Posts tagged Mihai Viteazul

Ştefan Răzvan – Adevarul despre eroul din drama istorica “Răzvan si Vidra”

Ştefan Răzvan a fost un domnitor obscur in Moldova sfarsitului de secol al XVI, contemporan cu Sigismund Bathory si Mihai Viteazul. Si ar fi ramas, probabil, doar o figura palida in cartile de istorie, daca n-ar fi beneficiat de doua atuuri. Primul si poate cel mai important este acela ca marele scriitor si istoric Bogdan Petriceicu Hasdeu l-a imortalizat in drama istorica “Răzvan si Vidra“. In plina epoca romantica, eroul principal al piesei, Răzvan este un rob tigan eliberat de pe domeniul manastiresc care ajunge, trecand prin situatii exceptionale, domn al Moldovei. Lucrarea lui Hasdeu trecand peste faptul ca nu prezinta o realitate istorica ci o fictiune literara bazata, ce e drept, pe un sambure de adevar, este valoroasa si actuala. Al doilea atu al lui Ştefan Răzvan este acela ca toate cronicile care se refera la el dau ca sigura originea sa rroma, fie dupa mama, fie dupa tata. De ce este acesta un atu? Pentru ca este un caz unic, din cate stiu, dar si pentru ca imaginea sa poate fi cosmetizata si transformat in eroul unei etnii. Asa se face ca daca veti cauta referiri la acest personaj istoric nu veti descoperi prea multe.

 

Originile si ascensiunea lui Ştefan Răzvan

 

Imaginea lui Stefan pe o moneda moldoveneasca ce aminteste de emisiunile poloneze. Interesant este faptul ca nu apare numele Razvan. Sa fie oare pe moneda reprezentat vornicul Stefan Radu?

Despre originile sale exista o serie de pareri contradictorii. A. D. Xenopol e de parere ca este dupa tata tigan si mama moldoveanca. Aflat in slujba regelui Poloniei Ştefan Bathory, ascensiunea lui Ştefan Răzvan incepe de la rangul de simplu soldat. Se distinge si “printr-o vitejie neobisnuita in razboiul cu muscalii, fu ridicat din simplu soldat la cele mai inalte trepte ostasesti de craiul Poloniei”([1]) Ajuns la curtea lui Aron vodă zis Tiranul care stapanea Moldova, eroul primeste rangul de agă, iar in mai 1593 este trimis in solie la Sigismund Bathory, nimeni altul decat nepotul lui Ştefan Bathory si principe al Ardealului.

In urma tratativelor, Sigismund Bathory si Aron vodă deveneau aliati in tentativa de a scapa de jugul turcesc. La curtea domnitorului moldovean exista o garda personala formata din mercenari unguri. Tocmai comandantul acestei garzi ajunge Razvan ([2]).

In această perioadă Bathory incepe să se viseze stăpan atat pe Moldova, cat si pe Muntenia. La 20 mai 1595 acesta incheie la Alba Iulia un tratat cu Mihai Viteazul prin care Muntenia isi pierdea practic autonomia devenind feuda lui Sigismund. Din nevoia unui ajutor impotriva turcilor, Mihai a consimtit. Nu la fel a procedat Aron Tiranul. Ca sa-l

Sigismund Bathory

pedepsesca, Bathory il scoate din domnie acuzandu-l de trădare si uneltiri cu turcii. Cel pus sa-l aresteze este chiar Ştefan Răzvan, care ajunge, astfel domn al Moldovei in 24 aprilie 1595. Cronica Buzestilor contemporana evenimentelor si preluată de letopisetul Cantacuzinesc redă succint episodul inlaturarii lui Aron Voda. “…il agiunse para mincinoasa si napaste. Ca trimisa Bator Jicmont craiu( principele Transilvaniei Sigismund Bathory) de-l legara cu doamna-sa si-i lua toata averia lui si-l scoasera din tara lui cu rusine, si-l bagara in temnita in cetate in Venti (Vintu de Jos, jud. Alba) si-i taiara toti boierii si toate capetele in luna lui aprilie in 23 de zile fiind cursul anilor 7103. Si pusa domn in locul lui unul ce era aga la Aron voda anume Răzvan si-i schimbara numele de-i pusera Stefan Voda sa fie domn Moldovei“([3])

Pe 3 iunie 1595 delegatia moldoveana semneaza si ea inchinarea tarii la Sigismund, Ştefan Răzvan devenind, cu acte, loctiitorul principelui transilvanean la Suceava.

