Posts tagged antisemitism

Influenta lui A.C. Cuza asupra Miscarii Legionare

Alexandru C. Cuza

Alexandru C. Cuza (1857-1947) se numara printre intemeietorii miscarii antisemite din Romania, fiind totodata si unul dintre cei care l-au insprat ce mai mult pe Corneliu Zelea Codreanu. Profesor universitar la Iasi, publicist, om politic cu o bogata si indelungata activitate, Cuza caruia ii placea teribil sa se identifice cu figura intemeietorului Romaniei, a avut o influenta puternica in epoca asupra numeroase generatii de studenti.

In 1906 scrie impreuna cu Nicolae Iorga in Neamul Romanesc si patru ani mai tarziu, in 1910, tot impreuna, isi fondeaza primul partid: Partidul Nationalist Democrat. Colaborarea dintre cei doi nu mai functioneaza si in 1920, cei doi se despart. Al doilea partid pe care înfiinţează împreună cu doctorul Nicolae Paulescu este Uniunea Naţional Creştină, în 1922.

 

Intalnirea cu corneliu Zelea Codreanu

Pe 4 martie 1923 infiinteaza Liga Apararii National Crestine. Unul dintre membrii de frunte al noii organizatii este C.Z. Codreanu. Acesta, din postura de student la drept al Universitatii din Iasi,starneste furia conducerii universitare prin implicarea sa intr-o serie de actiuni politice si organizatorice. A.C. Cuza, profeor de economie politica, vede in el un adept fanatic al ideilor sale antisemite si l-a sprijinit in fata deciziilor rectoratului universitar. Conducerea hotarase excluderea lui ca urmare a tulburarii activitatii institutiei. Asa incepe relatia de prietenie dintre cei doi. LANC apare ca o consecinta a sprijinului pe care carismaticul Codreanu il ofera profesorului si mentorului sau. Un alt factor al constituirii LANC este preluarea in cadrul constitutiei din 1923 a articolului 7 referitor la acordarea cetateniei, din mai vechea constitutie, din 1866.

Desi a jucat un rol important in conducere, Codreanu avea sa intre si el repede in conflict cu A.C. Cuza datorita unor divergente politice majore. Profesorul Cuza se limita la un limbaj antisemit agresiv, pastrind cadrele vietii parlamentare, in timp ce, Codreanu era adeptul desfiintarii parlamentului si introducerii unui regim dictatorial. Diferenta dintre cei doi este evidenta nu numai la nivel discursiv, dar si in planul faptelor. Codreanu devine conducatorul unor ctiuni antisemite la Iasi care il pun in conflict cu politia. Prefectul politiei, Constantin Manciu este asasinat in octombrie 1924, iar Codreanu este pus sub acuzare. Achitarea sa la Turnu Severin, in 1925, i-a adus notorietate, consacrindu-l ca lider nationalist. In 1926, Codreanu pleaca la Grenoble pentru efectuarea unui stagiu pentru teza de doctorat (care nu a fost redactata niciodata). Ruptura dintre el si LANC era evidenta. Impreuna cu alti lideri radicali, il paraseste pe Cuza si in iulie 1927 este fondata Legiunea Arhanghelului Mihail. Legiunea se distingea de LANC prin promovarea unei linii antiparlamentare si antidiscursive. Miscarea Legionara are o crestere lenta dar sigura. In 1931, scorul obtinut la alegeri este de numai 1,2%, in timp ce LANC obtinea 4,1%. In 1937, raporturile dintre cei doi lideri extremisti se schimbasera. Legionarii obtin un scor ametitor de 16,5%, in timp ce cuzistii iau 9,1 procente.

Dupa plecarea lui Codreanu, Cuza isi formeaza cel de-al patrulea partid prin fuzionarea LANC cu Partidul National Agrar condus de Octavian Goga, in 14 iulie 1935. Alaturi de liderul nationalist ardelean, cariera lui A.C. Cuza va ajunge la zenit. Partidul National Crestin se claseaza pe locul 4 la alegerile din 1937 si Carol al II lea consecvent principiilor sale de a da peste cap viata parlamentara le incredinteaza formarea cabinetului celor doi lideri. Guvernarea lor de 40 de zile se incheie brusc odata cu istaurarea dictaturii regale in februarie 1938. Cuza accepta jocul antidemocratic impus de rege si intra in Consiliul de Coroana din care face parte pana la venirea lui Antonescu.

 

Care sunt principalele teme regasite in scrierile lui A.C. Cuza si preluate mai apoi si de C.Z. Codreanu?

Principalele lucrari in care Cuza si-a expus opiniile politice au fost: Despre poporatie (1899) si Nationalitatea in arta (1905) Doctrina sa nationalista crestina are doua componente: nationalismul si antisemitismul

A.C. Cuza denunta Liga Natiunilor ca facand politica cercurilor evreiesti, ca nesocoteste principiile egalitatii si suveranitatii statelor prin recurgerea la sanctiuni pentru a-si face respectate hotararile.

A.C. Cuza credea intr-o apropiere a relatiilor cu Germania si o revizuire a tratatului de la Versailles.

de Voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2011.

