22 iunie 1941 – Asa a inceput Campania din Est

Vederede propaganda din timpul celui de-al doilea razboi mondial din arhiva personala

Romania si Germania camarazi de azi si pentru totdeauna

Se implinesc zilele acestea 70 de ani de la ordinul dat de viitorul maresal Ion Antonescu trupelor romane, de a trece granitele impuse Romaniei de catre Moscova si de a-i elibera pe basarabeni si bucovineni de teroarea stalinista. In noaptea de 21 spre 22 iunie in jurul orelor doua era declansata “Operatiunea Barbarossa” iar pentru Armata Romana venise vremea revansei. „Grupul de armate general Antonescu” compus din armatele a 3-a si a 4-a romana si a 11-a germana, careia i se alipisera si unitati romanesti, primesc celebrul ordin de trecere a Prutului:

 

“ORDINUL DE ZI catre armata al d-lui General Ion Antonescu, Conducatorul Statului Roman

OSTASI,
V-am fagaduit din prima zi a noii Domnii si a luptei mele nationale sa va duc la biruinta; sa sterg pata de dezonoare din cartea Neamului si umbra de umilire de pe fruntea si epoletii vostri.
Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor stramosesti si a bisericii, lupta pentru vetrele si altarele romanesti de totdeauna.

OSTASI,
Va ordon: treceti Prutul!
Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre.

OSTASI,
Plecati azi pe drumul biruintelor lui Stefan cel Mare ca sa cuprindeti cu jertfa voastra ceea ce au supus stramosii nostri cu lupta lor.
Inainte. Fiti mandri ca veacurile ne-au lasat aci straja dreptatii si zid de cetate crestina. Fiti vrednici de trecutul romanesc.


OSTASI,
Veti lupta cot la cot, suflet de suflet, langa cea mai puternica si glorioasa armata a lumii. Indrazniti sa va masurati vitejia si sa va dovediti mandria, camarazilor nostri. Ei lupta pe pamantul moldovean, pentru granitele noastre si pentru dreptatea lumii. Fiti vrednici de cinstea pe care v-au facut-o istoria, Armata Marelui Reich si neintrecutul ei comandant, Adolf Hitler.

OSTASI,
Inainte. Sa luptati pentru gloria Neamului. Sa muriti pentru vatra parintilor si a copiilor vostri. Sa cinstiti prin vitejia voastra amintirea lui Mihai Voda si a lui Stefan cel Mare, a martirilor si eroilor cazuti in pamantul vesniciei noastre cu gandul tinta la Dumnezeu.
Sa luptati pentru desrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si a caminurilor batjocorite de pagani cotropitori.
Sa luptati pentru a ne razbuna umilirea si nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele si Generalul Vostru.

OSTASI,
Izbanda va fi a noastra. La lupta.
Cu Dumnezeu inainte!

Comandant de capetenie al Armatei:
GENERAL ANTONESCU
22 iunie 1941″

(Integral, Ordinul de zi privind inceperea participarii la razboiul antibolsevic, trimis in 22 iunie 1941 catre armata romana, de comandantul acesteia, generalul Antonescu, asa cum a aparut in presa vremii)

 

A fost un act de curaj? A avut Romania de ales sau a fost impinsa de la spate de Germania? Era pregatita armata romana pentru un razboi de uzura in stepele Asiei? Trebuia ca odata eliberata Basarabia, Bucovina si Tinutul Hertei sa mergem mai departe alaturi de nemti? Multe dintre chestiunile acestea au ramas cumva in suspensie pentru ca in anii comunismului s-a vorbit destul de putin sau mai deloc despre “Campania din est”

Romania anului 1941 era una umilita si ingenuncheata. Pierdusem o mare parte din teritorii fara sa tragem un foc de arma. Pierdusem o populatie numeroasa fara sa cracnim. Ne pierdusem rand pe rand aliatii traditionali. Pe de alta parte opinia publica, imbatata de victoriile Axei din primele luni si beneficiind de garantii pentru granitele actuale din partea lui Hitler, credea ca alaturi de armata germana vom obtine nu doar o victorie usoara ci si rapida, in URSS. Aveam nevoie sa luptam pentru ce era al nostru. A sta cu mainile in san si a astepta sa faca altii treaba in locul nostru nu era o optiune.

Generalul Aurel Aldea

Din pacate, la capitolul dotare tehnica nu ne puteam compara cu germanii. Existau putine unitati motorizate, putine blindate, iar logistica lasa mult de dorit. Cu putin inainte de declansarea atacului, in 16 iunie, un Consiliul Superior al Ostirii compus din ministrul de razboi Iosif Iacovici si mai multi generali comandanti de mari unitati a incercat sa-l convinga pe Antonescu ca o continuare a operatiunilor dincolo de Nistru este o eroare, in primul rand datorita dotarii tehnice precare. S-a spus de catre generalul Aurel Aldea, comandantul Corpului 7 Armata Sibiu ca “vom alerga pe campiile Ucrainei tinandu-ne de pulpana nemtilor”. Generalul Antonescu nici nu a vrut sa auda iar protestatarii au suportat consecintele. Generalul Aldea a fost destituit si trimis cu domiciliu fortat in comuna Draganesti, judetul Olt. Consiliul Superior al Ostirii ar fi trebuit sa autorizeze intrarea in razboi alaturi de Germania, insa datorita opozitiei intampinate aici de Antonescu, Romania a plecat la lupta fara vreo decizie scrisa si semnata de ceilalti sefi ai armatei.

In ceea ce priveste continuarea razboiului dincolo de granitele noastre, aceasta s-a dovedit a fi o greseala. Antonescu spera ca trimitand doi soldati acolo unde ungurii nu puteau trimite decat unul, sa inmuiem inima lui Hitler si sa ne luam inapoi nord-vestul Transilvaniei. Era totusi greu de crezut ca fuhrerul avea sa desfaca dictatul de la Viena care ii paruse just cu un an mai devreme. Antonescu, insa, a marsat pe aceasta idee fara a tine cont de faptul ca nu conduce decat o tara mica pentru care pierderea a zeci si sute de mii oameni constituie o tragedie.

© Copyright Hetel.ro 2011.

de Voicu Hetel