Despre povestea numelui lui Caius Iulius Caesar[1] sau Cezar cum îl găsim în unele scrieri am mai scris. Despre legătura dintre Cezar şi cezariană găsiţi un articol interesant aici. Personalitatea lui Cezar a fost atât de influenţă şi amprenta sa atât de puternică încât, conducătorii multor ţări aveau să fie numiţi după el. În Bulgaria sau Rusia avem ţarul, în Germania, kaiser-ul. Acum aş vrea să vă povestesc despre cum a evoluat acest nume de-a lungul timpului devenind o titulatură oficială.

După moartea lui Caesar, ucis de conspiratori, în 44 i.Hr. numele său devine un titlu care îl desemnează pe împărat, echivalent cu cel de “august” pe care îl avusese urmaşul său, Octavian Augustus[2]. După Tiberius şi Caligula, membri ai aceleiaşi ginţi ca şi Caesar, deci îndreptăţiţi să fie numiţi cezari, a venit Claudius din cu totul altă familie care şi-a luat acest cognomen şi de la el toţi ceilalţi împăraţi.

În timpul lui Diocleţian, în cadrul sistemului tetrarhiei, titlul se subordonează celui de august. Imperiul era condus de doi împăraţi numiţi auguşti şi doi co-împăraţi numiţi cezari. Constantin cel Mare desfiinţează tetrarhia iar cezar intră ca denumire în titulatura imperială. Este înfiinţată şi o demnitate cu numele de cezar dar fără More >