Posts tagged Jan Dlugosz

Jan Długosz un cronicar polonez despre Moldova lui Stefan cel Mare

Jan Długosz sau Johannes Longinus (1415-1480) a fost un important istoric, profesor, diplomat, soldat, si cleric polonez.

Jan Dlugosz

S-a nascut la 01 decembrie 1415, Brzeźnica, Polonia intr-o familie numeroasa cu 12 copii, a unui mic nobil polonez. Tatal sau, numit tot Jan, se distinsese in luptele contra teutonilor, iar dupa batalia de la Grunwald, fusese numit staroste al orasului Brzeźnica. A urmat cursurile scolii primare din Nowy Korczyn, apoi studiaza literatura si filosofia. La doar 18 ani, in 1434, tanarul Jan intra in serviciul episcopului de Cracovia, Zbigniew Olesnicki si in curand, ajunge secretarul si omul de incredere al acestuia. Avea doar 21 de ani cand este numit administrator al mosiilor episcopale. Inca de atunci i se incredinteaza misiuni diplomatice importante la curtea imperiala si la cea papala reusind sa le duca la bun sfarsit. Cazimir al IV-lea ii foloseste talentul de negociator si la incheierea pacii cu Cavalerii Teutoni, cu care polonezii purtasera un indelungat razboi. In 1440 este hirotonisit preot.

In 1450, importanta lui Długosz crescuse in mod evident pentru ca este trimis de regina Sophia de Halshany si Cazimir IV (1447 – 1492) sa medieze pacea intre Iancu de Hunedoara si suveranul Boemiei, Jan Jiskra de Brandys.

Historiae Polonicae - prima pagina

Politica ecleziastica a protectorului sau, Zbigniew Olesnicki l-a adus in opozitie fata de regele polon Cazimir al IV-lea care nu vedea cu ochi buni amestecul bisericii in treburile politice. De multe ori Jan Długosz a fost pus in situatia de a se manifesta deschis impotriva coroanei, lucru ce razbate uneori si in scrierile sale, unde Cazimir nu este zugravit in culorile cele mai favorabile. Asta nu l-a impiedicat ca in 1467 la cerea expresa a regelui sa se ocupe personal de educatia fiilor acestuia. Cel mai mare dintre acestia, Wladyslaw va ajunge in 1471, rege al Boemiei. A refuzat scaunul arhiepiscopiei din Praga din cauza antipatiei sale pentru miscarea husita, dar sapte ani mai tarziu a acceptat sa devina arhiepiscop de Lvov. Moare la scurta vreme, in 1480 si este ingropat la Cracovia in biserica Na Skalce (Pe o stanca) cladita pe o stanca uriasa, chiar prin grija sa. Dintre lucrarile sale, cea mai importanta este Polonicae Historiae Libri XII (Annales Seu cronicae incliti Regni Poloniae – “Anale sau cronici ale faimosului Regat al Poloniei”), redactata in limba latina. Lucrarea a ramas sub forma de manuscris pana in 1711, cand a fost pentru prima data tiparita la Leipzig. Un astfel de exemplar a ajuns si in posesia Muzeului de Istorie al municipiul Suceava, dupa ce a fost achizitionat in 2002.

Pentru istoria noastra, opera lui Długosz este o importanta sursa de informatie. Scrisă în 12 cărţi între anii 1455 şi 1480 lucrarea descrie o serie de evenimente din spatiul rasaritean, perioada acoperita fiind intre 965 si 1480.

Contemporan cu Iancu de Hunedoara, Vlad Tepes, Matei Corvin si Stefan cel Mare, cronicarul polonez ofera informatii pretioase despre Tarile Romane, organizarea militara, efective, dar mai ales despre desfasurarea unor batalii precum cea de la Baia (1467), cea de la Vaslui (1475) ori Valea Alba (1476). Polonicae Historiae, prin stilul sau obiectiv si concis a devenit un reper fundamental al istoriografiei romanesti. De la reprezentantii Scolii Ardelene si pana la Xenopol, Iorga sau Giurescu, toti marii nostri istorici au conturat istoria Tarilor Romane din veacul al XV-lea, pornind de la scrierile lui Długosz.

