Cetatea Alba este cea mai mare si mai impresionanta fortificatie medievala din Europa de est.

Aflata in regiunea Bugeac, pe malul drept al Nistrului la gurile de varsare in Marea Neagra, asezarea dateaza din secolul al V-lea I.C. cand grecii din Milet au infiintat in acele locuri o colonie numita Tyras. Pozitionarea strategica facea din Cetatea Alba un port important pentru comertul la mare, vasele putind urca usor si interior, pe Nistru. Bizantinii l-au botezat Maurocastron, sau Asprocastron, iar sub negustorii genovezi asezarea primeste denumirea de Moncastro. Cumanii isi lasa si ei amprenta asupra cetatii inainte de a incapea pe mana Hoardei tatare in a doua jumatate a secolului al XIII-lea. La sfarsitul secolului al XV-lea, puterea Moldovei creste suficient de mult pentru a intra in stapanirea locului. Cercetarile arheologice din perioada interbelica au scos la iveala un bogat inventar de obiecte din os, ceramica, piatra sau metal pretios precum si o serie de inscriptii grecesti si latine care atesta continuitatea locuirii cetatii precum si importanta sa comerciala.

Cetatea Alba – scurta descriere

Desen-reconstituire a Cetăţii Albe – preluat din cartea Marianei Şlapac

Mare parte dintre fortificatiile care se mai vad astazi au fost ridicate de genovezi, in secolul XIII, pe structura existenta in epoca bizantina. Cetatea Alba este ridicata pe o stanca inalta de 30 de metri. Un zid gros si inalt inconjura asezarea pe o lungime de doi kilometri. Din loc in loc erau presarate turnuri care strajuiau cele trei porti. Dupa toate regulile construirii fortificatiilor medievale, zidurile erau incercuite cu sant adanc de 25 de metri si foarte lat, inundat, probabil, de apa Nistrului. Accesul se facea peste un pod mobil. La ora actuala cetatea se compune dintr-o citadela si patru incinte fortificate: o incinta interioara, o incinta exterioara (curtea cetatii), o incinta la sud-vest si o alta ce cuprindea orasul, spre nord-vest.

Cetatea Alba in stapanirea domnilor Moldovei

Odata cu trecerea sa in stapanirea Moldovei, inca inainte de 1388, din timpul domniei lui Petru Musat, Cetatea Alba este intarita si fortificata incepind cu domnia lui Alexandru cel Bun. Tot in timpul domniei acestuia (in 1420) are loc si prima tentativa a turcilor, aliati cu Dan al II-lea, fiul lui Mircea cel Batran, de a intra in stapanirea portului.

Din 1454 dateaza o inscriptie pusa de parcalabul Stanciu care mentioneaza pentru prima data prezenta armelor de foc in dotarea moldovenilor. Se spune: “S-a sfarsit acest zid si a fost inarmat cu tunuri de dumnealui Stanciul, in anul 6962, luna martie“.

Stefan cel Mare, o reconstruieste si ii adauga un nou zid circular de aparare.

Din 1476 dateaza si “Poarta Mare”, de acces, deasupra careia, domnitorul pune o placa cu stema a Moldovei impreuna cu inscriptia: “In anii de la intruparea domnului 6984 s-au sfirsit marea poarta in zilele binecinstitorului Io Stefan Voievod si in zilele panului Luca si a panului Herman“. Din pacate, dupa cum arata un articol aparut in Jurnalul National in 2010, autoritatile ucrainiene in dorinta lor, binecunoscuta,  de a sterge orice urma a prezentei romanesti in zona, au desprins placheta, sub pretextul restaurarii, si au facut-o pierduta.

Pe la Cetatea Alba si pe la Chilia se desfasura comertul moldovenesc la Marea Neagra. Marfuri provenite din marile centre comerciale poloneze, precum Lvov sau Camenita, strabateau vadurile Moldovei ajungind in cele doua porturi. In evul mediu, Tarile Romane exportau, in general materii prime, produse agricole cu vlum mare si valoare mica. Mai mergeau la export vite, peste sarat, sare, miere, ceara si vin. Se importau in schimb produse cu volum mic dar valoare mare si anume: tesaturi, stofe, matauri, mirodenii, fructe exotice, imbracaminte, incaltaminte si tot felul de alte bunuri manufacturate.

