Expresia a devenit celebră şi este utilizată adesea atunci când vrem să vorbim despre cât de grozav este cineva, încât poate lua orice decizie fără să trebuiască să ţină cont de părererea nimănui. În mod eronat istoria a ajuns să atribuie aceste vorbe regelui Franţei, Ludovic al XIV lea, supranumit şi Regele Soare. Elevilor din ciclul gimnazial li se cere chiar să comenteze citatul cu pricina şi să îi descifreze semnificaţia.

Numai că ne aflăm, repet, în faţa unei erori care ne-a intrat cumva în cap şi pe care continuăm să o repetăm la nesfârşit. Ludovic al XIV lea nu a rostit aceste cuvinte!

Potrivit poveştii, regele, sfătuit de primul său ministru, cardinalul Mazarin, apare în Parlament în 1655 unde asistă la o dispută între consilierii săi. Sătul, la un moment dat, Ludovic părăseşte reuniunea mu însă înainte de a pune punct gâlcevii cu vorbele intrate în legendă: L’etat c’est moi.

O altă relare contemporană a faptelor ne spune că întâlnirea cu pricina a avut loc într-adevăr, dar regele nu ar fi spus nimic la plecare. Şi-a luat doar pălăria şi a părăsit încăperea.

O altă relatare ne prezintă o cu totul altă împrejurare în care regele Franţei ar fi spus acestea. Ludovic i More >