de Catalina Hetel psihoterapeut

Agresivitatea este o componenta normala a devenirii noastre psihologice si a cresterii noastre. Agresivitatea ne ajuta sa cerem ce ne dorim, sa ne afirmam, sa ne facem simtita prezenta, sa refuzam, sa “facem” in general. Lipsa agresivitatii duce la comportamente pasive, la non afirmare de sine, la frustrari si in latura ei patologica chiar la depresii. Totodata, temuta agresivitate poate imbraca si forme extreme. Cand vorbim despre agresivitate, cei mai multi pot intelege bataia, agresiunea, formele patologice de agresivitate extrema. Si totusi, viata noastra fara aceasta componenta agresiva ar fi aproape imposibila.

Donald Winnicott pediatru si psihanalist a dezvoltat o teorie conform careia in prima parte a vietii bebelusului, acesta traieste intr-o simbioza cu mediul, mai ales cu mama, cea care se adapteaza total nevoilor copilului, satisfacandu-le imediat si aproape in totalitate. Odata cu cresterea copilului, nevoile acestuia cresc si ele si nu mai reusesc sa fie satisfacute imediat si in totalitate de catre mama, copilul incepand sa inteleaga ca el si mama sunt doua fiinte diferite, ca mama este autonoma si are un comportament independent. In acest moment, copilul simte nevoia sa “manipuleze” obiectul mama, sa “vada cum functioneaza”. Aici incepe dezvoltarea unor comportamente violente, dublate in general More >