Posts tagged Maresalul Ion Antonescu

Vederede propaganda din timpul celui de-al doilea razboi mondial din arhiva personala

OSTASI, Va ordon: treceti Prutul!

22 iunie 1941 – Asa a inceput Campania din Est

Vederede propaganda din timpul celui de-al doilea razboi mondial din arhiva personala

Romania si Germania camarazi de azi si pentru totdeauna

Se implinesc zilele acestea 70 de ani de la ordinul dat de viitorul maresal Ion Antonescu trupelor romane, de a trece granitele impuse Romaniei de catre Moscova si de a-i elibera pe basarabeni si bucovineni de teroarea stalinista. In noaptea de 21 spre 22 iunie in jurul orelor doua era declansata “Operatiunea Barbarossa” iar pentru Armata Romana venise vremea revansei. „Grupul de armate general Antonescu” compus din armatele a 3-a si a 4-a romana si a 11-a germana, careia i se alipisera si unitati romanesti, primesc celebrul ordin de trecere a Prutului:

 

“ORDINUL DE ZI catre armata al d-lui General Ion Antonescu, Conducatorul Statului Roman

OSTASI,
V-am fagaduit din prima zi a noii Domnii si a luptei mele nationale sa va duc la biruinta; sa sterg pata de dezonoare din cartea Neamului si umbra de umilire de pe fruntea si epoletii vostri.
Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor stramosesti si a bisericii, lupta pentru vetrele si altarele romanesti de totdeauna.

OSTASI,
Va ordon: treceti Prutul!
Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre.

OSTASI,
Plecati azi pe drumul biruintelor lui Stefan cel Mare ca sa cuprindeti cu jertfa voastra ceea ce au supus stramosii nostri cu lupta lor.
Inainte. Fiti mandri ca veacurile ne-au lasat aci straja dreptatii si zid de cetate crestina. Fiti vrednici de trecutul romanesc.


OSTASI,
Veti lupta cot la cot, suflet de suflet, langa cea mai puternica si glorioasa armata a lumii. Indrazniti sa va masurati vitejia si sa va dovediti mandria, camarazilor nostri. Ei lupta pe pamantul moldovean, pentru granitele noastre si pentru dreptatea lumii. Fiti vrednici de cinstea pe care v-au facut-o istoria, Armata Marelui Reich si neintrecutul ei comandant, Adolf Hitler.

OSTASI,
Inainte. Sa luptati pentru gloria Neamului. Sa muriti pentru vatra parintilor si a copiilor vostri. Sa cinstiti prin vitejia voastra amintirea lui Mihai Voda si a lui Stefan cel Mare, a martirilor si eroilor cazuti in pamantul vesniciei noastre cu gandul tinta la Dumnezeu.
Sa luptati pentru desrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si a caminurilor batjocorite de pagani cotropitori.
Sa luptati pentru a ne razbuna umilirea si nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele si Generalul Vostru.

OSTASI,
Izbanda va fi a noastra. La lupta.
Cu Dumnezeu inainte!

Comandant de capetenie al Armatei:
GENERAL ANTONESCU
22 iunie 1941″

(Integral, Ordinul de zi privind inceperea participarii la razboiul antibolsevic, trimis in 22 iunie 1941 catre armata romana, de comandantul acesteia, generalul Antonescu, asa cum a aparut in presa vremii)

 

A fost un act de curaj? A avut Romania de ales sau a fost impinsa de la spate de Germania? Era pregatita armata romana pentru un razboi de uzura in stepele Asiei? Trebuia ca odata eliberata Basarabia, Bucovina si Tinutul Hertei sa mergem mai departe alaturi de nemti? Multe dintre chestiunile acestea au ramas cumva in suspensie pentru ca in anii comunismului s-a vorbit destul de putin sau mai deloc despre “Campania din est”

Romania anului 1941 era una umilita si ingenuncheata. Pierdusem o mare parte din teritorii fara sa tragem un foc de arma. Pierdusem o populatie numeroasa fara sa cracnim. Ne pierdusem rand pe rand aliatii traditionali. Pe de alta parte opinia publica, imbatata de victoriile Axei din primele luni si beneficiind de garantii pentru granitele actuale din partea lui Hitler, credea ca alaturi de armata germana vom obtine nu doar o victorie usoara ci si rapida, in URSS. Aveam nevoie sa luptam pentru ce era al nostru. A sta cu mainile in san si a astepta sa faca altii treaba in locul nostru nu era o optiune.

