Nume de străzi şi cartiere în Bucureştiul de odinioară (III)

Institutul de arhitectura vazut aproximativ din fata intrarii pe strada Batiste

Puţini sunt bucureştenii care să nu fi trecut măcar odată pe vechea strada Batişte. Ar fi şi greu. E chiar în buricul târgului, în dosul impozantului Intercontinental. Până nu demult, pe acolo se găsea şi ambasada SUA în faţa căreia vedeai veşnic o groază de militari din trupele antitero, desprinşi parcă din filmele de acţiune şi cozi imense de oameni care visau să-şi ia viza către Tărâmul Făgăduinţei.

Strada Batişte sau strada Batiştei?

Majoritatea locuitorilor Capitalei habar n-au însă de unde vine această denumire, ba mai mult, în timp, denumirea ei a ajuns să fie tot mai stâlcită. Astfel am auzit vorbindu-se de strada Batiştei ca şi cum batiştea ar fi, un substantiv comun ori un nume cu rezonanţă feminină. Şi este posibil să aibă dreptate. După unii, batiştea este o formă derivată din regionalismul bătelişte. Băteliştea era un loc bătătorit de vite ori de animalele sălbatice dar putea fi şi un loc de întâlnire, de adunare pentru o comunitate, un soi de târg sau piaţă. Dacă acceptăm această explicaţie, atunci cu siguranţă, în Bucureştiul medieval, acolo se ţineau poate târguri de vite.

O altă explicaţie pentru denumirea străzii este aceea că provine More >

Plictiseala în adolescenţă

Adolescentul nu se mai recunoaşte pe sine, nici el însuşi şi nici cei din jurul său. Nu se mai recunoaşte fizic, corpul se transformă şi îl trădează, eul de copil este definitiv pierdut, siguranţa copilăriei este şi ea pe cale să fie pierdută, are nevoie să facă faţă unor roluri noi din ce în ce mai complexe. Obligat să se confrunte cu sine însuşi, adolescentul este preocupat de opinia celorlalţi despre el, chiar dacă se preface că nu este interesat. Experienţele şi discuţiile adolescentului au mereu legătură cu sinele, cu descoperirea acestui “cine sunt eu” dar şi a părerii celorlanti despre ei. Este momentul intelectualizării, a lucrurilor abstracte care îl ajută pe adolescent să se îndepărteze de propriile impulsuri şi sentimente copleşitoare.Logica şi obiectivitatea sunt apărări în faţa sentimentelor. Este uşor de înţeles de ce adolescenţii se pierd fie în discuţii interminabile despre ceva, fie în jocuri sau filme care îi ajută să raţionalizeze şi să se îndepărteze de propriile sentimente. Este un proces normal dar care devine toxic atunci când adolescentul, viitor adult, nu reuşeşte să se exprime descat în plan pur raţional, incapabil fiind să vorbească despre propriile sentimente. Plictiseala este o stare frecventă în adolescenţă. Se manifestă More >