Pisicile in Egiptul antic

In mitologia egipteana, pisicile au ocupat intotdeauna un loc extrem de important. In preajma Nilului, principalul izvor de bogatie al locuitorilor Egiptului, pisicile sunt considerate valoroase, sunt protejate prin lege si venerate. Motivul cel mai important trebuie sa fi fost acela ca felinele sunt cea mai buna stavila impotriva rozatoarelor, garantia unei recolte bune. Un cult al felinelor apare in Egipt inca de acum 5000 de ani, din timpul celei de-a doua dinastii.

Bastet – zeita pisica

Printre primele zeitati adoptate de locuitorii din valea Nilului s-au aflat cele reprezentate sub forma unor animale.

Bastet (Baast , Bast, Ubasti sau Baset) era numele pe care vechii egipteni il dadeau zeitei cu cap de pisica. Se pare, insa, ca intr-un trecut si mai indepartat, aceasta era reprezentata si de o femeie cu cap de leu, sau chiar de o leoaica ce-l alapta pe faraon (parca seamana putin cu lupoaica si mitul fondarii Romei). La inceputuri felina simboliza protectia si fertilitatea, in unele reprezentari putand-o vedea inconjurata de pisoi. Bastet era venerata, cu prilejul Anului Nou din dorinta de a obtine prin bunavointa ei bunastare si protectie. Pisicile erau folosite de egipteni si la vanatoarea pasarilor de apa avand in acelasi timp reputatia ca pot invinge demoniii. Cele mai insemnate temple dedicate cultului ei se aflau in orasul Bubastis. Tot aici arheologii au descoperit sute de efigii din bronz cu imaginea ei. Orasul, aflat pe un brat al Deltei Nilului, mai purta si numele de Per Bast, semnificand “casa lui Bastet”. Cultul zeitei-pisica atinsese o asemenea amploare, incat, Herodot, in a doua carte a lucrarii sale, consacrata Egiptului, aprecia ca la sarbatoarea lui Bastet, orasul se umplea de pelerini, numele acestora fiind de ordinul sutelor de mii. Bastet, considerata cand sora, cand fiica ori cand sotie a lui Ra (zeul Soare), intruchipeaza unul dintre multiplii ochi  ai lui Ra si pe Tefnut. Reprezentarea sa indeosebi cu cap de pisica dateaza din perioada Regatului Nou (1550-1075 I.Hr.). Vechii greci o asimilau zeitei vanatorii, Artemis. Bastet a fost deseori asimilata altor zeitati feminine egiptene cu insusiri similare: Hathor (zeita dragostei), Sekhmet (zeita leoaica) s.a.

 

Mumificarea pisicilor, un lucru obisnuit

Diodor din Sicilia (cca. 80 î.Hr — 21 î.Hr.) relata despre importanta extrem de mare si de ciudata dupa parerea sa, acordata de egiptenii pisicilor. Potrivit scrierilor sale animalele erau slavite in Egipt atat in timpul vietii, cat si dupa moarte. Sunt descrise amanuntit elementele de cult prin care sunt cinstite aceste fiinte zeificate. Animalele defuncte sunt planse, imbalsamate si inmormantate asemenea unor oameni de vaza. Cei care le aveau in grija le plangeau, doliul fiind afisat prin epilatul sprancenelor. Mumificarea acestora era asadar un fapt cat se poate de natural. Tehnica mumificarii nu diferea prea mult de la om la animal. Creierul era extras din craniu prin nari cu ajutorul unui carlig. Toate celelalte organe, cu exceptia inimii, erau de asemenea indepartate. corpul era cufundat intr-o baie de sare, uscat la soare sau la foc si imbalsamat cu un amestec de rasina, grasime animala, carbonat de sodiu s.a, care era aplicat pe piele. La sfarsitul acestei operatiuni, animalul era infasurat in fasii de panza. In ceea ce priveste pisicile, un numar impresionant de mumii au fost descoperite in anul 1899, la Benni-Hassan. Necropola trebuie sa fi numarat in jur de 300.000 de pisici infasurate.

Aflat sub dominatie britanica la acea vreme, Egiptul a fost jefuit de numeroase comori si bogatii. Lumea aflata in plina revolutie industriala avea nevoie de ingrasamant pentru agricultura si de combustibil, iar mumiile egiptene ardeau foarte bine dupa cele cateva mii de ani petrecute in pamant.

Intamplari cu pisici in Egiptul antic

In timpul vietii sunt ingrijite, primesc hrana de calitate, sunt imbaiate si unse, ba chiar imbracate. Daca printr-o imprejurare nefericita erai vinovat de moartea unui astfel de animal sacru, riscai o moarte ingrozitoare. De aceea, cel care intalnea un animal venerat, mort, se oprea la o distanta apreciabila de el si incepea sa se jeleasca si sa zbiere ca nu e vinovat cu nimic si ca era mort cand l-a gasit.

Tot Diodor din Sicilia povesteste ca pe vremea cand romanii ocupasera Egiptul, iar regatul faraonilor nu-si obtinuse inca statutul de autonomie prin recunoasterea regelui Ptolemeu, s-a intamplat ca unul dintre noii stapani sa ucida din greseala o pisica. Martor ocular al intamplarii, istoricul roman relateaza ca multimea de egipteni, departe de a fi timorata de soarta regatului lor, inca incerta, au navalit imediat in locuinta celui vinovat. Si cu toate ca regele a incercat sa ingroape intreaga poveste trimitand emisari ca sa calmeze spiritele, oamenii l-au ucis pe profanator.

 

 

 

 

de Voicu Hetel