Generalul Aurel Aldea

Din pacate, la capitolul dotare tehnica nu ne puteam compara cu germanii. Existau putine unitati motorizate, putine blindate, iar logistica lasa mult de dorit. Cu putin inainte de declansarea atacului, in 16 iunie, un Consiliul Superior al Ostirii compus din ministrul de razboi Iosif Iacovici si mai multi generali comandanti de mari unitati a incercat sa-l convinga pe Antonescu ca o continuare a operatiunilor dincolo de Nistru este o eroare, in primul rand datorita dotarii tehnice precare. S-a spus de catre generalul Aurel Aldea, comandantul Corpului 7 Armata Sibiu ca “vom alerga pe campiile Ucrainei tinandu-ne de pulpana nemtilor”. Generalul Antonescu nici nu a vrut sa auda iar protestatarii au suportat consecintele. Generalul Aldea a fost destituit si trimis cu domiciliu fortat in comuna Draganesti, judetul Olt. Consiliul Superior al Ostirii ar fi trebuit sa autorizeze intrarea in razboi alaturi de Germania, insa datorita opozitiei intampinate aici de Antonescu, Romania a plecat la lupta fara vreo decizie scrisa si semnata de ceilalti sefi ai armatei.

In ceea ce priveste continuarea razboiului dincolo de granitele noastre, aceasta s-a dovedit a fi o greseala. Antonescu spera ca trimitand doi soldati acolo unde ungurii nu puteau trimite decat unul, sa inmuiem inima lui Hitler si sa ne luam inapoi nord-vestul Transilvaniei. Era totusi greu de crezut ca fuhrerul avea sa desfaca dictatul de la Viena care ii paruse just cu un an mai devreme. Antonescu, insa, a marsat pe aceasta idee fara a tine cont de faptul ca nu conduce decat o tara mica pentru care pierderea a zeci si sute de mii oameni constituie o tragedie.

© Copyright Hetel.ro 2011.

de Voicu Hetel

 

Negarea trecutului – sport national

Exista o categorie de oameni, mai mult sau mai putin culti ori umblati prin lume, pe care nu-i suspectez de rea credinta, pentru care tot ce tine de istoria mai veche sau mai recenta a Romaniei nu valoreaza nimic, asta ca sa ma exprim academic. Orice lucru pozitiv, glorios sau maret, orice realizare este luata in deradere si minimalizata. Sunt cei care nu mai cred in nimic poate si datorita nationalismului comunist din ultimii ani ai epocii de aur pus in slujba glorificarii lui Nicolae Ceausescu dar si a dezgustului pentru clasa politica actuala, a lipsei valorilor autentice si a degradarii morale in care se scalda societatea romaneasca de azi. In atari conditii a disparut mandria de a fi roman, de a te raporta cinstit la trecutul tau istoric. Am spus cinstit pentru ca nu imi plac exagerile de nici un fel, pentru ca tin la adevarul istoric, oricare ar fi el.

