articol

Dezvoltarea prin artă a abilităţilor cognitive ale copilului

Arta poate fi un limbaj similar cuvântului rostit. Abilităţile cognitive ale copilului pot fi evidenţiate atât prin felul în care vorbeşte dar şi prin ceea ce poate face la nivel creativ. Asemeni simbolurilor lingvistice, simbolurile artistice pot eticheta percepţii şi experienţe şi pot reprezenta subiecte. Cogniţia nu poate fi separată de creativitate. Gândirea vizuală este o parte centrală a procesului creativ.

Situaţiile şi evenimentele descrise prin artă pot ajuta la stabilirea unor tipare corecte de gândire şi modificarea unor tipare eronate. Rău şi bun, periculos şi prietenos, murdar şi normal pot deveni în acelaşi timp tipare disfuncţionale de comportament sau situaţii normale de viaţă. Un părinte anxios poate transmite copilului tipare eronate, dar prin teatru şi artă, copilul poate să înţeleagă lumea “şi în alt fel”.

Generarea de soluţii la o problemă, este un proces de gândire al cărui rezultat pozitiv creşte încrederea în propria capacitate şi în sine. Prin artă, copilul învaţă să aibă o gândire creativă şi flexibilă, să găsească cât mai multe soluţii la o anumită problemă.

Arta poate ajuta copilul să îşi schimbe comportamentul şi să găsească noi modalităţi de a reacţiona. Personajul  artistic este complex şi înzestrat cu puterea de a face, de a avea curaj, iar copilul More >

copii

Dezvoltarea copilului mic prin teatru şi creativitate

Cine e copilul?

Între 0 şi 2 ani, copilul trece prin stadiul încrederii şi neîncrederii, conştientizează separarea sa de mamă, separarea obiectelor, explorează mediul prin intermediul corpului, învaţă că obiectul există şi reapare după ce a dispărut, încearcă să facă lucruri şi repetă încercarea, manipulează obiectele, îi place să se joace cu apa, îi plac materialele, texturile, greutăţile, îi place să le vadă în mişcare şi să le atingă, descoperă diverse gusturi . Arta îl va învăţa să exploreze mediul, să îşi conştientizeze senzaţiile, să aibă încredere în mediul său şi în ce i se întâmplă la nivel senzorial, să aibă încredere în sine pentru a repeta o acţiune ca primă învăţare a motivaţiei.

Între 2 şi 4 ani, copilul este mult mai autonom, învaţă să împărtăşească ce face şi ce simte, învaţă să contoleze obiectul şi spaţiul dar şi să renunţe. Este perioada primelor simboluri, a primelor noţiuni de bine, rău, frumos, urât, sigur, nesigur, frică, încredere etc.  Apar primele forme de îndemânare şi de artă, desenul, modelajul, colajul, joaca “de-a personajul”. Este important să facă nu ceea ce face. Copilul nu acţionează pentru finalitatea acţiunii, ci pentru acţiunea în sine.

Între 4 şi 7 ani, copilul învaţă să aibă iniţiativă More >

far2

Minunile lumii antice – Farul din Alexandria

Farul din Alexandria este una dintre cele şapte minuni ale lumii antice dar care, din păcate, nu a ajuns până în zilele noastre. Despre cum arăta ne-au rămas însă o serie de descrieri care ne ajută să ne facem o imagine destul de clară cu privire la acest edificiu spectaculos.

Farul din Alexandria, se afla amplasat pe o mică insulă de circa 3 km lungime, aflată la intrarea în portul Alexandria. Numele insulei era Pharos, de aici provenind şi cuvântul far pe care l-au împrumutat mai apoi toate marile civilizaţii antice.  Un dig pietruit, cu o lungime de 1300 m,  numit Heptastadion, lega insula Pharos de noua capitală a faraonilor, Alexandria.

Farul din Alexandria se estimează că ar fi început să fie înălţat în secolul III i. Hr. [1] , mai exact, undeva în jurul anilor 280-279 i. Hr. după planurile arhitectului Sostrat din Cnide, fiul lui Dexiphane. Ptolemeu I, supranumit Soter, adică Salvatorul şi mai apoi, fiul său Ptolemeu Philadelphicul (304-247 i. Hr.) sunt cei care comandă şi supraveghează construirea farului. A fost dedicat zeilor protectori ai marilor şi marinarilor precum şi lui Ptolemeu I şi soţiei sale Berenice. Potrivit lui Pliniu cel Bătrân, Farul din Alexandria ar fi costat 800 More >

grup

De ce terapia în grup?

Vă invit de ceva vreme să vă alăturaţi grupurilor mele de lucru denumite, în general, “ateliere pentru părinţi, adolescenţi, femei…”. Voi încerca, în cele ce urmează, să răspund succint la câteva întrebări legate de acest gen de întâlniri.

Terapia în grup sau terapia cu ajutorul grupului, este o formă de terapie în care persoana se dezvolta, îşi găseşte răspunsuri apelând la resursa bogată a experienţelor şi a emoţiior  membrilor grupului.

Terapia în grup permite obţinerea unor rezultate mai rapide, deci mai puţin costisitoare. Într-un grup devenim martorii exerciţiilor celorlalţi paricipanti, asistând ca spectatori implicaţi. Atunci când cineva îţi vorbeşte despre propria experienţă, când iei cunoştinţă despre problemele celuilalt, când afli despre dificultăţile lui, vei simţi un ecou în adâncul fiinţei tale. A-l vedea pe cel de lângă tine frământat de aceleaşi întrebări şi probleme ca ale tale, înseamnă a-ţi găsi atuuri pentru a te confrunta cu propriile tale întrebări. A-l vedea pe cel de lângă tine găsind răspunsuri la întrebări, înseamnă un sprijin pentru a avea curaj să te avânţi în propriile confruntări. Grupul este un catalizator de energie, facilitează şi accelerează conştientizările, dedramatizează problemele, îţi dă sentimentul că nu eşti singur, te ajută să îţi imaginezi noi opţiuni şi să le experimentezi More >