 

Długosz despre batalia de la Baia

 

(coloana 417, randurile 8-10)

Cronicarul evidentiaza conflictul dintre boieri şi domn, care a înlocuit o parte din marii boieri din Sfatul Domnesc. Stefan nu poate conta pe multi dintre boierii sai ceea ce explică si efectivele sale extrem de reduse: o oaste de 12 mii de oşteni, cifră pe care o confirmă şi cronicarul polon Jan Długosz în lucrarea Historia Polonica  (coloana 417) “Ştefan, – explica cronicarul…, se temea de  necredinţa alor-săi”. In continuare aflam ca “nu chema la arme numai pe soldati si pe boieri, ci si pe tarani, invatand pe fiecare sa apere patria” (coloana 417, randurile 8-10)

Desfasurarea luptei o afla Długosz, cel mai probabil chiar din scrisoarea pe care Stefan i-o trimite mai tarziu regelui polon, Cazimir IV. Cele doua documente prezinta destule similitudini, iar Długosz trebuie sa fi avut acces la ea cand si-a redactat lucrarea.

gândind că a venit momentul în care cu puţini să-i bată pe mulţi, lăsând caii şi bagajele în tabără, a sosit la Baia doar pedestru şi uşor şi, incendiind oraşul din câteva laturi, în noaptea de 15 decembrie a năvălit peste unguri, ţinând lupta amestecată până în revărsatul zorilor, iar mulţi unguri căzând…; craiul Matiaş, rănit în trei locuri, dar nu mortal, ca să nu cadă în mâinile românilor, a fost scos din locul bătăliei. Partea cea mai mare a oştilor ungureşti revenind la munţi şi aflând drumurile înţesate cu arborii care fuseseră tăiaţi de moldoveni, a ars carele şi bogăţia şi îngropând 500 de bombarde, pentru ca moldovenii să nu se poată folosi de ele, a trecut în fugă în Ardeal… Se spune că în acea bătălie au pierit 10.000 de unguri: au fost prinse şi câteva steaguri ostăşeşti, pe care Ştefan vodă le-a trimis regelui polon Cazimir IV prin solii săi, în semn de biruinţă”.

 

Długosz despre batalia de la Vaslui

In batalia de la Vaslui este stiut faptul ca Stefan a beneficiat din partea suveranului sau, regele Poloniei si de un contingent format din 2000 de cavaleri. Este posibil ca de la acestia sa fi cules Jan Długosz majoritatea informatiilor cu privire la lupta.

Jan Długosz s-a dovedit un mare admirator al lui Stefan cel Mare

O barbat admirabil! Cu nimic mai inferior Ducilor eroi ai vechimii pe care noi ii admiram atat de mult. Dupa judecata mea, dansul este cel mai demn caruia sa i se dea domnia si imperiul militar peste toata lumea si lui sa i se incredinteze, prin sfatul, prin intelegerea si hotararea comuna a tuturor crestinilor, demnitatea de comandant suprem si Duce in contra turcilor“.

Acestea erau gandurile lui Jan Dlugosz dupa victoria lui Stefan cel Mare de la Vaslui.

 

Coloana 526 cu referiri la efectivele lui Stefan cel Mare

 

In coloana 526, (randurile 16-18), se arata ca “La Vaslui, Stefan dispunea de 40.000 de luptatori, din care cei mai multi erau tarani“.

Cateva randuri mai jos (randurile 32-34) se arata ca la sfarsitul luptei, marea majoritate acestora sunt rasplatiti pentru felul in care au luptat si sunt trecuti in randul vitejilor.

 

Długosz aprecia oastea turcă la imensa cifră de 200.000 (col. 545)

 

Długosz despre batalia de la Valea Alba

 

În coloana 546, Dlugosz ofera amanunte interesante despre batalia de la Valea Alba din 1476. Stefan cu o armata incomparabil mai mica decat cea a turcilor este obligat sa se retraga din fata lor.  Pierderile otomanilor,  estimate de cronicar au fost de 30 mii de morţi, cifră uriasa raportata la efectivele domnului moldovean.

