Articole psi

Articole si comentarii pe teme sociale si psihologice

Fantome in istoria familiei

Abordarea traumei prin psihodrama

Istoria unei familii si legaturile dintre membrii acesteia descriu o poveste vie, care prinde contur pe de o parte in decorul real al evenimentelor concrete, cunoscute dar si intr-un decor straniu al vietii si al mortii, un decor nedefinit, jalonat de oameni care au trait cu adevarat sau care nu s-au nascut poate niciodata, chiar daca sunt mai vii decat nascutii. Persoane disparute, frati avortati, sinucigasi, plecati fara intoarcere si fara certitudinea ca sunt vii sau morti, fiinte care exista in istoria familiei fara insa a avea o existenta reala, concreta sau o istorie clara sunt personaje care apar si creaza legaturi trainice cu membrii unei familii, personaje despre care rareori se vorbeste, personaje nepovestite, nespuse. Uneori pacientul resimte doar angoasa, incarcatura greoaie a unei istorii cu fantome. Fantoma este regasita de multe ori prin transmiterea transgenerationala a unui material psihic nemetabolizat netransformat, nesimbolizat. Fantoma este un martor al istoriei familiei, un membru necesar in travaliul de descoperire a legaturilor. Fantoma poate fi a unui parinte sau bunic despre care avem informatii, dar poate fi si a unei rude sau a unui frate despre care informatiile nu au ajuns la noi pentru ca familia s-a temut More >

Psihodrama individuală sau imaginarul devenit real

Fiecare dintre noi avem o lume internă, un teatru interior populat cu prezenţele din viaţa noastră, într-un decor de vis sau de fantasmă. Fie că sunt în viaţă sau nu, personajele noastre interioare rămân vii, în prim plan sau în spatele decorului, în funcţie de momentul şi de întâmplările pe care le trăim. Merită însă să analizăm atmosfera în care respirăm, acel aer în care ne-am născut, am crescut şi continuăm să trăim.

Psihodrama ca metodă terapeutică, ajunge să concretizeze pe o scenă reală, ceea ce se întâmplă în teatrul nostru interior. Uneori scena prinde viaţă aici şi acum, o scenă pe care nici nu ştiam că o purtăm cu noi, alteori este o scenă pe care o cunoaştem dar pe care o vedem pentru prima oară din exterior, reprezentată într-o realitate concretă.

Psihodrama este o metodă terapeutică ce concretizează cu ajutorul unui cadru teatral şi al unor obiecte de recuzită (setting) o scenă reală sau imaginară, dar extrem de importantă în existenţa lăuntrică a individului. Lumea interioară vie prinde contur real, pierzându-şi astfel caracterul de straniu şi de intangibil. Devenind o lume concretă, aceasta poate suferi astfel modificări reale, clare, putînd fi manipulată.

Psihodrama clasică este mai ales o terapie în grup, More >

Familia, primul grup de apartenenţă şi repetarea relaţiilor din familie în celelalte grupuri din care facem parte

Grupul familial reprezintă baza dezvoltării umane. Relaţia cu mama, cu tată, cu ceilalţi membrii ai familei, relaţiile dintre ceilalţi membrii ai familiei, tensiunile şi angoasele existente între adulţi şi între copii, între valori şi cuvinte, vor transforma lumea noastră internă, grilă pe baza căreia vom descifra şi decoda mesaje sau relaţii.

Felul în care ne raportăm la părinţi va deveni felul în care ne vom raporta la autoritate, felul în care învăţăm să gestionăm relaţiile cu fraţii, cu egalii va deveni o modalitate constantă în care vom gestiona orice relaţie din viaţă noastră. Aprobarea sau respingerea părinţilor, pedeapsa, vinovăţia sau recompensa vor fi căutările noastre din viaţa de zi cu zi, faţă în faţă cu “celălalt”.  Relaţia de cuplu a părinţilor va deveni modelul sau oricum, punctul de referinţă conştient sau inconştient pentru propriile noastre relaţii de cuplu.

Modelul parental întâlnit în copilărie va deveni de asemenea un punct de raportare în relaţia cu proprii copii.

Grupul uman devine astfel, un spaţiu în care noi înşine devenim ceea ce am fost învăţaţi, raportându-ne la ceilalţi conform propriilor valori, angoase, repere, scopuri.

În momentul în care intrăm într-un grup prezent, oricare ar fi, grup de muncă, de prieteni sau propria noastră nouă familie întemeiată, acesta More >

Relaţia mamă fiu, bărbatul şi prezenţa invizibilă din viaţa lui

Relaţia primară a unui băiat viitor bărbat cu o figura feminină, cu mama, va rămâne o “prezenţă invizibilă” de-a lungul întregii sale vieţi. Forţa şi imaginea acestei relaţii va dezvolta legături subtile flexibile sau rigide, uşor de înţeles sau imposibil de dezlegat. În perioada de maturitate putem fi uşor bulversaţi de legăturile timpurii, firele care ne lega de persoanele iubite la maturitate putând fi împletite cu mult timp înainte în copilăria noastră, ca nişte limite din mijlocul cărora nu putem ieşi.

Dacă relaţia unei femei cu tatăl ei şi relaţia unui bărbat cu mama lui nu au fost pe deplin înţelese, pot deveni capcane, experienţe care să ducă la o agonie relaţională permanentă.

Obiectivul unei educaţii sănătoase ar fi să înveţi copilul cum să se individualizeze, să dezvolte legături afective stabile cu mama dar şi cu celelalte persoane care îl îngrijesc şi îl însoţesc de-a lungul timpului, cu alte cuvinte, să ajungă să dobândească încrederea în sine şi posibilitatea de a rămâne şi singur pentru un timp oarecare, fără că aceasta să provoace o mare angoasă. Un ataşament exclusiv faţă de mama este de evitat la fel ca şi lipsa unei mame. Copiii se îndepărtează constant de părinţii lor şi se reapropie More >