Posts tagged Dacii

Sfinxul din Bucegi

Cu siguranta ca de-a lungul vietii toti romanii au trecut macar odata, ori cel putin au auzit de Sfinxul din Bucegi. Devenita o imagine emblematica a Romaniei precum Tour Eiffel-ul pentru francezi, Marele Zid pentru chinezi ori piramidele pentru egipteni, Sfinxul a inflacarat imaginatia multora in ultimii o suta si ceva de ani. Ceea ce pentru specialistii in geologie si geomorfologie este insa un monument cat se poate de natural neimplicand interventia umana, pentru “dacomanii” de la noi este o sculptura antropica.

 

Cateva ipoteze legate de Sfinx

 

Cutia Pandorei o deschide Nicolae Densusianu care in a sa Dacie Preistorica unde vine cu teorii care mai de care mai halucinante dar si mai lipsite de argumente. Potrivit lui, Sfinxul care privit dintr-un anumit unghi aduce (intr-adevar) cu un chip uman erodat mult fata de forma sa initiala este opera unor stramosi indepartati care au calatorit de pe plaiurile mioritice prin Grecia, Asia Mica si Liban, pana pe malurile Nilului, ducand cu ei zestrea spirituala pelasga. Acolo ei au mai “trantit” un sfinx pastrat in conditii mult mai bune. Ca sfinxul egiptean are dimensiuni similare cu megalitul nostru este de asemenea un argument forte al originii comune al celor doi. Desigur ca sustinatorii acestei teorii nu vor sufla o vorba despre aspectul negroid al sfinxului egiptean.

In filmul “Dacii” din 1967 al lui Sergiu Nicolaescu la poalele Sfinxului ne este prezentata o ceremonie religioasa. Fiul regelui dac, cel mai viteaz dintre viteji, e aruncat de la inaltime in sulite ca sa-l intalneasca pe Zamolxes si sa-i comunice mesajul getilor. E de ajuns pentru dacomani sa transforme o fictiune cinematografica in realitate istorica. Pornind de la afirmatia lui Strabo ca muntele sfant al dacilor se numeste Kogaion, au aparut rapid teoriile conform carora koga inseamna in limba daca cap iar Kogaionul e sinonim sfinxului. De asemenea, Babele aflate in apropiere nu sunt decat niste altare ciclopice ale acestor stramosi indepartati pentru ca natura, in viziunea lor, nu avea cum sa fie capabila de asa ceva.

 

Realitatea geomorfologica

 

Geomorfologia ca ramura a stiintei ce se ocupa cu studiul formelor de relief a aparut relativ recent odata cu aparitia unor metode moderne de cercetare. Coditiile fizico-geografice in care apare microrelieful din zona Babele-Sfinxul au facut posibila aparitia acestor minuni ale naturii fara vreo alta interventie lucru confirmat fara dubii de orice cercetator din domeniu. Astfel, complexul sculptural apare la altitudini de peste 2000 m unde predomina pasunea alpina de climat temperat, cu veri scurte si ierni lungi, precipitatii bogate, vanturi puternice, siroire rapida, lipsa padurilor s.a. Aceste conditii naturale au fost precedate in urma 8-10.000 de ani de un climat aspru, conditionat de prezenta micii calote glaciare de pe platoul din jurul varfului Omul (climat periglaciar) In aceasta perioada dezagregarea fizica datorata inghetului, zapezii si vantului au fost mult mai puternice contribuind la modelarea si slefuirea microreliefului. Un alt factor important este roca, taria si rezistenta ei si dispunerea ei in straturi orizontale, inclinate, usor cutate. In cazul Bucegilor predomina rocile sedimentare, conglomeratele si gresiile. Primele au un grad de rezistenta mai mare in comparatie cu celelalte ceea ce face ca eroziunea lor sa se desfasoare diferit. Apare fenomenul cunoscut in geologie sub numele de proces de eroziune diferentiala sau selectiva.

 

Sfinxul

 

“Orientat de NV spre SE el iese in evidenta prin asimetria celor doua laturi principale, cea nordica (a), abrupta, frontala, cu profil asemanator unei fete de om si cea sudica, prelunga, cu diaclaze adanci (d) care indica prabusiri vechi de blocuri dezagregate, masive si fixate de vegetatie, situate la piciorul versantului si care trec gradat in nivelul platoului. Pe latura nordica (a) profilul este mult mai proaspat, iar blocurile surpate sunt inca nefixate razlete, desprinse dintr-o surplomba mai mare (c), in urma unei diaclaze adanci (d1), simetrica cu cea din spate (d). Orizonturile mai dure (conglomeratice) ies in evidenta, prin dungi mai pronuntate, cum este cazul celui superior, care are aspectul unui mic fes. Sfinxul nu poate fi analizat in afara intregului cortegiu de microforme naturale, care constituie complexul de tip Babe, in care actiunea eoliana s-a grefat pe formele initiale, generate de apa de siroire, pluvio-denudatie, in conditiile litologice si altimetrice, specifice Bucegilor si altor masive de acest gen”. [1]

 

Obsesia trecutului glorios

 