Istoricul Neagu Djuvara fără a-i acorda o prea mare importantă il descrie pe domnul Moldovei si aliatul lui Mihai Viteazul ca pe: “alt bastard, fiul unei tiganci răspunzatoare, probabil, de introducerea la noi a acestei porecle iraniene, Rezvan, echivalentul Arhanghelului Gabriel“([4])

O relatare care merita luata in seama in privinta lui Ştefan Răzvan gasim in interviul pe care Mihai Viteazul il acorda solului polonez Lubieniecki din 27 iule 1595. Iată ce spune domnitorul Tării Romanesti in conversatia avută in limba turcă: “Totodata a vorbi despre Ştefan Răzvan, palatinul [Caci el este calcatorul meu de credinta, supusul meu, nu taran, ci gradinar, a carui mama este supusa mea, si mi-a furat 6.000 de galbeni unguresti pe cand il trimisesem la Constantinopol, iar acuma spune ca el nu este fratele meu, solilor mei la serenisimul rege al Poloniei si la hatmani, care au fost trimisi acolo pentru treburile tarii Poloniei, dar i-a oprit si i-a impiedicat sa treaca]” ([5])

Dispretul lui Mihai Viteazul fata de aliatul sau de conjunctura reiese evident. Domnul si-ar fi dorit sa-l aiba alaturi in lupta contra otomanilor pe Aron voda cu care colaborase de minune in locul unui tradator cum se dovedise Ştefan Răzvan. Mihai voda arata ca Razvan este “de neam tiganesc, fara nici o credinta, care m-a inselat in slujba lui fata de mine si apoi l-a rasturnat pe Aron, pe domnul sau, din domnie, si acum porunceste moldovenilor in locul lui“. ([6])

Poate că Mihai Viteazul a fost cam aspru cu uzurpatorul lui Aron, căci Ştefan Răzvan s-a dovedit un aliat credincios participand cu toate fortele la campania antiotomană din 1595. Profitand de absenta sa de la Suceava, polonezii il instalează domn pe Ieremia Movila, adept al păcii cu turcii si dusman declarat al lui Mihai Viteazul.

 

O ipoteză interesantă

Miron Costin (30 martie 1633- 1691)

 

Miron Costin in Letopiseţul Ţării Moldovei descrie domnia lui Aron si teroarea semănată de acesta in randul boierimii moldovene nevoită sa se refugieze in Tara Lesasca. Doi dintre oamenii lui Aron sunt Ştefan Radu vornicul şi Răzvan hatmanul. Cu ajutorul lor Sigismund Bathory “au trimis oşti Bator şi l-au luiat pe Aron cu toată casa .. la Belgrad“.([7]) In locul lui,”l-au pus pe Ştefan Radu domn în Suceava“([8]). Avem asadar două personaje distincte: Ştefan Radu este vornicul care rămane la Suceava, iar Răzvan este comandantul de osti care va pleca la război alături de Mihai Viteazul. Daca ar fi sa-l credem pe Miron Costin, Răzvan nu a domnit niciodată pe tronul Moldovei.

 

 

Sfarsitul lui Ştefan Răzvan

 

Tot din Cronica Buzestilor aflam una dintre variantele mortii lui Răzvan. Potrivit acesteia, acesta incearcă să-si recastige tronul luat de Ieremia Movila profitand de faptul ca lesii (polonezii) “sa risipira la tara lor“. Cu osti de la suveranul său Sigismund Bathory, Ştefan Răzvan intră in Moldova indreptandu-se spre cetatea de scaun a Sucevei. In batalia, desfasurata la Areni, care a urmat Razvan, despre care Xenopol spune ca nu avea mai mult de 2.000 de unguri este batut. Despre fuga sa spre Transilvania relatează Cronica Buzestilor: “dede dosul a fugi pana la un sat anume Manesti, si acolo fu prins Stefan voda de niste tarani si ducandu-l la Ieremia voda putina vreme au fost viu, apoi l-au intapat Ieremia voda si oastea au pierit cu totul“. ([9])  Tot in această batalie a pierit si viteazul Albert Kiraly, căpitanul secui care ii fusese atat de folositor lui Mihai Viteazul in bătălia de la Călugăreni dar si in luptele anterioare.