Caderea Cetatii Albe in mainile turcilor

In timpul celei de-a patra expeditii turcesti in Moldova lui Stefan cel Mare, Baiazid al II-lea reuseste sa puna mana pe Chilia si Cetatea Alba. Chilia capituleaza prima, la 15 iulie.

Cetatea Alba a fost incercuita atat de pe uscat cat si de pe apa, turcii dispunind de circa 350 de vase. Pe uscat sunt ajutati de tatari, dar si oastea munteana a lui Vlad Calugarul. Asediul incepe la 30 iulie si se incheie pe 4 august, cand parcalabii Gherman si Ocna le deschid portile invadatorilor. Soarta locuitorilor genovezi, armeni, moldoveni, circa 20.000, este trista. Majoritatea sunt facuti robi. Unii sunt dati tatarilor, altii pe mana turcilor, unii sunt trimisi sa populeze Constantinopolul, altii vor deveni ieniceri, in timp ce fetele ajung in seraiuri. Doar 200 de familii de pescari raman pe loc.

Cetatea Alba devine pentru cateva sute de ani Akkerman. Este sfarsitul independentei Moldovei. Odata cu obtinerea celor doua cetati porturi si transformarea lor in raiale impreuna cu teritoriul din jur, Moldova isi pierde cea mai importanta sursa de venit. Comertul sau va fi orientat de acum inainte, in exclusivitate, inspre piata de desfacere otomana, la preturi mai mici decat cele practicate in mod obisnuit.

Stefan a sperat tot timpul ca-si va putea recastiga independenta recucerind cele doua cetati. A depus, chiar, omagiul de vasalitate regelui polon Cazimir, pentru a obtine ajutor militar. Mai tarziu in 1574, Ion Voda cel Viteaz (1572-1574) elibereaza pentru scurta vreme Cetatea Alba. Tradarea si lasitatea marilor boieri au zadarnicit planurile sale de independenta.

Cetatea Alba sub cizma ruseasca

Dupa razboiul ruso-turc din 1806-1812, in urma Pacii de la Bucuresti (semnata la Hanul lui Manuc) Basarabia care apartinea Moldovei impreuna cu Cetatea Alba (Akkerman) au intrat in componenta Imperiului Rus. Un alt eveniment major din istoria cetatii il constituie incheierea Conventiei de la Akkerman la 7 octombrie 1827 dintre rusi si turci. Ea hotara ca durata domniilor sa fie de sapte ani. Se hotara adoptarea unui regulament pentru indreptartea starii Principatelor. Practic, se pun bazele viitoarelor Regulamente Organice.

Evenimentele petrecute in Rusia lui 1917 si degringolada produsa, au permis Basarabiei sa voteze unirea cu Romania. In 1930 un recensamant efectuat in judetul Cetatea Alba arata urmatoarea compozitie etnica: la 341.176 locuitori, avem 20,9% bulgari, 20,5% ucraineni, 18,5% români, 17,3% ruşi, 16,3% germani, 3,3% evrei, 2,3% găgăuzi, 0,1% armeni. Dupa cel de-al doilea razboi mondial sudul Basarabiei a fost dezlipit de R.S.S. Moldoveneasca si atasata Ucrainei. Cetatea Alba botezata astazi, Belgorod Dnestrovski, a ramas, dupa dezmembrarea URSS, in componenta Ucrainei, servind ca loc de carantina si punct vamal.

Bibliografie

Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Romanilor din cel mai vechi timpuri si pana azi, Editura Albatros

D.I. Georgescu, Razboaiele lui Stefan cel Mare si ale lui Mihai Viteazul, Tipografia si Libraria G.N. Vladescu si Fiul

Enciclopedia Universala Britannica, vol III, Bucuresti 2010

Florian Petrescu, Oameni de seama din istoria Romaniei, Editura Versus, Bucuresti, 2007

de Voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2011.