Asadar acestor romani ca daca-l aduci in discutie pe Stefan cel Mare ei or sa-ti spuna despre el ca era un curvar (ca doar a avut o droaie de neveste si o gramada de copii din flori), ca bataliile castigate erau lipsite de importanta (pentru ca oricum turcii l-au facut sa plateasca tribut si i-au cucerit si cetatile de la mare). Daca aduci vorba despre Mihai Viteazul o sa auzi ca era un aventurier, despre daci ca erau zero barat (egiptenii, grecii si romanii erau mult mai cool), despre toata literatura de secol XIX ca e maculatura, ca Eminescu il copia pe Goethe, ca Antonescu a exterminat sute de mii de evrei si tigani, iar exemplele pot continua. Impotriva acestor oameni nu ai cum sa lupti. Au cazut in cealalta extrema. Daca istoriografia comunista ne-a facut sa credem ca suntem buricul universului, pentru acesti oameni (unii chiar istorici, dar majoritatea doar pasionati) totul este exact pe dos. Am sa dau un citat dintr-un articol al unui istoric al carui nume nu o sa-l divulg din dorinta de a nu isca o polemica sterila: “Au existat deportari masive si masacre ale evreilor in Transnistria, au existat ghetouri si lagare de munca, executii in masa, spanzurari. Nu-mi pasa daca vom aparea in istorie drept barbari. N-a existat nici un moment mai potrivit in istoria noastra de a scapa de evrei, declara Ion Antonescu, alminteri un om educat, filoenglez etc. Se estimeaza la 250-300.000 numarul evreilor ucisi intre anii 1941-1944 de autoritatile romane.”

Plecind de la afirmatii facute de propaganda sovietica, regimului antonescian i s-a pus inca de la inceput stampila de fascist. Poporului roman etichetat de sovietici drept fascist i s-a incercat inducerea violenta a unui sentiment de vinovatie. Principalul vector, arata Alex Mihai Stoenescu in “Istoria loviturilor de stat in Romania”, a fost “exagerarea insistenta a idenrificarii Basarabiei drept teritoriu pe care romanii au facut masacre impotriva evreilor. Impreuna cu Armata germana, Armata romana si jandarmii ar fi terorizat si asasinat populatia evreiasca, precum si pe cea rusofona.” Tratatele scrise de sovietici despre al doilea razboi mondial, asupra obiectivitatii carora am mari indoieli se intrec in a umfla numarul mortilor cauzate de tirania romaneasca. Avem ba 100.000, ba 200.000, ba 300.000 de morti in Basarabia. Dupa alte date avem 80% procentajul populatiei evreiesti exterminate de jandarmeria romana si militiile ucrainiene. La Odessa romanii sunt implicati in cele mai mari maceluri din timpul celui de-al doilea razboi mondial !!! Adica i-am batut pana si pe SS-isti, pe Stalin, pe toti. Ce este mai grav este ca minciunile si jumatatile de adevar tind sa se propage si sa se perpetueze. Reputatul istoric Tom Gallagher in “Furtul unei natiuni”, i-a drept bune toate aceste afirmatii provenite dintr-o singura sursa: Radu Ioanid (director la Muzeul Holocaustului din Washington) in “The Holocaust in Romania: the Destruction of Jews and Gypsies under the Antonescu Regime, 1940-1944”. Din pacate, acesta nu e un exemplu singular, istoriografia straina a preluat, in mare masura, informatiile de acest tip.

Toate cifrele sunt fabulatii dar ele, arata Alex Mihai Stoenescu, mai sunt folosite si astazi de diferiti adepti sau credinciosi ai sistemului comunist, fie pentru a incerca conservarea imaginii Romaniei de coautoare a holocaustului fie din interese mult mai prozaice, ca despagubiri, retrocedari razbunari.

Ca o concluzie finala: “Conform Comisiei Internaţionale care a studiat Holocaustul (din 2004) aproximativ 400.000 de evrei au supravieţuit datorită refuzului lui Antonescu de a-i da pe mâna germanilor.” Acelasi Radu Ioanid citat de Gallagher conchide insa: “Evreii din Regat au supravietuit in cea mai mare parte datorita <naturii ineficiente si corupte a sistemului administrativ romanesc sau ca urmare a hotararii lui Antonescu de a amana si apoi de a renunta la planurile de a-i deporta mai degraba decat milosteniei si curajului unora, putini la numar>”

Bibliografie

Gallagher, Tom – Furtul unei natiuni, Humanitas 2005

Stoenescu, Alex Mihai – Istoria loviturilor de stat in Romania 1821-1999, vol.3, RAO 2000

© Copyright Hetel.ro 2011.

Go to Top