O alta cronica din 1599 a silezianului Baltasar Walther preia informatii provenite de la cancelarul lui Mihai Viteazul, logofatul Teodosie Rudeanu si ii face un scurt portret voievodului moldovean: “aga Ştefan Răzvan, de neam singan (sau cum zice poporul tigan), ostas desigur foarte viteaz, dar fara credinta fata de fostul sau domn Aaron si apoi, dupa infrangerea [sa] in Moldova, impotriva asteptarii, tras in teapa, in fata tuturor“.([10])

Ieremia Movila (manastirea Sucevita)

Miron Costin in Letopisetul Tarei Moldovei apreciaza oastea ungureasca cu care vine Răzvan la 12.000 de oameni. Polonii lui Ieremia Movila obtin victoria, dar finalul este putin diferit: “Cat l-au adus pre Răzvan la Ieremie voda dupa catava mustrare, i-au taiat indata capul si l-au pus intr-un par improtiva cetatii. Iara pre unguri i-au gonit ostile, pana la munti, cu mare varsare de sange. Fost-au acesta razboiu in anul 7104, dechemvrie 5 dzile. Asa s-au platit si lui Răzvan raul ce facusa si el lui Aron voda“([11]). Cronicarul moldovean arată cum moartea este plata primită pentru trădarea lui Aron vodă si tentativa de a-l detrona pe Ieremia Movila.

 

de Voicu Hetel

 


[1] A. D. Xenopol “Istoria romanilor in Dacia Traiana” vol. III; Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988; pag.145

[2] Asa subsemna Razvan intr-o scrisoare a lui catre Pezzen din 15 august 1594 prin care staruieste in sensul domnului sau, Aron, de a fi primit in gratia imparatului (hurmuzaki, Doc., XII, p7)

[3] Cronica domniei lui Mihai Viteazul (Cronica Buzestilor) in Literatura romana veche (1402-1647) introducere, editie ingrijita si note de G.Mihaila si Dan Zamfirescu vol. II, Editura Tineretului pag.91

[4] Neagu Djuvara “O scurta istorie povestita celor tineri”; Humanitas 2002; pag.114

[5] Domnul Lubieniecki, sol la palatinul Tarii Romanesti arata cum a fost primit de acesta la 27 iulie in anul Domnului 1595 si ce a discutat cu el ) in Literatura romana veche (1402-1647) introducere, editie ingrijita si note de G.Mihaila si Dan Zamfirescu vol. II, Editura Tineretului pag.29

[6] idem pag.30

[7] Miron Costin “Letopisetul Tarii Moldovei”; Editura 100+1 Gramar, Bucuresti 2003 pag.10

 

[8] idem; pag.10

 

[9] Cronica domniei lui Mihai Viteazul (Cronica Buzestilor) in op.cit., pag.96

[10] Scurta si adevarata descriere a faptelor savarsite de Io(an) Mihai, domnul Tarii Romanesti in Literatura romana veche (1402-1647) introducere, editie ingrijita si note de G.Mihaila si Dan Zamfirescu vol. II, Editura Tineretului pag.169

 

[11] Miron Costin “Letopisetul Tarii Moldovei”; Editura 100+1 Gramar, Bucuresti 2003 pag.14

 

Mihai Viteazul primul unificator al vechii Dacii?

Mihai Viteazul, asa cum a ajuns astazi la noi este descoperirea curentului romantic. Nicolae Balcescu este primul mare istoric care ii intelege valoarea si incarcatura simbolica aducandu-l din nou in lumina cu a sa “Romanii supt Mihai Voievod Viteazul”. Pentru prima data istoria medievala a romanilor este tratata explicit ca istorie nationala, Mihai impunandu-se ca prim ctitor al Romaniei moderne. Pana la Balcescu istoriografia vede in Mihai Voda, mai degraba un om ambitios, setos de razboaie, un cuceritor si nicidecum un unificator. Numai ca, in mod paradoxal ideea unificarii celor trei tari romane, refacerea vechiului regat al Daciei nu a fost ideea lui Mihai Viteazul. Cu cinci ani inaintea momentului 1600, principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, are aceasta ideie si chiar reuseste, cel putin la nivel teoretic, sa o puna in practica.

