Cine nu a auzit vreodată expresia „ce e cu balamucul ăsta?” sau „parcă suntem la balamuc”? Sunt sigur că măcar odată în viaţă aţi avut în faţă un ins disperat care, exasperat de ceva a rostit aceste vorbe.

Mai întâi, ce este acela balamuc? Dicţionarele dau ca sinonime casă de nebuni sau ospiciul precum şi gălăgie, hărmălaie, ca un al doilea sens. Dar cum şi de unde a apărut acest cuvânt în limba română?

Povestea începe undeva în italia secolului al XVI-lea. O calamitate puternică distruge aşezările veneţienilor aşezaţi pe insula Malamocco. O parte dintre sinistraţi vor porni să-şi caute norocul prin alte părţi ale Europei. Cei mai mulţi rămân în Ragusa, la vremea aceea o puternică republică independentă aflată pe coasta Dalmaţiei. Unii însă se vor opri în Valahia unde sunt la mare căutare la acea vreme, meşteri pietrari şi zidari. Italienii se vor aşeza în preajma unui târg important la acea vreme, Gherghiţa, unde exista şi o reşedinţa domnească. Ei întemeiază o aşezare care primea denumirea locului de unde plecaseră. Aşa se năştea Malamucul. Tot meşterii italieni sunt cei care participă la înălţarea pe acele locuri a unei mănăstiri unde aveau să fie adăpostiţi într-o primă fază, călugări ce-şi More >