arata ingrijorarea fata de izolarea diplomatica in care se gasea Romania, de inchiderea unor ambasade, precum cea a Portugaliei si cea a Danemarcei, precum si de pierderea “Clauzei natiunii celei mai favorizate” Pentru a remedia aceste probleme cei sase vin cu solutii: 1 Renuntarea la planul de sistematizare al satelor, 2 Restaurarea garantiilor constitutionale privind libertatile cetatenesti. 3 Sistarea exporturilor de mancare care ameninta existenta biologica a natiunii.

Textul in limba engleza

To President Ceausescu,

At a time when the very idea of socialism, for which we have fought, is discredited by your policy, and when our country is being isolated in Europe, we have decided to speak up. We are perfectly aware that by doing so we are risking our liberty and even our life, but we feel duty-bound to appeal to you to reverse the present course before it is too late.

1) The international community is reproaching you the non-observance of the Helsinki final act which you have signed yourself. Romanian citizens are reproaching you the non-observance of the constitution on which you have sworn. Here are the facts:

A) The whole plan for systematization of villages and the forced removal of peasants to three-storey apartment blocs run against article 36 of the constitution which protects the right to personal property of a household, with annexes and the terrain on which they are situated.

B) The decree forbidding Romanian citizens to have contact with foreigners has never been voted by legislative body and never published, thus lacking legal power. And yet our citizens are threatened to be fired, harassed, arrested and sentenced on that basis.

C) The Civic Center, the biggest multi-billion lei investment of Romania has no public budget and is being built against all existing laws regulating constructions and their financing. The cost of that immense building has tripled because of changes you are ordering every month in the interior and exterior of the building.

D) Securitatea, which we created to defend socialist order against exploiting classes, is now directed against workers demanding their rights, against old members of the party and honest intellectuals exercising their right to petition (article 34) and freedom of speech (article 28) guaranteed by the constitution.

E) Factories and institutions are ordered to force their employees to work on Sundays against article 19 of the constitution and the labor code.

F) Mail is systematically violated and our telephone conversations cut-off against article 34 guaranteeing their privacy. To sum-up, the constitution is virtually suspended and there is no legal system in force. You must admit, Mr President, that a society cannot function if the authorities starting from the top, show disrespect for the law.

2) Planning no longer works in the Romanian economy. The meeting of the executive political committee are all past-oriented, exhorting the workers to make up for the unfulfilled plan of previous year, previous semester or previous month. An increasing number of factories lack raw materials, energy or markets.

3) Agricultural policy is also in disaray. Harsh administrative measures are directed against the peasants who, according to your own data, provide 40% of vegetables, 56% fruits, 60% milk and 44% meats, though they have only 12% of the arable land. But of course, predominant in the villages is now the fear of being “systematized” with seven or eight thousand villages threatened to be razed. Above all economic, cultural and humanitarian objections of the civilized world to that program, a legitimate question arises: Why urbanize villages when you cannot ensure decent conditions of urban life in the cities, namely heating, lighting, transportation, not to mention food. A goverment which five winters in a row is unable to solve such vital problems for the populations proves incompetent and inapt to govern. Therefore, we are not pressing on you any demand in this respect.

4) The very fact that Germans, Hungarians and Jews are emigrating en masse shows that the policy of forced assimilation should be renounced.

5) Finally, we are deeply worried that Romania’s international position and prestige is rapidly deteriorating. As you know, this is concretely shown by the decision of quite a few states to close their embassies in Bucharest. Most alarming, embassies of such European states as Denmark and Portugal have already left and other may follow. Our growing isolation affects not only diplomatic relations. We have lost the American clause for trade and as a result some of our textile factories have no orders. The EEC is unwilling to extend its trade agreement with Romania, which will negatively affect other sectors of our economy. You have always maintained that summit meetings are decisive in improving interstate relations. But how are you going to improve Romania’s external relations when all the leaders of the non-communist nations of Europe refuse to meet with you? Romania is and remains a European country and as such must advance with the Helsinki process and not turn against it. You started changing the geography of the countryside, but you cannot remove Romania to Africa.

To stop the negative processes both domestic and international besetting our nation we appeal to you, as a first step, to take the following measures:

1. To state categorically in unequivocal terms that you have renounced the plan of systematization of villages.

2. To restore the constitutional guarantees regarding the rights of citizens. This will enable you to observe the decisions of the Vienna Conference on Human Rights.

3. To put an end to food exports which are threatening the biological existence of our nation.

Once such measures are taken, we are prepared to participate in a constructive spirit in a dialogue with the goverment on the ways and means to overcome the present impasse.

Gheorghe Apostol, former member of Politburo and Chaiman of Trade Unions

Alexandru Barladeanu, former member of Politburo and Chairman of planning committee

Corneliu Manescu, former Minister of Foreign Affairs and President of UN General Assembly

Constantin Pervulescu, founding member of the Communist Party

I. Raceanu, veteran of the Communist Party

Silviu Brucan, former Acting Editor of “Scanteia”

de voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2011.


Go to Top