 

Mihai Viteazul si Liga Sfanta

Voievodul muntean decisese sa se alature unei vaste aliante antiotomane “Liga Sfanta”([1]) care cuprinsese Europa gasind ca e un moment bun sa se scuture de jugul turcesc tot mai impovarator din punct de vedere economic. Pe de alta parte, Mihai era sufocat de datorii. Pentru a obtine investitura sultanului Murad al III-lea (1574-1595) Mihai, care nu era deloc sarac, cheltuieste o avere colosala fiind nevoit sa se indatoreze. Alaturarea domnului la cauza crestina vine, poate si din dorinta de a scapa de alaiul de creditori greci si armeni cu care venise de la Constantinopol. Contextul politic ii era favorabil: Imperiul Otoman se confrunta cu o serie de probleme interne legate de succesiunea la tron, dar si cu lupte in Asia, contra Persiei, contra Venetiei si in Africa de nord. In acest timp, in Europa, Rudolf al II-lea, imparat al Austriei si Papa Clement al VIII-lea, in chip de conducator, puneau la cale o adevarata cruciada la care se aratau gata sa adere Filip al II-lea al Spaniei, Venetia cu dogele Pasquale Cicogna, Florenta cu marele duce Ferdinando de Medici. Transilvania stapanita de Sigismund Bathory si Moldova lui Aron Voda zis Tiranul, cu toate ca erau sub suzeranitate otomana au intrat imediat in coalitie. In mod cu totul surprinzator, Polonia si Rusia nu au aderat la aceasta actiune.

Consecinta imediata a intelegerii a fost ca Mihai Viteazul si Aron voda si-au coordonat actiunile declansand, la 13 noiembrie 1594, cea mai importanta actiune antiotomana din secolul al XVI-lea. Mica armata turceasca de vreo 2.000 de oameni stationata in Bucuresti este macelarita. La fel se intampla si cu otomanii de la Iasi. Creditorii turco-levantini sunt toti adunati la un loc sub cuvant ca li se vor plati sumele datorate si dupa ce sunt secerati cu lovituri de tun, sunt sarjati de cavalerie. Urmeaza incursiuni pe linia Dunare in urma carora sunt arse atacate Braila, Turtucaia, Nicopole si Targul de Floci, iar garnizoanele otomane sunt trecute prin sabie. Este semnalul ridicarii popoarelor balcanice aflate sub stapanire turceasca. In oastea Tarii Romanesti intra luptatori (haiduci) albanezi, sarbi si bulgari. Condusi de capitani viteji precum legendarul Baba Novac sau Deli Marcu, acestia se vor gasi, in anii urmatori, alaturi de Mihai Viteazul in luptele impotriva otomanilor.

Oastea lui Mihai Viteazul in tabloul lui Gheorghe Tattarascu pare dupa costumatie contemporana Razboiului de Independenta

 

 

Povestea unui tratat umilitor

In conditiile in care interventia sultanului in principate era iminenta, Mihai Viteazul, din indemnul imparatului Rudolf, a acceptat alaturi de Stefan Razvan ([2]), care ajunsese pe tronul Moldovei, un tratat cu Sigismund Bathory, principele Transilvaniei. Pe Bathory istoricul Neagu Djuvara il portretizeaza ironic: “un tanar megaloman, nepot al regelui Stefan Bathory, care-si zicea si el crai, adica rege, a vrut sa fie principe peste cele trei principate romanesti…” ([3]).

Delegatia munteana insarcinata de domnitor cu instructiuni precise ajunge la Alba Iulia pe 2/12 mai 1595. Timp de o saptamana au loc discutii aprinse, certuri intre boieri si negocieri.

Semnat la 10/20 mai 1595([4]), tratatul, la prima vedere dezavantajos, prevedea ca Sigismund stapanea toate cele trei tari romane urmand ca Mihai si Stefan Razvan sa indeplineasca roluri de loctiitori. Schimbarile in organizarea tarii urmau sa fie aprobate numai de principele Ardealului care isi dadea acceptul si cu privire la veniturile si cheltuielile tarii. Puterea era impartita de domnitor cu un sfat format din 12 mari boieri, iar schimbari in organizarea tarii se puteau face doar cu aprobarea principelui ardelean. Totodata veniturile si cheltuielile Moldovei si Valahiei urmau sa fie pe viitor supuse aprobarii lui Sigismund. Tratatul mai cuprinde si masuri privitoare la veniturile domnului si la biruri, care raman neschimbate, la judecati la care domnul e secondat de vornic si la serbi care nu au dreptul sa se mute de pe o mosie pe alta. Mihai neprezent la negocieri acuza tradarea boierilor sai intr-o convorbire din 27 iulie 1595 cu solul polonez Lubieniecki: “In supusii mei nu ma incred, deoarece m-au inselat atunci cand au infaptuit la palatinul Transilvaniei nu ceea ce aveau ca insarcinare din partea mea”([5]).Delegatia munteana([6]) compusa din 12 mari boieri, mitropolitul si doi episcopi trimisa de Mihai Viteazul la negocieri la Alba Iulia, a castigat insa cel mai mult. Clericii munteni primeau jurisdictie asupra ortodocsilor din Transilvania. Marii boieri scapau de concurenta strainilor pentru ca tratatul prevedea ca grecii nu vor avea dreptul sa ocupe functii in tara. De asemenea, principalii dregatori nu mai puteau fi inlocuiti si nici condamnati sau executati fara voia lui Bathory si erau scutiti de orice fel de dare. In plus, influenta lor in actul de guvernare era mult crescuta in detrimentul domnitorului. “Prin aceste conditii, tratatul reprezinta victoria boierimii cu pretul sacrificarii autonomiei tarii si a autoritatii domniei”.([7])