Negarea trecutului – sport national

Exista o categorie de oameni, mai mult sau mai putin culti ori umblati prin lume, pe care nu-i suspectez de rea credinta, pentru care tot ce tine de istoria mai veche sau mai recenta a Romaniei nu valoreaza nimic, asta ca sa ma exprim academic. Orice lucru pozitiv, glorios sau maret, orice realizare este luata in deradere si minimalizata. Sunt cei care nu mai cred in nimic poate si datorita nationalismului comunist din ultimii ani ai epocii de aur pus in slujba glorificarii lui Nicolae Ceausescu dar si a dezgustului pentru clasa politica actuala, a lipsei valorilor autentice si a degradarii morale in care se scalda societatea romaneasca de azi. In atari conditii a disparut mandria de a fi roman, de a te raporta cinstit la trecutul tau istoric. Am spus cinstit pentru ca nu imi plac exagerile de nici un fel, pentru ca tin la adevarul istoric, oricare ar fi el.

Asadar acestor romani ca daca-l aduci in discutie pe Stefan cel Mare ei or sa-ti spuna despre el ca era un curvar (ca doar a avut o droaie de neveste si o gramada de copii din flori), ca bataliile castigate erau lipsite de importanta (pentru ca oricum turcii l-au facut sa plateasca tribut si i-au cucerit si cetatile de la mare). Daca aduci vorba despre Mihai Viteazul o sa auzi ca era un aventurier, despre daci ca erau zero barat (egiptenii, grecii si romanii erau mult mai cool), despre toata literatura de secol XIX ca e maculatura, ca Eminescu il copia pe Goethe, ca Antonescu a exterminat sute de mii de evrei si tigani, iar exemplele pot continua. Impotriva acestor oameni nu ai cum sa lupti. Au cazut in cealalta extrema. Daca istoriografia comunista ne-a facut sa credem ca suntem buricul universului, pentru acesti oameni (unii chiar istorici, dar majoritatea doar pasionati) totul este exact pe dos. Am sa dau un citat dintr-un articol al unui istoric al carui nume nu o sa-l divulg din dorinta de a nu isca o polemica sterila: “Au existat deportari masive si masacre ale evreilor in Transnistria, au existat ghetouri si lagare de munca, executii in masa, spanzurari. Nu-mi pasa daca vom aparea in istorie drept barbari. N-a existat nici un moment mai potrivit in istoria noastra de a scapa de evrei, declara Ion Antonescu, alminteri un om educat, filoenglez etc. Se estimeaza la 250-300.000 numarul evreilor ucisi intre anii 1941-1944 de autoritatile romane.”

Plecind de la afirmatii facute de propaganda sovietica, regimului antonescian i s-a pus inca de la inceput stampila de fascist. Poporului roman etichetat de sovietici drept fascist i s-a incercat inducerea violenta a unui sentiment de vinovatie. Principalul vector, arata Alex Mihai Stoenescu in “Istoria loviturilor de stat in Romania”, a fost “exagerarea insistenta a idenrificarii Basarabiei drept teritoriu pe care romanii au facut masacre impotriva evreilor. Impreuna cu Armata germana, Armata romana si jandarmii ar fi terorizat si asasinat populatia evreiasca, precum si pe cea rusofona.” Tratatele scrise de sovietici despre al doilea razboi mondial, asupra obiectivitatii carora am mari indoieli se intrec in a umfla numarul mortilor cauzate de tirania romaneasca. Avem ba 100.000, ba 200.000, ba 300.000 de morti in Basarabia. Dupa alte date avem 80% procentajul populatiei evreiesti exterminate de jandarmeria romana si militiile ucrainiene. La Odessa romanii sunt implicati in cele mai mari maceluri din timpul celui de-al doilea razboi mondial !!! Adica i-am batut pana si pe SS-isti, pe Stalin, pe toti. Ce este mai grav este ca minciunile si jumatatile de adevar tind sa se propage si sa se perpetueze. Reputatul istoric Tom Gallagher in “Furtul unei natiuni”, i-a drept bune toate aceste afirmatii provenite dintr-o singura sursa: Radu Ioanid (director la Muzeul Holocaustului din Washington) in “The Holocaust in Romania: the Destruction of Jews and Gypsies under the Antonescu Regime, 1940-1944”. Din pacate, acesta nu e un exemplu singular, istoriografia straina a preluat, in mare masura, informatiile de acest tip.

Toate cifrele sunt fabulatii dar ele, arata Alex Mihai Stoenescu, mai sunt folosite si astazi de diferiti adepti sau credinciosi ai sistemului comunist, fie pentru a incerca conservarea imaginii Romaniei de coautoare a holocaustului fie din interese mult mai prozaice, ca despagubiri, retrocedari razbunari.

Ca o concluzie finala: “Conform Comisiei Internaţionale care a studiat Holocaustul (din 2004) aproximativ 400.000 de evrei au supravieţuit datorită refuzului lui Antonescu de a-i da pe mâna germanilor.” Acelasi Radu Ioanid citat de Gallagher conchide insa: “Evreii din Regat au supravietuit in cea mai mare parte datorita <naturii ineficiente si corupte a sistemului administrativ romanesc sau ca urmare a hotararii lui Antonescu de a amana si apoi de a renunta la planurile de a-i deporta mai degraba decat milosteniei si curajului unora, putini la numar>”

Bibliografie

Gallagher, Tom – Furtul unei natiuni, Humanitas 2005

Stoenescu, Alex Mihai – Istoria loviturilor de stat in Romania 1821-1999, vol.3, RAO 2000

© Copyright Hetel.ro 2011.

Go to Top