 

Bibliografie

I. Długosz, “Documenta Romaniae Historica, A. Moldova”, vol. II, Bucureşti 1975

I. Focseneanu “Stefan cel Mare domn al Moldovei, glorios comandant de osti 1457-1504”, Editura militara a ministerului fortelor armate ale R.P.R., Bucuresti 1957

 

de Voicu Hetel

Batalia de la Baia

Despre orasul Baia

La jumatatea secolului al XV-lea, Baia era un oras infloritor cu o puternica activitate mestesugareasca. Aspectul si modul sau de organizare era similar cu acela al oraselor transilvane, lucru deloc neobisnuit daca tinem cont ca era locuit in buna masura de sasi dar si de secui si unguri. In centru se afla o piata in jurul careia se afla casele principalilor negustori, condurea e asigurata de soltuzi si pargari, iar asezarea e imprejmuita de o palisada. Ruinele bisericii catolice ctitorita de Alexandru cel Bun in onoarea sotiei sale, de origine poloneza atesta importanta asezarii. Baia, care in scrierile mai vechi apare si sub numele de Molda, Civitas Moldaviae, Targul Moldovei sau Stadt Molde (ger. orasul Molde) era destul de bine populata, pentru acele timpuri, avand aproximativ 6000 de locuitori. Importanta sa era data de faptul ca se afla pe un drum comercial ce lega Chilia de marile centre din Polonia, Transilvania si Ungaria. De atfel in momentul in care Marea Neagra va deveni “lac turcesc” si negotul cu Orientul si pierde intensitatea, targul isi va pierde si el importanta.

In decembrie 1467 regele Ungariei, Mathias Corvin va poposi aici cu toata armata sa, dandu-le voie “la bauturi si la prazi” (spune cronicarul Grigore Ureche) Mai aveau doar 30 de kilometri pana la cetatea de scaun a Moldovei, Suceava. Laindemnul lui Ian Giskra, faimos general al timpului, de origine boemiana, orasul este intarit cu santuri adanci, in dosul carora sunt dispuse carute legate intre ele cu lanturi. In spatele carutelor sunt dispuse tunurile, de care dispun din belsug. In noaptea de 14 spre 15 decembrie, Stefan le-a atacat tabara prin surpindere.

Cauzele invaziei

Cauza principala o constituie, fara indoiala faptul ca la  25 ianuarie 1465 Ştefan cel Mare a ocupat baza militară ungară de la Chilia, după un asediu de o zi. La conducerea cetăţii Ştefan l-a instalat pe pârcălabul Isaia, cumnatul său. Chilia mai fusese cedata in trecut de domnii Moldovei lui Iancu de Hunedoara si daca in 1462, Stefan in intelegere cu turcii nu a putut-o cuceri de la Vlad Tepes, iata ca acum a reusit, in parte si gratie ajutorului dat de unul dintre parcalabii cetatii, care i-a deschis portile. Este inutil sa insistam asupra importantei economice si strategice pe care o avea Chilia.

Amestecul lui Stefan in treburile interne ale regatului maghiar provocase de asemenea iritare.  Incitarea oraşele săseşti care s-au ridicat împotriva regelui maghiar, sprijinirea revoltei unei parti a nobilimii, precum si expeditiile sale militare, l-au determinat pe Mathias Corvin sa intreprinda o campanie militara, prin surprindere, in vederea instalarii unui nou domnitor, loial coroanei maghiare. Pretendentul la tron, Berindei, care pretindea ca e os domnesc avea sa fie ucis la Baia alaturi de voievodul Transilvaniei si de fratele aventurierului Jan Jiskra.

Efectivele celor doua armate

Armata regelui maghiar numara aproximativ 40.000 de ostasi (asa cum arata Letopisetul Moldovei dar si Jan Dlugosz) In realitate comparand efectivele ce puteau fi adunate de regii maghiari la acea vreme pentru o expeditie militara in afara granitelor, se estimeaza ca numarul lor se apropia de 20.000 Planul de campanie prevedea patrunderea in Moldova pe itinerarul, trecatoarea Oituz, Bacau, Baia, Suceava, si atacarea cetatii de scaun. In drumul lor invadatorii distrug si incendiaza totul in cale: Targul Trotus, Bacaul, Romanul si Neamtul sunt afectate. In ce priveste oastea Moldovei, exista putine referiri la efectivele sale, dar probabil ca nu erau mai mult de 10-12.000 de luptatori. Dintre acestia, cam jumatate sunt curtenii si boierii sai iar restul, gloata.

