Istorii cu condamnaţi la moarte (II)

Povestea omului ce nu putea fi spânzurat

john leeLa sfârşitul secolului al XIX-lea, în 1885 Anglia victoriană era uluită de povestea senzaţională a omului care nu putuse fi omorât. Era vorba de un anume John Henry George Lee (1864 – 1945) care la 23 februarie 1885 scăpase cu viaţă de trei ori, după ce călăul închisorii din Exeter nu reuşise să-şi ducă treaba a bun sfârşit. Trapa spânzurătorii refuza pur şi simplu să se deschidă în momentul decisiv cu toate că fusese probată şi părea să funcţioneze impecabil.

Lee, care la vremea aceea avea doar 19 ani, fusese condamnat la moarte pentru o crimă pe care el nu a recunoscut niciodată că ar fi comis-o. În 15 octombrie 1884 Emma Keyse pentru care John Lee lucra, a fost descoperită moartă în casa sa din Babbacombe Bay lângă Torquay (Anglia). Cu toate că dovezile strânse împotriva sa erau circumstanţiale, John Lee s-a trezit acuzat şi condamnat la moarte prin spânzurătoare. Trebuie spus însă că el mai fusese condamnat în trecut pentru furt şi cuţitul său fusese probabil folosit pentru comiterea crimei. Atunci când sentinţa nu a putut fi îndeplinită, cazul său cu nimic mai spectaculos decât altele a ajuns foarte cunoscut.

În faţă ridicolului situaţiei justiţia britanică a găsit o portiţă de scăpare. Sir William George Granville Venables Vernon Harcourt care îndeplinea funcţia de ministru de interne (Home Secretary) i-a comutat  sentinţa în închisoare pe viaţă fără posibilitatea eliberării condiţionate. Lee a scris de-a lungul anilor o sumedenie de memorii şi altor miniştri de interne cerând să fie eliberat. După 22 de ani, în 1907, fără vreun motiv anume, cererea sa de eliberare a fost luat în considerare şi astfel John Lee a devenit un om liber.

Omul pe care moartea nu l-a vrut era la ora aceea faimos şi nu puţini erau aceia care vedeau în supravieţuirea sa miraculoasă un act al divinităţii.

Cum a supravieţuit John Lee?

Trecând peste teoria mai sus enunţată, cei mai mulţi istorici cred că la mijloc este o eroare mai mult sau mai puţin voită a modului în care a fost realizat eşafodul. Se crede că la ridicarea acestuia au contribuit deţinuţi încarceraţi la Exeter. Aceştia ar fi fixat o scândură arcuită sub podeaua eşafodului. Aceasta se afla exact în locul unde stătea de obicei preotul prezent doar în timpul execuţiei. Sub greutatea acestuia, scândura arcuită se întindea blocând trapa prin care urma să cadă trupul condamnatului. De fiecare dată când trapa fusese testată de oamenii legii aceasta funcţionase pentru că preotul nu era prezent.

Ce s-a întâmplat cu John Lee?

După eliberare, s-a căsătorit în 1909 cu Jesse a avut copii, dar doi ani mai târziu în 1911 emigrează în America. Îl însoţeşte o femeie care pretinde că îi este consoartă. Soţia, însărcinată cu cel de-al doilea copil al cuplului, era însă în Anglia iar despre destinul ei nu se mai ştie nimic. John Lee obţine cetăţenia americană şi va muri în martie 1945 în vârstă de 80 de ani în Milwaukee.

În 1912 despre Lee apare şi un fim mut, “The Life Story of John Lee, or The Man They Could Not Hang” (Povestea vieţii lui John Lee, sau Omul pe care nu l-au putut spânzura)

 

Bibliografie

Blundell, Nigel, The world’s greatest mistakes, Octopus Publishing Group Ltd. 2012

de Voicu Hetel

Related Post