“Pentru a scapa de robia reala in care-l tineau turcii prin puterea lor, Mihai crezu ca poate sa se oblige la o robie inchipuita, si mai mare inca, catre principele Ardealului, pe care insa stia bine ca, o data ce el era sa scape de sub turci, acela ce i-o impunea nu o va putea mentine. Iata pentru ce Mihai primi un asemenea tratat”([8]), credea Xenopol. Dar cel mai important castig pentru Mihai a fost sprijinul financiar cu care putea sa-si recruteze mercenari precum si sprijinul militar care se va dovedi esential in infrangerea si alungarea turcilor. Cine isi imagineaza ca Mihai Viteazul putea sa-si infranga dusmanii sprijiit de cete de tarani inarmati cu coase furci si topoare se insala. Trecuse vremea prastiei si a arcului cu sageti. Armatele moderne erau complet echipate cu arme de foc si tunuri iar trupele de mercenari extrem de costisitoare inlocuisera vrand-nevrand ostile de stransura pe care domnitorii veacurilor anterioare le ridicau in calea navalitorilor.

Moneda batuta de Sigismund Bathory in 1597

In urma tratatului, singura bucurie a lui Sigismund a fost aceea ca a batut o moneda cu chipul sau pe care se intitula domn si stapanitor al Transilvaniei, Tarii Romanesti si Moldovei. El nu a fost niciodata stapanul celor trei principate iar prevederile tratatului n-au fost puse in practica.

 

de Voicu Hetel


[1] “Liga Sfanta” indreptata impotriva Imperiului Otoman era constituita inca din 1592, adica dinaintea venirii pe tron a lui Mihai Viteazul. Aliatii au fost circumspecti, la inceput, cu noul domn de la Bucuresti temandu-se ca le-ar putea dezvalui planurile turcilor. Cel care i-a contactat a fost chiar Mihai printr-o solie.

[2] P.P. Panaitescu in Istoria Romanilor pentru clasa a VIII-a secundara din 1942 arata ca Aron Voda nu a vrut sa se umileasca si sa-l recunoasca pe Sigismund ca suzeran al sau, el devenind doar un loctiitor al acestuia. Rezultatul a fost un ordin fulger al lui Sigismund Bathory dat comandantului corpului sau de armata stationat in Moldova . A urmat arestarea lui Aron Tiranul si inlocuirea sa cu Stefan Razvan. Acesta din urma este chiar eroul dramei istorice in versuri a lui Hasdeu “Razvan si Vidra”. Dupa spusele lui Panaitescu Razvan era de neam tigan, insa prin vitejiile lui ajunsese mare hatman si apoi domn.

[3] Neagu Djuvara “O scurta istorie povestita celor tineri”; Humanitas 2002; pag.112

[4] In 3 iunie 1595 Sigismund parafeaza un tratat similar cu Stefan Razvan, domnul Moldovei.

[5] Literatura romana veche (1402-1647) introducere, editie ingrijita si note de G.Mihaila si Dan Zamfirescu vol. II, Editura Tineretului pag.29

[6] Delegatia munteana era compusa din: Eftimie, mitropolitul de Targoviste, Luca, episcopul Buzaului, Theofil, episcopul Ramnicului, Mitrea vornic, Cristea vornic, Dumitru logofat, Dan vistier, Teodosie vistier, Radul clucer, Radul postelnic, Borcea logofat, Vintila clucer, Stamate postelnic si Preda logofat.

[7] Stefan Pascu; Ion Ionascu “Istoria medie a Romaniei” sec al X-lea – sfarsitul sec al XVI-lea); Editura didactica si pedagogica; Bucuresti, 1966; pag.342

[8] A. D. Xenopol “Istoria romanilor in Dacia Traiana” vol. III; Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988; pag.144

Go to Top