Posts tagged Marcus Tullius Cicero

Anecdote din Roma antică


coloseumDe obicei, regii sunt convinşi de misiunea lor divină şi fac tot ce pot pentru a-şi convinge şi supuşii de acest lucru. În Imperiul Roman conducatorii ei vor adopta titluri precum acelea de dominus et deus, augustus ori cezar menite să arate statutul lor de fiinţe superioare. Până în evul mediu s-a menţinut credinţa în capacităţile taumaturgice ale regilor a căror descendenţă divină le conferea puteri vindecătoare. Iată însă că avem şi exemple de împăraţi romani care nu puneau prea mare preţ pe coroană.

Împăratul roman Titus (79-81) avea darul de a imita perfect scrisul celor din jur. El avea să declare într-o zi franc:

-De fapt, visul meu a fost să ajung un falsificator celebru, dar a trebuit să mă mulţumesc să fiu doar împărat!

Iulian Apostatul (361-363) a cărui pasiune pentru filosofie este binecunoscută, era atât de plictisit de ceremoniile la care era obligat să participe în calitate de împărat, încât a lăsat să-i scape într-o zi şi părerea sa sinceră despre funcţia pe care o îndeplinea:

-Stupidă meserie pentru un filosof!

***

Împăratul Tiberiu (14-37) avea obiceiul de a numi în provinciile imperiului guvernatori pe care îi păstra vreme îndelungată dacă aceştia reuşeau să-şi facă treaba corect şi să trimită Romei toate impozitele la timp. La un moment dat unul dintre aceşti înalţi funcţionari s-a gândit că va face o impresie bună împăratului dacă va trimite mai mult decât era stabilit. Reacţia lui Tiberiu a fost promptă ameninţând cu destituirea: “Am cerut ca oile mele să fie tunse, nu rase. Vreau să am lână şi la anul, nu nişte oi moarte de frig.”

***

Scipio Africanul (235-183 i.Hr.) dacă numele lui nu va spune mare lucru, ei bine aflaţi că el este cel care a reuşit să-i zdrobească pe cartaginezi aducând siguranţă şi o pace îndelungată în sânul Republicii. Se povesteşte despre el că într-o zi s-a dus în vizită la poetul Ennius (239-168 i. Hr.). Acesta nu prea avea chef însă de musafiri în ziua aceea, aşa că şi-a rugat servitoarea să-i  spună lui Scipio că nu e acasă. Zis şi făcut. Servitoarea şi-a făcut datoria, numai că taman când se pregătea a face cale întoarsă, Scipio auzi glasul lui Ennius. A trecut o vreme şi într-o zi a venit rândul lui Ennius să-l caute pe Scipio Africanul. Ennius ajunse în faţă porţii şi cum pe vremea aia nu existau sonerii începu să-l cheme prin viu grai pe stăpânul casei ca să-i deschidă.

-Nu sunt acasă!, răcni Scipio din interior.

-Cum poţi să spui asta? se indignă poetul. Doar îţi cunosc vocea.

-Când am fost la tine zilele trecute eu am crezut-o pe servitoarea ta când mi-a spus că nu eşti acasă. Tu de ce nu mă crezi când îţi spun eu însumi că nu sunt acasă?

***

La sfârşitul celui de-al doilea război punic care s-a desfăşurat între 218-201 i. Hr., solii Cartaginei au venit la Roma pentru a cere pace. Ajunşi în Senat ei au fost întrebaţi cu ironie:

-Pe ce zei va veţi jură acum? cu referire la faptul că la sfârşitul primului război cartaginezii se juraseră să nu mai calce pacea cu Roma.

-Pe aceiaşi!  a răspuns generalul cartaginez Hasdrubal, nimeni altul decât fratele mai tânăr al lui Hannibal. Deoarece ne-au pedepsit că ne-am călcat jurământul.

***

Cato cel Bătrân (234-49 i. Hr.) scriitor şi om politic, autor al unor lucrări de istorie şi agricultură era renumit pentru modestia şi severitatea sa. Într-o zi un prieten pe care l-a întâlnit în For l-a întrebat:

-Cum e posibil ca un om de valoarea ta să nu aibă o statuie când sunt atâţia indivizi mediocri care au?

