rembrandt198

Povestea Rembrandt-ului distrus de Carol II

Povestea tabloului pierdut al lui Rembrandt reprezintă o pagină uitată a istoriei noastre. S-a scris puţin în epocă pe acest subiect iar în anii comunismului se făcea rar referire la monarhie şi la Casa regală, că şi cum aceasta nu ar fi existat. Peste acest subiect puţin investigat de istorici am dat cu totul întâmplător admirând un tablou al lui Rembrandt Harmensz van Rijn (1606 – 1669). Aflată în Muzeul Naţional de Artă, Departamentul de Artă Europeană opera artistului olandez intitulată “Haman implorînd mila Estherei” este o pictură religioasă în stil baroc din a doua jumătate a secolului al XVII-lea (1665 probabil). În colecţia muzeului a ajuns în 1948 când autorităţile nou instalate de Moscova au confiscat (naţionalizat printr-un act al Consiliului de Miniştri) colecţia de tablouri aflată în Castelul Peleş. Tabloul este fără îndoială una dintre cele mai valoroase opere de artă aflate în patrimoniul statului român, constituind pandantul unui alt tablou al lui Rembrandt aflat la Muzeul Ermitaj. Nu voi vorbi despre compoziţie sau despre subiectul inspirat din Vechiul Testament (Estera 2:7).

Haman implorînd mila Estherei

Cu puţin noroc lângă această operă fabuloasă ar fi stat astăzi şi perechea sa. Este vorba despre un al doilea tablou pictat de Rembrandt More >

350px-Preziosi_-_Colentina_1

Legenda numelui Colentina

Pe la 1869 când Amedeo Preziosi realiza aceste minunate acuarele, Colentina nu era decât un sătuc la câţiva kilometri de Bucureşti capitala unei Românii apărută pe hartă cu doar un deceniu în urmă. Satul populat de colibe semiîngropate în pământ, străbătut de un râu care făcea ca zona să fie mai tot timpul mocirloasă era situat în estul oraşului între comuna Dobroeşti şi Floreştii de Sus. În ceea ce priveşte numele aşezării devenită azi cartier bucureştean, există o legendă.

Povestea spune că în timpul lui Matei Basarab în acele locuri s-ar fi dat o mare bătălie. La sfârşitul luptei voievodul l-ar fi întrebat pe spătar (comandantul cavaleriei): “Unde-i bătuşi spătare?” Spătarul ar fi răspuns: “Cole-n tină, Măria Ta”. Adicătelea, acolo în tină sau acolo în noroi, în mocirlă. Şi aşa locul bătăliei a căpătat numele de Colentina. Cei mai mulţi dintre cei care au scris pe marginea acestui subiect vorbesc despre o luptă a lui Matei Basarab cu turcii, însă în secolul al XVII-lea când se spune că se petreceau aceste evenimente, turcii erau cei care impuneau domnitorii pe tronul de la Bucureşti. Asta nu înseamnă însă că legenda Colentinei nu ar avea un sâmbure de adevăr.

Matei Basarab ajunge domn More >

53021441

Adevăratul inventator al tiparului

Statuia lui Coster din Haarlem

Istoria este de multe ori nedreaptă. Există numeroase exemple de oameni de seamă căzuţi în uitare dintr-un capriciu al istoriei. Faptele şi întâmplările pentru care ar fi trebuit să fie reţinuţi au ajuns la noi trunchiat şi deformat dintr-un motiv sau altul, iar astăzi, cu toate eforturile istoricilor de a le reda locul cuvenit, în conştiinţa publicului s-a format o cu totul altă imagine. Iată şi câteva exemple: cazul lui Nero prezentat ca un scelerat incendiator al Romei, cazul lui Richard III portretizat de adversari ca un monstru, cazul lui Cristofor Columb prezentat drept descoperitor al Americii când vikingii ajunseseră acolo demult, cazul lui Paulescu inventatorul insulinei şi exemplele pot continua. Dar să revin la tema articolului. La şcoală am învăţat că inventatorul tiparului în Europa şi cel căruia îi datorăm răspândirea în masă a scrisului este germanul Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg sau mai pe scurt, Johannes Gutenberg (1398-1468). Bineînţeles că tehnologia de tipărire nu era o noutate, în Orient, chinezii şi coreenii putându-se laudă cu sute de mii de cărţi tipărite la vremea când europenii tipăreau prima Biblie. Dar nu despre asta e vorba. În Europa, adevăratul inventator al tehnicii de tipărire este More >

Cavaler ospitalier

Zece lucruri pe care nu le ştiai despre ordinele cavalereşti

1 Ordinele cavalereşti îşi au rădăcinile în Orient

Cavaler ospitalier

Cum au apărut principalele ordine cavalereşti? Există o strânsă relaţie între religie şi apariţia acestor organizaţii militare. Ceea ce le uneşte este Ierusalimul. Oraşul Sfânt, locul în care murise şi înviase Christos reprezenta de secole pentru creştinătate un loc de pelerinaj dar şi un important simbol. Atunci când acest loc a încăput pe mâinile musulmanilor iar pelerinajele au devenit imposibile ca urmare a masacrelor înfăptuite de musulmani, în occidentul medieval profund credincios a apărut semnul revoltei. Atunci când papa Urban al II-lea a chemat lumea la luptă, în 1095, acesta nu era decât apelul unei lungi serii de veşti şi apeluri venite din Ţara Sfântă. La capătul a trei ani de călătorie, cavaleri, nobili şi oameni simpli reuşesc în mod surprinzător să cucerească Ierusalimul. Pentru că luptau sub semnul crucii, au primit denumirea de cruciaţi iar acţiunea lor a devenit cunoscută în istorie drept prima cruciadă. Pentru a asigura securitatea pelerinilor creştini, pentru a le veni în ajutor şi de a-i îngriji au apărut mai întâi ordinul ospitalierilor în 1113 iar câteva luni mai târziu, ordinul templierilor. Un al treilea ordin este cel al cavalerilor teutoni. Ordinul este înfiinţat în 1120 More >