Cand nu esti multumit de ceea ce esti, ai tendinta de a compensa aceasta nemultumire prin ceea ce se numeste complex de superioritate. Romanii nu sunt multiumiti de prezentul si de capacitatile lor si isi brodeaza un trecut maret, fantasmatic, bineinteles necunoscut si neacceptat de “altii”, nu pentru ca asta ar fi realitatea ci pentru ca acei “altii” sunt invidiosi sau au interesul de a nu recunoaste maretia ascunsa a poporului roman. Aceste aspecte ar putea ramane un frumos exercitiu de imaginatie, in fond in sufletul nostru ramanem niste copii atasati de primele basme si legende, daca nu ar aduce cu sine si o problema. Cand ne concentram pe ce am putea fi daca…sau pe ce am fost dar nimeni nu s-a prins inca, nu reusim sa ne concentram pe ceea ce avem de fapt. Nu ne ajungem noua insine asa cum suntem in realitate. Avem munti, avem mare, avem cetati, avem manastiri, avem sate si inca multe altele, dar le lasam uitarii pentru a ne reinventa un trecut glorios in care suntem creatori de civilizatii. Problema este ca daca vrei sa evoluezi, sa mergi inainte trebuie sa iti asumi ce ai si ce nu ai si cu aceste elemente prezente sa incerci sa iti faci un viitor asa cum vrei tu. Daca ne-am asuma ce putem acum, am incerca sa si reparam ceea ce gresim, fara a incepe mereu sa ne victimizam sau sa pozam in genii neintelese.

de Voicu Hetel


[1] Prof. dr. docent Petre Cotet ; Babele si Sfinxul din Bucegi un minunat complex sculptural al naturii?;Almanah Magazin 1977 p.197

Getii: cei mai viteji si mai drepti ?!

Getii: cei mai viteji si mai drepti ?!

Toata istoriografia noastra abunda, atunci cand se scrie despre daci, de referiri la Herodot. Desigur “parintele istoriei” n-are cum sa greseasca atunci cand a scris despre stramosii nostri ca sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci. Cum sunt tracii insa? Cum priveste lumea greceasca civilizata catre lumea barbara aflata spre periferia lumii antice? Ce surse, ce informatii are si ce fel de istorie scrie Herodot?

Despre Herodot

Herodot s-a nascut dintr-o familie bogata, probabil in anul 484 i.C in Halicarnas, in Asia Mica, intr-o zona de contact a civilizatiilor greaca si persana. A trait in Atena apoi in sudul Italiei la Thuri, unde probabil a si murit (430/420 i.C – dupa Enciclopedia Britannica, 425 – dupa alte surse). Calatoreste mult, mai ales in Imperiul Persan si aduna documente sau marturii orale. Astfel scrie Istorii, o lucrare structurata in noua carti. Herodot prezinta lumea cunoscuta de greci: Orientul, Egiptul, razboaiele cu barbarii, geografia, obiceiurile si tot soiul de curiozitati. Este o istorie globala a civilizatiei iar informatiile, de multe ori nefiltrate, sunt foarte variate. Pentru lumea barbara (in acceptiunea grecilor, toti strainii) istoricul arata destula intelegere, nu condamna nimic, nu ridiculizeaza. Pentru Herodot centrul lumii este Atena, iar modelul uman la care se raporteaza este cel al grecului. “La grecii antici, constatam o dispunere spatiala riguroasa si simetrica, in acord cu claritatea geometrizanta a spiritului civilizatiei grecesti. Pornind dinspre centru, se deseneaza cercuri succesive, tot atatea grade de alteritate, care conduc spre alteritatea maxima, caracteristica marginilor lumii” (Lucian Boia – Jocul cu trecutul) Asadar, cu cat ne departam mai mult de lumea greceasca, cu atat oamenii sunt mai diferiti, mai ciudati, mai neobisnuiti, mai primitivi, cel putin in viziunea grecilor. In unele regiuni traiesc oameni cu un singur ochi (ciclopi), cu picioare de capra, care dorm sase luni pe an,  amazoane si chiar triburi de canibali. La popoarele barbare se imbina canibalismul cu promiscuitatea sexuala, sfintenia se imbina cu abstinenta. Avem un joc al extremelor, asa cum se contureaza el, in scrierile anticilor. Cu siguranta multi dintre ei nici nu vazusera Istrul atunci cand scriau despre sciti ori traci. Imaginea celuilalt, a strainului se contureaza facand apel la imaginar.

Herodot despre geti

Daca in primul cerc se situeaza lumea civilizata, in al doilea sunt tracii si bineinteles getii, in al treilea cerc se situeaza scitii cu felul lor de a fi dus la extrem, in ultimul cerc este Africa neagra total rupta de normal.

In ceea ce-i priveste pe geti, Herodot ii mentioneaza in cartea a patra. Istoricii nostri, in mare majoritate, preiau trunchiat ceea ce se spune despre ei. Vitejia lor este legata de faptul s-au impotrivit cu nechibzuinta unui inamic, Darius, care i-a supus imediat. Iata textul in traducerea lui Dim. I. Ghica: “Inainte de a sosi la Istru, primul popor pe care il supuse Darius au fost getii, care cred ca sunt nemuritori, caci tracii, care stapanesc partile Salmydessului si care locuiesc mai sus de cetatile Apollonia si Mesembria si care se numesc scyrmiazi si nipsei se predasera lui Darius fara lupta, iar getii, hotarindu-se la o impotrivire indaratnica, fura supusi indata, cu toate ca sunt cei mai distinsi si mai drepti dintre traci” (G. Popa-Lisseanu – Dacia in autorii clasici) Asadar, cei mai viteji dintre traci s-au impotrivit fara noima uriasei armate persane dar au fost rapid invinsi. Cat priveste calificativul “cei mai drepti” oricat de drepti ar fi fost getii, arata Lucian Boia, in viziunea anticilor, mai drepti sunt indienii, pentru ca sunt mai exotici, asezati la marginea lumii antice. Sau, tribul argipeilor situat la capatul tinuturilor scitice (in al treilea cerc) oameni care se hranesc cu fructe si lapte, traiesc sub arbori, nu poarta arme si, considerati sfinti, judeca pricinile vecinilor.

de Voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2011.

Go to Top