Cum a devenit acest aventurier romantic, o figură legendară cunoscută în întreaga lume, sinonimă revoluţiei, un adevărat Gavroche al secolului XX?

Câţi dintre cei care poartă un tricou sau o şapcă imprimată cu chipul lui, ştiu ceva despre el? Câţi dintre cei care umbla cu o bască trasă şmechereşte peste ochi şi se declară a avea idei de stânga, cunosc adevărata filosofie a lui Ernesto Guevara? Toată lumea îl ştie din postere, toţi i-au auzit numele sau au văzut un film ori au ascultat o melodie despre el, dar habar nu au cine a fost Che.

Mitul eroului “fără pată şi prihană” a existat întotdeauna, dar în plus el beneficiază astăzi şi de o nouă armă: mass media. Industria publicitară i-a amplificat imaginea şi aviditatea consumătorului de a-şi hrăni imaginarul, de a-şi satisface nevoia de a adora, l-a transformat într-un produs vandabil. Propaganda de la Havana, într-o primă fază, l-a adus în atenţia publicului, încă din timpul vieţii, transformindu-l în simbolul luptei împotriva colonizatorului alb, nord-american. Este noul Bolivar, El Libertador – “Eliberatorul” care se luptă cu răul personificat de United Fruits, adică cu interesele yankeilor. Oameni de valoarea şi calibrul intelectual al lui Sartre şi Simone de Beauvoir văd în el „fiinţa cea mai completă a epocii sale”.

Aşa se explica în mare măsură propagarea şi întreţinerea mitului Che Guevara. Asasinarea sa de către armata boliviană monitorizată de agenţii CIA îl aureolează, îl transformă în martir, îi aduce adulatori. De aici şi până la mistificarea istoriei mai este doar un pas. Biografii săi zeloşi încep să-i confecţioneze un trecut cât mai romanţat, să-i cosmetizeze imaginea eliminând, pe cât posibil, episoadele stânjenitoare. Medicul şi ziaristul bolivian Reinaldo Ustariz Arze în “Che Guevara Viaţa unui mit”, minimalizează faptele de arme ale lui Che subliniind în schimb internaţionalismul său, iubirea faţă de semeni punindu-l astfel într-o lumină aproape mesianică. Rezultatul este cel pe care îl vedem astăzi. Bărbosul cu privire tăioasă, cu beretă împodobită cu stea roşie, devine simbolul stângii, nu neapărat comuniste.

Mulţi văd în el întruparea Omului Nou reprezentat de idealul socialist şi chiar dacă epoca revoluţiilor a apus în Americă Latină, idealul întrupat de Ernesto Guevara rămâne în actualitate. Undeva în adâncul sufletului multor oameni există speranţa de dreptate şi pace, dorinţa unei vieţi mai bune, dispariţia inegalităţilor mondiale, o mai dreaptă redistribuire a resurselor. Pentru toate acestea figura carismaticului Che era ideală.

Cine este înainte de toate Guevara?

 

Un aventurier înclinat spre violenţă. Jean Cormier, unul dintre susţinătorii săi scrie în „Che Guevara, El Comandante”cum la 15 ani acesta îşi manifesta dezaprobarea faţă de participanţii la o manifestare stundenteasca spunând că ar coborî în stradă doar cu puşca. Astmul sever dobândit în copilărie îi afectează în mare măsură destinul. Primii ani şi-i petrece între patru pereţi citind tot ce-i cade în mână, în special literatură franceză. De aici va împrumuta, poate, ceva din stilul său romantic revoluţionar parcă mereu în căutarea aventurii şi a morţii. Boala cu care se confruntă până la sfârşitul vieţii îl face un luptător. Alege să practice sporturi dure de contact (rugby). În 1947 se hotărăşte să devină medic lucru pe care-l face fără nicio tragere de inimă. Un an mai târziu, pleacă împreună cu un prieten cu motocicleta spre Statele Unite (lucru pe care mulţi biografi uită să-l mai menţioneze) de unde sunt expulzaţi. Revine în ţară pentru a-şi continua studiile dar pleacă rapid într-o nouă călătorie. Şi-a încheiat Che vreodată studiile de medicină? Apologeţii săi spun că da şi încă într-un timp record. Adevărul e că nu există nicio dovadă că acest lucru s-ar fi petrecut. În plus, el nu a făcut niciodată vreo specializare şi nu a practicat niciodată chiar dacă, mai târziu la Havana, ar fi putut să o facă cu vârf şi-ndesat.

Mânat de setea de aventură ajunge în Guatemala unde îşi cunoaşte viitoarea soţie, care-l şi iniţiază în tainele marxismului. Din Guatemala, cel ce se va autointitula mai târziu în scrierile sale, “exilat”, merge în Mexic unde îl întâlneşte pe Fidel Castro alături de care îşi începe pregătirea de luptător de gherilă. Ajuns în Cuba devine rapid “Comandant” şi ordonă personal numeroase execuţii. De multe ori, preferă să-şi suprime adversarii sau pe cei bănuiţi că a fi trădători, personal. Victoria revoluţiei cubaneze îl aduce rînd pe rând în mai multe posturi cheie. În perioadă ianuarie – iulie 1959, Che ocupă postul de comandant şef al închisorii din La Cabana unde ordonă executarea a 180 de oameni. Cei mai mulţi, n-au beneficiat de un proces corect fiind lichidaţi după o judecată sumară. Totodată el şi-a asumat iniţiativa arestării, condamnării la moarte şi a execuţiei unor apropiaţi ai regimului lui Batista fără să mai aştepte ordinele venite de sus. Devenit purtător de cuvânt la Naţiunile Unite, Che nu se ascunde în dosul cuvintelor şi recunoaşte franc: „Am împuşcat, împuşcăm şi vom continuă să împuşcăm atâta timp cât va fi nevoie”.

Declaraţiile sale sforăitoare, deloc profitabile regimului de la Havana îl fac să cadă rapid în dizgraţie. Părăseşte Cuba în 1965 pentru a propagă revoluţia, mai întâi în Congo, apoi în Bolivia. Aici îşi găseşte sfârşitul doi ani mai târziu. Rămăşiţele sale ajung pe teritoriul Cubei la Santa Clara cu ocazia comemorării a 30 de ani de la dispariţia să. Mausoleul a devenit loc de pelerinaj mondial.

Bibliografie

Cormier Jean CHE GUEVARA EL COMANDANTE Editura Univers 2007

Machover Jacobo Che Guevara sau mistificarea istoriei Pro Editura si Tipografie, Bucuresti, 2008

Ustariz Reginaldo Che Guevara VIATA UNUI MIT Litera International, Bucuresti, 2008