Cronicarul polonez Ian Dlugosz precizeaza ca “ostenii moldoveni i-au iesit in intâmpinare lui Mathias, dar Stefan nu cuteza sa se lase in lupta deschisa, ci-l hartui mereu din locuri ascunse si pline de curse timp de vreo 40 de zile, si-l impiedica de a jefui mai departe”. Dupa ce a inaintat destul de greoi, din cauza drumurilor, a conditiilor atmosferice, a greutatii cu care se gaseau provizii, dar si a tunurilor, ungurii ajung la Baia in 13 decembrie. De pilda, cei 80 de kilometri ce despart Romanul (incendiat pe 7 decembrie) de Baia ii parcursesera in 6 zile.

Batalia de la Baia din 14/15 decembrie 1467

Dupa o actiune de diversiune incendierea palisadelor din lemn si a unor case din Baia, oastea moldoveana a atacat concentric trupele maghiare, reusind sa le nimiceasca in cea mai mare parte.

Iata cum descrie Grigore Ureche- “… marti noaptea, dechembrie 15, au aprins targul asupra lor, cand erau fara nici o grija. Si fiind ei beti si nepregatiti de razboi, I-au lovit Stefan Voda cu oaste tocmita in revarsatul zorilor, de multa moarte si pieire au facut intr-insii, ca ei, nefiind tocmiti de razboi nemica, de arme nu s-au apucat, ci de fuga nici urma sa ia, care scapa, ca fiind noapte, nestiind incotro vor face, in toate partile rataceau, de-i vanau taranii in zavoaie, prin munti, unde vreo 12000 pieriti s-au aflat. Mai apoi si singur Craiul ranit de sageata foarte rau, de-abia au haladuit pe poteci, de au iesit la Ardeal”.

In cronica lui Dlugosz lupta e descrisa mai detaliat: „gândind că a venit momentul în care cu puţini să-i bată pe mulţi, lăsând caii şi bagajele în tabără, a sosit la Baia doar pedestru şi uşor şi, incendiind oraşul din câteva laturi, în noaptea de 15 decembrie a năvălit peste unguri, ţinând lupta amestecată până în revărsatul zorilor, iar mulţi unguri căzând…; craiul Mathias, rănit în trei locuri, dar nu mortal, ca să nu cadă în mâinile românilor, a fost scos din locul bătăliei. Partea cea mai mare a oştilor ungureşti revenind la munţi şi aflând drumurile înţesate cu arborii care fuseseră tăiaţi de moldoveni, a ars carele şi bogăţia şi îngropând 500 de bombarde, pentru ca moldovenii să nu se poată folosi de ele, a trecut în fugă în Ardeal… Se spune că în acea bătălie au pierit 10.000 de unguri: au fost prinse şi câteva steaguri ostăşeşti, pe care Ştefan vodă le-a trimis regelui polon Cazimir IV (1447 – 1492) prin solii săi, în semn de biruinţă”.

Urmarile bataliei

Potrivit cronicarului polonez Jan Długosz, Mathias Corvinul ar fi scăpat de moldoveni din cauza ezitării marelui vornic Crasnăş, comandantul unuia din cele trei corpuri de armată moldovene. Acesta ar fi fost mai apoi executat de Ştefan pentru trădare. Alti 24 de mari boieri au parte de acelasi tratament, in timp ce, alţi 40, de rang mai mic, sunt traşi în ţeapă. Acest fapt este consemnat si de cronica moldo-germana.

Cronicarul Regelui Mateias Corvin relata ca la Baia s-a dat “o lupta mai mult pentru viata decat pentru cinste”.

Dupa acest eveniment, Baia a fost recladita casa cu casa, strada cu strada, iar in memoria bataliei, Stefan a ridicat Biserica Alba.

de Voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2011.

Go to Top