Cele doua Japonii

Este greu de explicat modul de actiune al Japoniei in perioada interbelica, fara a-i intelege resorturile interne si mecanismele de functionare. Japonia anilor 20, asa cum apare ea in ochii unui strain, nu se deosebeste prea mult, din punct de vedere structural, de marile puteri occidentale. De la sistemul de guvernare pluripartid si pana la tinuta vestimentara, nimic nu pare a deosebi aceasta societate de restul lumii civilizate. Cu toate acestea, modernizarea rapida si odata cu ea occidentalizarea din epoca Meiji, menite a construi o tara puternica, capabila sa se opuna vestului si sa-i castige respectul, se produsese rapid fara a putea fi in totalitate asimilata. Vechile traditii au continuat sa persiste, mai ales in lumea rurala.

Avem asadar in fata doua Japonii. Prima este una urbana, aflata in plina expansiune demografica si economica, cu un nivel de trai in crestere, datorat locurilor de munca generate de noile industrii. Este o Japonie care se indreapta cu pasi repezi in directia modernizarii, care absoarbe ca un burete tot ce vine din exterior si adapteaza la nevoile sale. Se poate spune ca lumea urbana a rupt legatura cu trecutul.

Japonia si rasismul

Aspiratiile sale se indreaptau in directia recunoasterii sale ca egala a marilor puteri occidentale. Acest lucru nu avea sa se intample, in ciuda realizarilor sale spectaculoase, si asta in primul rand din motive rasiale. Ca membru fondator al Consiliului Societatii Natiunilor, Japonia a fost curand dezamagita de faptul ca nu a reusit nimic in ceea ce priveste introducerea clauzei de egalitate rasiala in Carta Societatii. De aici si sentimentul de frustrare care se va reflecta mai tarziu in actiunile sale. In Statele Unite, datorita promovarii unei legislatii rasiste precum, Actul din 1924, japonezii nu beneficiaza de drepturi egale cu ceilalti nefiind “eligibili” ca cetateni.

Daca niponii nu erau tratati ca o natiune alba, devenind victime potentiale sau efective ale discriminarii, nici ei, la randul lor, nu se grabeau sa-i considere egali pe ceilalti. Putem lua, spre exemplu, cazul coreenilor care nu este unul singular. Dupa devastatorul cutremur de la Tokio din 1923, cand mai bine de 100.000 de oameni si-au pierdut viata, numerosi au fost raniti si trei milioane au ramas fara adapost, toata vina a cazut pe umerii cetatenilor coreeni. Acestia au fost acuzati de incendieri, jafuri si chiar de otravirea fantanilor. Mai mult, s-au gasit destule voci care sa afirme ca prezenta lor pe pamant nipon ii maniase pe zei si cauzase cataclismul. In nebunia care a urmat, 6.000 de coreeni au fost masacrati.

 

Lumea rurala japoneza si influenta militarilor in politica externa

A doua Japonie, total diferita de cea urbana, este cea rurala. Lumea rurala nipona se caracterizeaza printr-un standard de viata scazut, neprielnic propagarii informatiei sau al unor idei noi. In consecinta, avem de-a face cu un univers conservator si traditionalist, putin predispus occidentalizarii. Multi vedeau in influenta occidentala izvorul coruptiei ce ravasea societatea. In cateva decenii totul se schimbase radical si nu toata lumea era pregatita sa se adapteze. Importul institutiilor vestice, a parlamentarismului, marile afaceri, stilul de viata adoptat de lumea urbana, dar si efectul crizei economice au in timp la cresterea intolerantei fata de democratie. Individualismul si valorile acestuia, liberalismul si socialismul, sunt privite ca motive ale distrugerii solidaritatii familiale si nationale. Nemultumirea este, asadar, starea ce caracterizeaza comunitatile rurale.

Tocmai din acest univers provine majoritatea militarilor. Acestia au o perspectiva asupra vietii preponderent conservatoare si mai putin internationalizata. Ca o solutie pentru problemele tarii, fie ele de ordin economic sau demografic, a fost gasita expansiunea militara pe seama Chinei. In plan ideologic, amestecul brutal in treburile altui stat era justificat prin conceptul unei Japonii care ocupa si controleaza Asia pentru a o elibera. Una din ideologiile care au stat in spatele politicii expansioniste, a fost aceea ca japonezii sunt o rasa superioara cu un destin special. Misiunea lor era aceea de a fi eliberatoarii  natiunilor Asiei de sub jugul colonial. Despre respectarea principiilor si valorilor democratiei nici nu putea fi vorba. In schimb, succesul regimurilor totalitare din Germania si Italia semnala ca o abordare mai putin democratica a problemelor ar fi dat rezultate mai bune in cazul Japoniei.

de Voicu Hetel