-Prefer că romanii să se întrebe de ce nu am statuie, decât să se mire că am, răspunse Cato.

***

Auzind vestea că tineretul Romei nu pune mare preţ pe virtuţi şi începuse să hoinărească pe străzi l-a făcut pe Cato să propună ca piaţa să fie pavată cu pietre ascuţite. Ca să-i înţepe la picioare!

***

Celebrul orator roman Marcus Tullius Cicero avea o limbă extrem de ascuţită care nu ierta pe nimeni. Despre contemporanul său Cannius Revilius care a fost consul doar pentru o zi a spus:

-Am avut un consul foarte vigilent. Nu a dormit nici măcar o noapte în timpul consulatului său.

***

Lucius Cornelius Sulla Felix (138-78 i. Hr.) a purtat o serie de tratative cu parţii în jurul anului 105 i. Hr., dar care însă nu au dus la nici un rezultat. Ambasadorului care încerca să negocieze condiţiile Romei, dictatorul i-a spus scurt: “Prinţule, ori încerci să devii mai puternic decât romanii, ori execuţi fără murmur ceea ce îţi poruncesc ei”.

***

Poetul latin Pacuvius i-a povestit într-o zi vecinului său, Arius că în gradina sa se află un copac de care i s-au spanzurat toate cele trei neveste ale sale.

– Nu vrei să-mi dai şi mie un altoi să-l sadesc la mine în grădină? a intrebat Arius

Ce inseamnă expresia “Hannibal ad portas”

“Hannibal ad Portas” sau “Hannibal ante portas” este o expresie latina care se poate traduce prin Hannibal la porti sau in fata portilor.

 

Cine a fost Hannibal?

Hannibal Barca

Hannibal (247 i. Hr. – 183-181 i. Hr.)a fost unul dintre marii strategi ai lumii antice. Acesta s-a remarcat prin indelungatele sale campanii contra romanilor. In fruntea armatei cartagineze acesta va repurta stralucite victorii impotriva acestora ridicand strategia si tacticile militare la niveluri nemaiatinse pana atunci. A ramas legendar pentru marsul efectuat din Spania, prin Gallia stapanita de romani pana in peninsula Italica. El a trebuit sa efectueze astfel o temerara si nebuneasca trecere a Alpilor. Era anul 218 I.Hr. cand Hannibal strabate vreme de 33 de zile culmile inghetate, potecile neumblate ale Alpilor, luptandu-se cu furtunile de zapada si tinand in frau o uriasa armata de oameni si animale de lupta neobisnuita cu frigul. Indraznetul general cartaginez va izbuti in incercarea sa cu pretul pierderii a jumatate din armata si a aproape tuturor elefantilor care constituiau mandria armatei sale. Se spune ca i-ar fi ramas la sfarsitul traversarii un singur elefant in viata pe care Hannibal avea sa-l calareasca in luptele care au urmat. Ispravile sale au creat teroare la Roma incat cuvintele “Hannibal ante portas” au ramas in istorie ca un semnal de alarma in fata unei mari primejdii.

A ajuns vreodata Hannibal la portile Romei?

In 211 i. Hr. punii se afla in fata unei probleme. Au reusit sa-i infranga pe romani in toate inclestarile decisive si o buna parte dintre cetatile aliate in mod traditional cu Roma, au trecut in tabara lor. Cu toate acestea, romanii au reusit mereu sa-si refaca legiunile, sa cucereasca si sa pedepseasca aspru cetatile care au trecut de partea lui Hannibal.

