Noi in anul 2000 
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba
Va mai amintiti cantecul? Voi cum vedeati viitorul acum 30 de ani?
Imi amintesc ce indepartat imi parea anul 2000 copil fiind. Parea o era indepartata intr-un viitor desprins din cartile SF pe care le citeam pe nerasuflate. Imi imaginam ca o sa zburam cu nave spatiale, iar sandwich-urile si curatenia le faceau roboti metalici cu capul patrat ca al unui televizor. Fara sa stiu vedeam viitorul ca in versurile lui John Lennon din “Imagine”, fara razboaie, in pace si armonie. Sigur ca a venit si anul 2000 si singurul lucru prevazut ca se va intampla, a fost ca n-am mai fost copil. Restul n-a iesit chiar cum mi-am imaginat.
Cum se vedea viitorul acum 70 de ani?
Nici bunicii nostri nu erau lipsiti de fantezie si credeau intr-un viitor mai bun in Romania anului 1940, chiar daca razboiul ravasea Europa. Intr-o Romanie eminamente agricole, in care majoritatea taranimii nu iesise din bordeiele semi ingropate in pamant, cu un ochi de geam, asa cum intalnesti la Muzeul Satului, oamenii erau convinsi ca anul 2000 ne va prinde in locuinte curate ca un pahar imbracati in haine din fibra de sticla.
“Casele in care vom locui peste 10 sau 20 de ani vor fi curate ca un pahar, in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca vor fi case de sticla. Poate ne vom obisnui greu cu gandul ca se pot cladi case din sticla, ca tevile de plumb sau de fier din fabrici pot fi inlocuite cu tevi de sticla sau ca se pot face haine din tesaturi de sticla. Ne vom obisnui greu, dar pana la urma, ne vom convinge ca sticla nu mai este un material fragil. […] Avantajele acestor case construite din caramizi de sticla care lasa sa treaca o lumina difuza, nu sunt intalnite la nici o alta constructie: lumina placuta in toate incaperile, chiar daca ele n-au ferestre, mai putin zgomot din afara, cea mai mare rezistenta la foc si cea mai mare usurinta de curatenie. […] Cu masini speciale se pot obtine fire de sticla pentru tesut, care sa fie de zece ori mai subtiri decat firul de par.”
(fragment din articolul Sticla in viitor aparut in Calendarul Universul 1940)
de Voicu Hetel