Acum insa, romanii asediaza Capua, un oras vital pentru ei. Daca reusesc sa-l cucereasca, aliatii lor nu vor mai dezerta, iar cartaginezii macinati de numeroasele lupte purtate se vor retrage. Hannibal se afla asadar in fata unei probleme. Cum sa apere Capua, ca sa nu cada in mainile romanilor? Acestia o asediaza, iar punii aflati inafara zidurilor nu o pot despresura. Pentru cavaleria cartagineza, scrie Polybios, nu se gasesc furaje pentru ca romanii au avut grija sa pustiasca o vasta regiune din jurul orasului Capua. Asediatorii romani nu ies din spatele intaririlor ca sa lupte in camp deschis si dintr-o clipa in alta, punii se pot trezi loviti in spate de alte legiuni trimise de Roma. Asa ca, lui Hannibal ii vine o idee stralucita: sa lase Capua sa-si poarte singura de grija, in timp ce el ataca Roma. Spera ca odata ajuns la portile Cetatii Eterne ramasa nepazita, romanii sa se sperie ingrozitor si sa renunte la asediu, pentru a veni in ajutorul Capitalei.

Cartaginezii se retrag pe furis de langa Capua si marsaluiesc rapid spre Roma. Pe drum jefuiesc totul obtinand o prada bogata. Romanii au insa noroc. In cetatea lor se aflau sufient de multi oameni chemati pentru a pune pe picioare o noua armata, asa ca in fata cartaginezilor se afla destui soldati, chiar daca abia au fost recrutati. Hannibal isi da seama ca nu poate obtine nimic asediind Roma, asa ca dupa cateva zile petrecute in preajma zidurilor ei, pleaca sa jefuiasca mai departe. Asediul asupra bogatului oras Capua nu este ridicat si in scurta vreme este cucerit de romani. Visul lui Hannibal de a forma o vasta coalitie impreuna cu orasele italice, impotriva Romei, este spulberat.

Pe scurt, din scrierile lui Polybios, Appian si Titus Livius nu reiese, catusi de putin faptul ca Roma s-ar fi aflat vreodata sub stare de asediu din partea lui Hannibal.

Asadar, expresia: “Hannibal ante portas” se poate traduce mai corect prin : “Hannibal in apropierea portilor” si nu “Hannibal la porti”. Titus Livius scrie ca tabara punilor se afla “pe malul fluviului Anio la 3000 de pasi de Roma” (XXVI/10). Polybios scrie ca tabara se afla la cel mult 40 de stadii departare de oras (IX/5)[1]  iar Appian in “Hannibal”, XXXVIII,  crede ca distanta fata de Roma era de 32 de stadii.

 

Cine a rostit aceste cuvinte?

Marcus Tullis Cicero

 

Hannibal la porti! Multa lume isi imagineaza ca este vorba despre exclamatia plina de groaza a unui strajer sau mesager care le dadea vestea, pe nerasuflate, locuitorilor Romei. In realitate, niciunul dintre istoricii antici care au relatat despre campaniile lui Hannibal, nu a scris aceste cuvinte in contextul atacarii Romei. Titus Livius in “Ab urbe condita”, foloseste in cartea XXIII/16, cuvintele “Cand Hannibal veni la porti…”[2] insa se refera la asediul orasului Nola.

Originea expresiei o gasim intr-una din scrierile lui Marcus Tullius Cicero. Celebrul orator roman in Filipicele, rosteste urmatoarea fraza: “Quid tandem est causae, cur in senatu hesterno die tam acerbe cogerer?… Hannibal credo erat ad portas”[3] Acest eveniment se petrecea insa, la doua veacuri distanta de ispravile lui Hannibal, ceea ce inseamna ca efectul campaniilor sale ramasesera adanc intiparite in memoria romanilor.

Semnificatia expresiei Hannibal ante portas este aceea de pericol iminent.

 

Bibliografie

Appian “Istoria Romei – Razboaiele civile”, Editura Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1957

Cicero “Opere alese”, Editura Univers, 1973

Titus Livius “Istoria Romana” tom III cartile XXI-XXX, Institutul de Arte Grafice “Carol Gobl” Bucuresti 1904

Marea istorie ilustrata a lumii vol.2, Editura Litera International, 2008

Polybios “Istorii II”, Editura Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1968

 

de Voicu Hetel


[1] Stadionul avea 177,6 m.

[2] Titus Livius “Istoria Romana” tom III cartile XXI-XXX, Institutul de Arte Grafice “Carol Gobl” Bucuresti 1904, pg.144

[3] Ce-a fost cu galagia de ieri, de ziceai ca e Hannibal la porti?

Go to Top